Noi..femeile...
-
0 0Vorbesc cu o prietena pe mess...Imi povesteste pt a mia oara cum a plecat la maica-sa...cum s-a despartit iar de nesimtit care pleca de-acasa pt 2-3 zile fara sa dea vreun semn...care vorbea cu "panarame" pe net de fata cu ea..care n-o lasa sa iasa din casa...care...etc...etc.
Am mai auzit asta de o mie de ori.Ca de fiecare data,imi spune k e sigura k acum s-a schimbat, k i-a promis el asta...Off...Eu ii spun k oamenii nu se schimba, k "nedomesticitul" ei se preface "imblanzit" doar pt moment.Ea imi spune (pt a cata oara) k e sigura k acum o sa fie bine..si chiar dk n-o sa fie, o sa plece de acasa de atatea ori de cate e nevoie k sa-l schimbe.
Eu, pe de alta parte,bantuita iar de cateva zile de ganduri de genul "punct si de la capat", ii povestesc cum analizez eu ipoteza de a ma muta singura.Adik fara prietenul meu...adik de a ma desparti de el...
Ma intreaba dk iar ne-am certat si imi spune si ea,cum ii spun mereu si eu ei"iar,fata?pana cand?".
Nu ...nu ne-am certat..Doar k mi-am data seama k am ajuns sa fac prea multe compromisuri si acum sunt destul de confuza.Vechea "eu" nu facea compromsiuri."Eu" cea de acum fac dar mi-am cam pierdut identitatea.Mi-am dat seama k el nu va deveni niciodata printul la care visam, k dimpotriva, pe masura ce trece timoul, defectele i se accentueaza si calitatile i se estompeaza...
"Lasa,fata, k stii k e baiat bun!El nu te-ar lasa niciodata singura in casa si nu ar vorbi niciodata cu fete pe mess!".
Da..asa e..si la ce bun?
Chiar ma gandeam zilele astea la cum a evoluat idealul meu masculin de-a lungul timpului.Pe la 16 ani imi doream doar un baiat care sa arate bine.Si am avut parte de multi aratosi.Apoi pe la 18 au inceput sa-mi placa "baietii cu bani", "fitzosii".Si am avut parte si de asta.Pe la 20 mi-am dorit doar un tip care sa ma iubeasca,sa-mi fie mereu alaturi, sa-si doreasca o familie cu mine.Si am avut parte si de asta, intr-o anumita masura.
Doar k lucrurile nu sunt mereu atat de simple cum ni le imaginam noi...E de casa, e numai pt mine dar are defectele lui...
"Of...e atat de complicat,fata!Oare pana unde poti sa mergi cu compromisurile si in acelasi timp sa te simti bine cu tine insati, sa-ti pastrezi identitatea?"
Incepem apoi sa vb de o alta prietena care e de vreo 10 ani cu sotul ei, casatoriti de 5 si totul pare sa mearga k pe roate.Se giugiulesc incontinuu de ma fac tot timpul sa ma simt aiurea langa ei,sunt totul unul pt altul...Frumos...
Doar k nimeni nu vorbeste despre numeroasele "incidente" din trecut cand el o facea "proasta" si "imbecila" de fata cu toata lumea sau despre seara aia cand ne-am intalnit cu ei si ea avea un ochi vanat...
Sunt cuplul ideal pt toti..."Uite...ce femeie...i-a suportat toate iesirile nemernicului si uite ce bine se inteleg acum..."
Eu una trec momentan prin faza imi care imi doresc sa fiu libera, sa am parte iar de prima intalnire, de prima noapte de dragoste cu un barbat,sa-l descoper incetul cu incetul.Asta pe de o parte.Pt k pe de alta parte, mi-e o frica de mor sa o iau singura de la capat.Dk n-o sa reusesc?Dk o sa-mi petrec noptile k o buna prietena de-a mea, cautand barbati pe site-uri de matrimoniale? Ouch!!Ma sperie gandul!
Ma gandeam azi noapte la ce mi-ar lipsi cel mai mult dk m-as desparti de prietenul meu . Stiti ce ar fi?Sentimentul ala de siguranta pe care il am cand ma ia seara in brate la televizor...
Of..Doamne...e atat de greu...
"Fata, nu stiu ce ai tu de gand sa faci dar eu sunt sigura k al meu o sa se schimbe!"
Ce sa-i mai zic?Ii spun k sper din tot sufeltul sa se schimbe..k merita un barbat bun langa ea si stabilim sa ne ducem maine la cumparaturi impreuna. E singura placere "garantata" si "fara compromisuri" pe care o mai avem... -
baby, doar din cate imi amintesc eu este a 3 oara cand vii cu dilema asta pe eva
Esti tanara, relatia s-a erodat, nu mai ai satisfactii cu el. De ce te chinui si il chinui si pe el intr-o relatie care merge in virtutea inertiei? Daca tu nu lupti sa fii fericita, nu o va face nimeni pentru tine. Asa se intampla cu relatiile astea de"adolescenta", se consuma repede si ramane doar obisnuinta care ii mai leaga pe cei doi. -
buna ziua evelor..
citeam si ma gandeam ca pana nu de mult gandeam la aceleasi lucruri....numai ca i-am mai dat o sansa..si din punctul meu de vedere e absolut ultima....fie ce o fi! Te inteleg cand vorbesti de "tinutul in brate la tv" si mie mi-a lipsit si mi-ar lipsi. Dar nu numai de asta avem nevoie. Se pare ca noi ne schimbam, facem compromisuri...si ei cer sanse! un lucru am in invatat ca ei nu se schimba, cer sanse. le primesc si degeaba. Compromisuri am facut si stiu ca am sa mai fac...dar numai in situatia cand eu cred ca mai e ceva de rezolvat si ceva-ul acesta sa cantareasca in balanta pe partea cu "+".
asa ca depinde de fiecare...ce simte si daca simte ca mai are de luptat, compromis pentru ceva care sa ii mangaie sufletul.... -
ok, baby!
