"sot" de viitor sau nu? ce ziceti?
-
0 0Sunt curioasa, voi ce parere aveti?
Sunt cu un tip de vreo 4 ani. Suntem ca si casatoriti, viata noastra a ajuns la un liman de unde nu mai poate evolua ca sa zic asa, locuim impreuna dar nu avem casa noastra si nu o vom putea avea niciodata (traim modest si nu ne permitem credit), de nunta nu se pune problema, nu suntem nici unul genul (cheltuieli, petreceri inutile), de despartit iarasi nu cred, pentru ca nu suntem nici unul genul de umblat din floare in floare. Deci avem o relatie stabila, pot spune.
Problema: raman insarcinata chipurile (alarma falsa 3 saptamani). A incercat sa se consoleze cu ideea, apoi mi-a spus ca nu suntem pregatititi si sa avortez. Ca o sa facem si un copil, dar nu acum. I-am explicat ca nu o sa avem niciodata mai mult decat avem acum, el a spus ca ba da doar asa din gura, ceva concret nu face (sa isi caute un job mai bun sau sa stranga un ban, ceva, nuuuu), ca sunt prea "necoapta" ca sa ma vada mamica si ca nici el nu e pregatit.
De mentionat ca eu am 28 de ani si el are 33.
De atunci am inceput sa-mi pun problema serios in privinta viitorului nostru. Este cel potrivit sa imi intemeiez o familie cu el? Nu prea cred. Voi ce credeti din atitudinea lui?
Va pup fetelor. -
daca este cel potrivit sa-ti intemeiezi cu el o familie?
mie nu mi se pare.
dupa cum spui tu, copil nu vrea ca esti "necoapta"... la 28 de ani... el avand 33...
dar cand vei fi coapta? la 50? la 70?
de nunta nu sunteti genul...
intrebarea e: tu vrei o familie?
ca din ce spui ca nu sunteti amandoi genul sa chetuiti inutil pe petreceri...
oricum, se poate merge si la starea civila, la biserica si o masa restransa cu familia si nasii...nu e obligatoriu sa faceti nunta cu alai de 500 persoane...
am senzatia ca pentru tine "familia" de care zici ar fi de fapt copilul... sau, mai bine zis, faptul ca el nu-si doreste un copil iar tu simti ca ti-ai dori unul...
din ce descrii tu, sunteti mai mult colegi de casa si pat, decat un cuplu... -
faptul ca nu sunteti casatoriti "cu acte", il face pe el sa mai creada in subconstient, ca nu are inca responsabilitati, ca la o adica, mai poate copilari. Ideea de a avea un copil l-a speriat. S-a gandit ce inseamna (dupa perioada de resemnare) si si-a dat seama ca ar fi momentul sa-si asume viata asa cum e ea si ti-a spus tie ca nu esti coapta. De fapt teama e doar a lui, privitor la traiul lui ulterior venii pe lume a copilului si de-asta ti-a propus avortul.
Un bun test era sa nu-i spui cand ti-a re-venit si, de asemenea, sa-i spui ca la varsta ta un avort e periculos si esti hotarata sa lasi copilul indiferent de ce va spune el. Era interesant sa afli pozitia lui in aceasta situatie. -
no offence, dar la modul in care ganditi nu o sa faceti multe in viata.Voi nu aveti nicio ambitie spre o viata mai buna? nunta nu facem ca nu avem bani, casa nu o sa avem in veci ca nu avem bani si nici nu o sa avem.Pai cu gandirea asta, far' pic de ambitie nu stiu unde o sa ajungeti.....copil nu ca nu avem bani ....
probabil daca v-ati lupta pt o viata mai buna ati putea sa va cumparati o casa incet-incet,sa facaeti o nunta frumoasa, un copilas.... -
Pai nu i-am spus ca accept avortul ci sub nici o forma nu ma gandesc la asta, i-am spus ca imi doresc copilul si ca din partea mea nu il leg cu nimic si este liber sa plece, ca ma pot descurca si singura.
Mi-a spus ca nu o sa plece sub nici o forma, dar era foarte nefericit, zici ca i se inecasera toate corabiile. Desi mi-a spus ca isi doreste un copil. Dar "nu acum". Dar cand, vorba lui carmensylva? la 70 de ani? Am mai zis el o data: "cand castig la loto". Adica niciodata, cu alte cuvinte, sau cand ne pica bunastarea din cer. -
Miruna, viata e scumpa, e adevarat... dar e la fel de scumpa pentru toti.
conform cu cele spuse de tine mai sus, ar trebui sa faca copii doar persoanele cu venituri de minim 1000 euro...
eu ma uit in jur si vad ca au copii oameni din toate categoriile, nu numai cei f. bine platiti.
poate nu ar strica sa analizati pe ce se duc banii de "traiti de pe o zi pe alta".
candva mi s-a sugerat, aici pe eva, sa-mi mai iau un serviciu sau sa-mi gasesc unul mai bine platit... nu mai conteaza in ce context.
ia si tu in considerare daca exista posibilitatea sa faci asta... de fapt s-o faceti amandoi. -
miruna (apropo, asta e numele tau? sunt topita dupa numele asta) eu te inteleg cu banii. Daca m-as face luntre-punte, in functia mea, in orasul meu n-as putea lua o mie de euro.

