sacrificii pentru iubire

  •  
    • 705 mesaje
    7 Oct 2007, 22:40
    0 0
    o sa fiu concisa si nu o sa dau detalii deocamdata, pentru ca ma intereseaza niste pareri pur obiective pornind de la cateva aparatente, nu de la informatii profunde despre o relatie.

    asadar - ce credeti ca este mai bine de facut? sa fii alaturi de persoana iubita in numele iubirii, chit ca ii faci viata mai grea prin prezenta ta, sau sa suferiti amandoi de dor, aflandu-va la distanta, dar macar nu mai incomodezi cu prezenta?

    considerand doar informatiile astea, voi care credeti ca e sacrificiul care ar trebui facut? tinand cont ca sunt ambele sacrificii.
  •  
    • 134 mesaje
    7 Oct 2007, 22:47
    0 0
    Eu nu o inteleg o chestie..poate din cauza faptului ca nu ai dat detalii...ok,nu vrei sa dai mai multe dar nu prea inteleg...in primul caz intrebi daca sa ramai langa el in numele iubirii dar sa incomodezi cu prezenta iar in al doilea sa suferiti de dor dar sa nu mai incomodezi cu prezenta.Pai din moment ce atunci cand sunteti la departare suferiti de dor..atunci cand sunteti impreuna...de ce incomodezi cu prezenta??Se cam bat cam in cap deocamdata!
  •  
    • 2894 mesaje
    7 Oct 2007, 22:48
    0 0
    eu nu inteleg de ce ar suferi si el de dor de vreme ce spui ca ea i-ar face viata grea daca ar sta langa el
  •  
    • 411 mesaje
    7 Oct 2007, 22:50
    0 0
    da, chiar asa. Asemenea om nu merita sa fie iubit. Da-l mai repede -n spanac. Viata e scurta, nu mai pierde timpul!
  •  
    • 2894 mesaje
    7 Oct 2007, 22:52
    0 0
    consuela, poate nu e vb de un el care ii face rau ci e invers
    de ce brusc barbatii sunt cei blamati? ma intreb si eu, daca tot n-am somn
  •  
    • 919 mesaje
    7 Oct 2007, 23:18
    0 0
  •  
    • 28 mesaje
    7 Oct 2007, 23:32
    0 0
    Pai daca e sa-i faci viata grea cu prezenta ta acolo, mai bine la distanta si sacrificati amandoi.
  •  
    • 705 mesaje
    8 Oct 2007, 00:50
    0 0
    chintesenta_raului, ai dreptate.

    brendaa, da, iti raspund imediat.

    pana la urma da, este vorba despre raul pe care pot sa il fac eu, nu el. el este intr-un loc unde vrea sa il urmez pentru ca ma iubeste si ii este dor de mine. si eu vreau sa il urmez din tot sufletul, dar trebuie sa iau o decizie.

    daca merg acolo, el nu va mai putea locui unde sta (sta la cineva, dar nu poate aduce o a doua persoana), asa ca ar trebui sa isi ia job (desi e acolo ca sa invete si oricum abia se descurca sa se acomodeze cu limba si tot) ca sa putem inchiria un apartament. si eu la fel, trebuie sa muncesc.

    nu stiu daca sa il chinui si sa il pun in situatia de a munci pentru ca amandoi sa locuim acolo (desi eu as munci, dar un salariu ar fi insuficient sa ne putem intretine amandoi). m-a lasat sa aleg eu daca vreau sau nu sa il urmez.

    eu imi doresc enorm sa fiu cu el, dar e plecat pentru o perioada determinata si oricum se va intoarce. nu stiu daca merita sa il chinui.. ma gandesc la el si la greutatea la care l-as supune.

    iar daca aleg sa nu ma duc, el ar putea crede ca nu vreau sa ii fiu alaturi si ca il las la greu...

    voi ce parere aveti, acum ca am dat si detalii?
  •  
    • 475 mesaje
    8 Oct 2007, 03:13
    0 0
    Carlita, eu zic sa te/va ganditi foarte bine inainte de a lua o decizie finala, pt.ca nu e usor deloc.
    Stiu ca acuma va e f.greu, dar trebuie sa te gandesti ca nici traitul/intretinutul in America nu e f.usor, plus ca el are si scoala de facut.
    Va va fi enorm de greu, exact cum ai zis si tu, pe langa acomodare, limba, se adauga stresul generat de gasirea unui job, de inchirierea unei locuinte, de traiul de zi cu zi, etc.

    Stii unde sunt eu in prezent si, toata lumea se intreaba de ce romanii care emigreaza aici(sot si sotie), ajung sa divorteze in marea majoritate? Pt.ca nu fac fata greutatilor (mai ales la inceput) inerente construirii unei vieti afara ( stiu ca nu e tocmai cazul tau), acomodarii ( exact ce iti ziceam mai sus), etc ( asta e parerea mea).