Eu cred ca ar trebui sa lasam de la noi, pana cand consideram ca am facut tot ce era posibil ca relatia sa merga. Daca apar frustrari si neimpliniri este clar ca ceva nu mai merge. Si eu am luat-o de la capat de cateva ori. Nu a fost tocmai usor sa ma intorc la mama cu bocceluta in spinare, dar tot raul a fost spre mai bine. mai tarziu m-am felicitat pt alegerea facuta
-
Ma gandeam cum mi-am ales eu apartamentul:
1.sa fie in bloc de 4 nivele si sa nu fie la parter sau et 4;
2.sa fie orientat spre sud;
3. 3 camere ;
4.fara imbunatariri
5.altele..
Cum mi-am ales sotul:
-sa nu fie batran
-sa nu fie rau, lacom, lenes,
-sa nu fie (fi fost) insurat
-sa nu aiba copii
-sa nu ma bata, injure, jigneasca...
-sa nu fie afemeiat
-etc...
Cu apartamentul am reusit; cu sotul insa...
Nu stiam ca pot fi si alte "defecte", destul de grave, pe care ei le pot ascunde la inceput ori le pot dobandi pe parcurs (ex: alcoolismul, jocurile de noroc, minciuna, tradarea...).
Concluzia:
Oricate standarde ti-ai impune pt a-l gasi pe cel potrivit, niciodata nu vei fi sigura ca ai ales ce trebuia, pentru ca barbatii sunt fiinte complexe, mereu in schimbare, ca si noi dealtfel...
Fara compromisuri nu exista viata in doi, insa trebuie sa fie capabile ambele persoane sa la faca, nu numai una (de regula, femeia...)
Nu-ti trebuie decat NOROC, atata tot! -
pai daca la criterii incepi cu "sa nu fie", e ca si cum ai alege unul care va fi exact cum nu vrei sa fie...
stiu si eu destule povesti triste despre fete care se ocupa cu "datul de sanse" la neispraviti. la inceput ti-e mila...saracele, n-au avut noroc...dar cand neispravitul primeste N sanse de la o fraiera, nu-si merita soarta fata aia? -
salutare,,'
Dumnezeule Gizele...nu stiu daca sa iti spun ca esti acra sau hotarata, pentru ca daca esti cea din urma te jignesc spunandu-ti "acra", mai ales ca nu te cunosc....Suni de parca tu le-ai face perfect pe toate...mai sunt si persoane diferite de tine, care nu stiu totul asa perfect..sau le stiu aplicate pe altii/altele nu pe propria persoana! sunt de acord cu tine ca o persoana care da "n" sanse la un neispravit e mai slaba si credula...dar poate are nevoie de ajutor!...nu sa i se spuna ca e fraiera... -
pana de curand credeam ca va trebui sa ma resemnez si sa accept ceva mai putin decat imi doream de la un barbat.
dar Dumnezeu m-a uimit din clipa in care am remarcat (ca de intalnit il intalnisem deja, dar nu-mi placea
) un barbat minunat pe care il iubesc de atunci fara rezerve.
suntem de un an si ceva impreuna si inca nu am facut compromisuri
, pur si simplu ne potrivim in toate...in concluzie, nu cred ca toata frumusetea din exterior ascunde mizerii
! -
fraier e chiar sinonimul lui credul....
n-am fost acra in viata mea si atat mai putin in ultima vreme cand imi merge bine. dar nu fac nimic perfect, doar incerc si uneori imi iese, uneori nu...
daca ma uit pe de o parte la barbatii care se implica in relatii amoroase si pe de alta parte la femeile care fac acelasi lucru, sint mai multi fraieri in tabara fetelor. si parca se respecta mai putin...pentru o imbratisare seara in fata televizorului sint in stare sa renunte definitiv la ceea ce isi doresc cu adevarat...ziceti-mi si mie ce barbat face asta? -
Sw_eva cata dreptate ai vis-a-vis de gisele. Eu cred mai degraba ca e prima varianta
Ancuta sunt de acord cu tine: fiecare dintre noi are niste limite. Pana nu simtim ca am facut ABSOLUT TOT, dar ABSOLUT TOT pentru a salva o relatie nu putem trece mai departe. Acum..pana unde duc limitele astea la unele dintre noi, numai Dumnezeu stie
Poti sa ii spui persoanei in cauza de sapte mii de ori ca el nu e potrivit pentru ea ca asa si pe dincolo, daca ea simte ca mai e ceva de facut, nu iti va asculta sfatul. Stii ce cauta ea la tine? Nu neaparat un sfat, cat un umar pe care sa planga in liniste atunci cand are nevoie, sa fie inteleasa, sa nu fie condamnata ca a ales sa iubeasca o persoana cu atatea defecte, sa i se spuna o vorba dulce in momentele in care ii e greu. Atat...de sfaturi contra DEOCAMDATA NU ARE NEVOIE...Stii ce spune in sinea ei cand tu ii spui ca lasa-l ca nu e bun si alte cele? "Nimeni nu ma intelege, nici macar ea!" -
uite ca nu am un DEX la indemana....nu pot sa iti dau dreptate fraier/credul....
dar se pare ca nu ai inteles sensul tinutului in brate la tv...de cineva de care iti e drag..pe care il vrei..crezi ca si el te vrea...dar se pare ca in viata reala apar si divergente. divergente care nu se rezolva asa pur si simplu.
si daca iti doresti sa te tina in brate in fata tv-ului nu inseamna ca pentru asta renunti la tine si la visele tale.