Ca sa fac o confesiune, eu castig fara bonurile de masa, net 850 lei. dar nu caut altceva pt ca imi convine programul de fix 8 ore, sambata si duminica liber. Castiga sotul mai mult, dar ora de sosire acasa nu e fixa.
Inainte sa am copilul munceam si sambata si deseori si duminica, acum ma multumesc cu putin, din cauza timpului liber.
E.L. carmen, vei vedea atunci cand "intri" la scoala, ca apreciezi mai mult timpul liber, decat banii. Orice treaba o poate face soacra/menajera, dar la teme n-am incredere in nimeni
-
Boala lunga...moarte sigura!
Si eu sunt intr-o relatie de 4 ani,locuim impreuna si tot tacamul.Problema mea e k eu nu am de gand sa ma marit si ma gadesc tot mai mult sa fac ceva pe cont propriu...sa-mi iau casa singura..
Nu stiu ce sa zic...eu sunt de parere k cu cat relatie este mai lunga, cu atat mai putine sanse are sa se finalizeze cu o casatorie pt k entuziasmul dispare.Si eu una,personal, nu as accepta niciodata sa ma casatoresc doar pt a oficializa ceva ce a devenit deja monotonie.
Si cred k la voi partea cu lipsa banilor e doar un pretext , un mijloc prin care va justificati lipsa de determinare.
Nu ma bagati in seama...ma simt f deprimata azi... -
Ophelia, nu ma gandeam la ore suplimentare sau job nr 2 cand va fi copilul... sa zicem ca o perioada in care sa realizeze partea aia cu casuta (adica un avans pt un credit) iar apoi, cum zici tu...mama cu puiul, tata sa suplimenteze venitul...
oricum, nu totdeauna un serviciu bine platit implica ore suplimentare la greu... ma sunt si exceptii...
de ce nu ar gasi ceva de genul acesta?
e.l.: si noi avem lectii de facut, de alta anvergura e drept, dar sunt, de la gradi... -
voi stiti cel mai bine daca sunteti pregatiti pt a intemeia o familie sau nu. Ideal e ca intr-un cuplu sa decurga totul evolutiv. Perioada de stagnare in care va aflati nu poate anunta nimic bun. Asta e riscul de a locui cu partenerul CA SI CUM ati fi casatoriti - se ajunge intr-un fel la un numitor comun si ambii parteneri ajung sa spun "dar parca ce rost mai are sa ne casatorim, ce e o hartie in plus" si se complac asa.
Am locuit cu al meu in studentie o perioada, a fost ca o perioada de proba ce ne-a prins bine, dar cand am revenit pe meleagurile natale chir daca mi-a propus sa ne mutam impreuna nu am acceptat. Precizez ca in acea perioada el vedea casatoria ca pe ceva foarte indepartat, iar acum.....urmeaza sa ne casatorim in scurt timp. Eu cred ca un barbat nu e niciodata pregatit pt casatorie - vesnicul burlac ce zburda liber...dar in acealasi timp isi doreste ceva ce inca nu are...si anume pe tine sa fii a lui.Daca voi locuiti de atata timp impreuna e ca si cum te are deja... -
Vreau si eu un bebe si el nu vrea
. Este drept ca avem putin timp de cand suntem impreuna (10 luni) dar as vrea macar un semn pozitiv de la el. Nu mai suntem tinerei (eu 33, el 3
. Zau asa cat sa mai astept?
Dar am zis sa-l las pana facem anu' si daca nu face o miscare inteligenta (in conditiile in care i-am spus de la inceput ce vreau eu de la viata
) il cer eu de barbat. Nu stiu daca e cea mai buna solutie dar cel putin o sa am un raspuns in ceea ce priveste directia in care se indreapta aceasta relatie. -
Dupa cum spunea una din fete (imi cer scuze ca nu am retinut numele), nu trebuie sa faceti nunta cu 500 de persoane. Am un amic care a facut in felul urmator: si-a strans parintii si nasii, s-au dus cu totii la primarie, au facut civila si pe urma la biserica. Nu au cheltuit mare lucru. Deci SE POATE!! Eu simt ca nu e nici prea mare vointa din partea ta de a face cununia religioasa care face diferenta. Spui tu ca atunci cand esti in concubinaj e ca si cum esti casatorit, dar te rog sa imi permiti sa te contrazic. Eu nu sunt o persoana ce duce la extrem credinta in Dumnezeu, dar din momentul in care ne-am unit si in fata lui Dumnezeu, am simtit ca avem mult mai mult spor in ceea ce facem, ca incet incet lucrurile incep sa mearga, ca si el a devenit mai responsabil, ca simte ca AVEM O FAMILIE. E adevarat, dupa cum spunea si preotul, ca familia nu e intreaga pana nu apare cel de-al treilea sau chiar al patrulea membru al familiei, dar e o familie pentru inceput. Asadar, mai multa ambitie din partea ta, incercati sa aplicati pentru un job mai bun si mai mult optimism. Va mai spun o chestie! Cu cat sunteti mai deschisi, mai optimisti si nu va complaceti cu situatia prezenta cu atat veti avea mai mult spor in casa, mai multe impliniri!