    In fine, sunt sigura ca vei primi maine o gramada de pareri, care te vor ajuta, dar eu zic ca, daca e pe perioada determinata despartirea si nu e o perioada f.lunga, sa mai asteptati.
  •  
    • 705 mesaje
    8 Oct 2007, 04:28
    0 0
    ai dreptate, la asta ma gandesc si eu. si din cauza asta imi este atat de greu sa decid.

    bineinteles ca ma tem, ca orice femeie cu piticii ei, ca poate in timpul asta se vor schimba multe si si-o gasi pe alta etc (desi bietu' om nu mi-a dat niciun motiv), dar nici nu vreau sa ne distrugem reciproc.

    vreau sa il urmez oriunde, dar cu ce pret? sa il chinui, sa isi faca probleme la scoala? sa isi gaseasca un job la negru, cu riscuri, doar ca sa ma tina pe mine acolo? poate tocmai pentru ca il iubesc prea mult nu vreau sa il supun la asa ceva.

    este vorba despre 2 ani...atat ar dura despartirea.
  •  
    • 705 mesaje
    8 Oct 2007, 20:28
    0 0
    nicio alta parere..?
  •  
    • 210 mesaje
    8 Oct 2007, 20:55
    0 0
    cit inseamna acea perioada determinata?
    citi ani aveti?

    scuze daca sint indiscreta,dar dupa ce imi raspunzi iti voi da mai multe informatii
  •  
    • 705 mesaje
    8 Oct 2007, 21:01
    0 0
    2 ani e perioada si avem 24 si respectiv 25 de ani.
  •  
    • 210 mesaje
    8 Oct 2007, 21:33
    0 0
    sincer, daca e sa ma intrebi ce as face, as ramine aici. stiu ca e greu sa dai "directive" inimii, dar cel mai important pt tine - cel putin la virsta asta - e sa incepi sa fii pe propriile tale picioare. din toate pct de vedere.
  •  
    • 155 mesaje
    8 Oct 2007, 21:38
    0 0
    Daca ma intrebi ce as face eu.... cu siguranata as pleca. Nu imi plac distantele, deloc si in 2 ani se pot intampla f multe. Am fost pusa in situatia de a pleca, eram ff aproape si decizia mea era sa plec.
    Ok...spui ca ai 24 de ani, banuiesc ca ai terminat facultatea..si ca ai putea pleca fara pb. Poti sa mergi, sa te angajezi si tu, iar dupa cei 2 ani va intoarceti sau poate, cine stie, o sa va placa prea mult acolo si veti ramane

    Stiu ca sunt optimista si ca viata poate fi dura, dar cred ca daca veti fi impreuna veti reusi.

    Orice ai decide sa faci, sper sa va fie bine
  •  
    • 475 mesaje
    8 Oct 2007, 21:50
    0 0
    Nu stiu daca ti-ai terminat studiile, ce limba straina ar trebui sa vorbesti daca pleci, asta e un lucru important.
    Daca esti genul de femeie careia ii plac provocarile, pleaca dar nu ca sa-i fii o povara ci un partener, fara a astepta doar de la el sa te intretina. Mai stii, poate plecarea asta va aduce doua lucruri bune: veti fi impreuna si te vei implini si pe alt plan. Daca ai incredere in fortele tale, incearca. Mult curaj.
  •  
    • 705 mesaje
    8 Oct 2007, 21:57
    0 0
    multumesc pentru raspunsuri... e o decizie ff grea.
  •  
    • 705 mesaje
    8 Oct 2007, 22:02
    0 0
    Lady_blue, cu limba nu am probleme (e vorba de engleza), iar de muncit evident ca as munci.

    Am terminat facultatea, insa ceea ce am studiat eu nu se poate practica la nivel cel putin satisfacator, prin natura meseriei, decat in tara in care te-ai nascut.

    Probabil ca mi-as gasi un job necalificat pentru inceput (nu ma ia nici naiba sa lucrez pe ceva corporate la experienta si anii mei, plus studii intr-o tara est-europeana), dar n-ar fi suficient sa ne intretinem.

    Nu ma duc sa ma intretina el, evident. Dar salariul meu cu siguranta nu ar fi suficient pentru o chirie si pentru intretinerea a doua persoane tinere, la inceput de drum, care nu au NIMIC acolo.

    Sa il pun in pozitia de a munci si de a nu se concentra 100% pe studii in numele iubirii noastre? Asta este intrebarea.
  •  
    • 155 mesaje
    8 Oct 2007, 22:14
    0 0
    Cred ca sunt multe eve care au relatii la distanta si te-ar putea ajuta cu sfaturi mai bune.

    Tu te gandesti ca il chinui cu prezenta ta acolo.... dar probabil il va chinui si gandul la tine si sa nu se poata concentra asupra studiilor. Recunosc ca este mai greu sa munceasca si sa studieze in acelasi timp, dar daca el isi doreste asta si crede ca ar reusi...

    Este o decizie grea, intr-adevar dar ar trebui sa ajungeti la o concluzie care sa va multumeasca pe amandoi.

    Daca rezistati unul fara celalalt tu ai putea sa iti gasesti un loc de munca destul de bun aici pana ar veni el... Iar pe partea cealalta, el ar putea sa isi termine studiile care l-ar ajuta mult sa isi gaseasca un job bun aici.
  •  
    • 74 mesaje
    9 Oct 2007, 09:34
    0 0
    Am fost in situatia ta! Dar doar pentru un an!A fost un calvar!Am zis ca innebunesc la propriu..Plangeam nopti la randul de dor si nu ma puteam concentra ca lumea pe ceea ce faceam in tara unde plecasem. Aveam nevoie de sotul meu (atunci nu avea calitatea de sot ) Eu zic asa..2 ani inseamna mult; de aceea, el ar putea mai intai sa pregateasc terenul: sa caute un job pentru el platit cat mai bine, sa caute o locuinta cu chirie si apoi sa te duci si tu...Cu siguranta iti vei gasi ceva de lucru, la inceput ceva gen McDonalds sau alte restaurante..(sau cine stie, poate vei avea mai mult noroc si nimeresti pe un post mai bun)..Cam asa as face eu...e greu, la distanta e al dracului de greu, iti trebuie o rabdare de fier si pana la urma exista marea posibilitate ca ochii care nu se vad sa se uite...Gandeste-te bine la cat inseamna el pentru tine, la cat inseamna relatia asta pentru voi! Sa ne spui ce decizie ai luat!