necazuri....
-
0 0Buna. Sunt noua pe acest forum si indraznesc sa va scriu ptr a va cere sfatul.
Sunt impreuna cu iubitul meu de 2 ani si ceva. Locuim impreuna. NE intelegem f bine.
Problema este ca eu am un serviciu chiar f bine platit; cu alte cuvinte castig destui bani si din alte activitati extra seriviciu. Un salariu cu mult peste media din tara noatra. Prietenul meu a fost angajat si el pana acum cateva zile cand a plecat de la vechiul loc de munca pe motiv ca nu se intelegea cu patronii. Ce-i drept eu nu stateam nici cat a stat el la acel serviciu. Si-a gasit f repede un alt serviciu dar nici acesta nu ii place ptr ca este prea greu si nu are cine sa ii explice cum trebuie sa faca ca sa isi indeplineasca sarcinile.
Ce nu imi place la el este ca nu are ambitie si nu stie sa isi urmareasca scopul ptr care s-a angajat acolo. Si eu la primul loc de munca am avut probleme dar ptr ca am vrut sa invat ca sa ajung mai bine in viitor am rabdat. Nu imi pace ptr ca vad ca nu isi gaseste un drum pe care sa mearga. Nu isi gaseste meseria care i-ar placea. Si nu stiu cum sa procedez. Imi e teama ca eu voi ajunge pe o scara foarte sus si el nu se va mai ridica de jos.
Din cauza asta va cer sfatul. Cum as putea sa-l ajut sa iasa din impasul asta ?
Mi-as dori sa fie mult mai repsonsabil si sa vrea sa faca ceva cu viitorul lui si implicit cu al nostru. Nu vreau sa fiu eu stalpul familieie, ca femeie. Vreau ca el sa fie acel stalp.
Astept parerile voastre si va multumesc! -
intrebarea care ar trebui sa ti-o pui este daca el stie ce ar vrea si ce i-ar placea sa faca. Plecand de la raspunsul la aceasta intrebare ar trebui sa vedeti daca are calificarile si experienta necesar pt a ocupa pozitia dorita.
Important este ca tu sa ii arati ca ai incredere in el si sa il sustii. -
Pune banii castigati de tine deoparte. Spune-i ca vrei sa strangi bani pt masina, sau pt renovat sau gasesti un motiv. Fa in asa fel incat dupa ce pui o parte din banii tai deoparte, sa ajungeti cu bugetul la minim. Atunci spune-i ca asa nu se poate, nu mai putem manca la macdonalds in fiecare zi, nu ne mai putem duce in club in fiecare weekend, nu mai putem bea cola vesnic trebuie sa trecem pe apa (astea sunt exemple de diminuare a cheltuielilor, tu fa dupa cazul vostru)....astea toate ca el sa inteleaga ca trebuie si el sa isi dea interesul sa aiba un job stabil, sigur, o sursa sigura de bani (multi). Astfel il impingi de la spate, sa fie mai responsabil.
-
Ideea e daca tu il iubesti si accepti asa cum este sau doar in conditiile in care il vezi tu schimbat? Intotdeauna prin exemplu personal ii infuentam pe cei din jur dar trebuie sa avem rabdare..nu toti suntem la fel , ba chiar as putea spune ca suntem foarte diferiti, si trebuie sa acceptam asta.Deocamdata nu el are o problema..el pur si simplu este asa cum este..
-
Metoda(temporara......sau nuu)cu economiile despre care vb o eva mai sus as zice ca e f buna si o completare f buna ar fi sa il sustii mereu sa ai rabdare sa simta ca ai incredere in el
Din ceea ce ai scris eu nu cred ca e un tip iresponsabil sau superficial,ci e inca in cautari si tatonari- deci are nevoie de sprijin si timp. -
Eu il sustin. Dar parca nu imi convine cand eu plec de la 7 de acasa si ma intorc la 7 si il las sa doarma. Ba de cateva ori i-am si zis sa inceapa sa isi caute serviciu si mi-a zis ca il stresez. Ca si el vrea sa isi gaseasca dar ca inca nu a gasit ceea ce ii place. Dar eu nu vad hotarare la el asta ma deranjeaza. Eu sunt altfel. Daca vreau ceva reusesc.
Si pur si simplu nu imi place sa stiu ca sta acasa si doarme sau pur si simplu sta. Vreau sa aiba serviciu, sa aiba responsabilitati. Are 24 de ani si eu 23. -
Am impresie ca stie ca a sta linga tine e un loc “caldut” din pct de vedere financiar. Si ca indiferent ce ar face, il vei sustine (nu ma refer din pct de vedere emotional).
Ideea spusa de o eva, mai sus, e buna.
Sau chiar ai putea sa ii dai un mic « test » : incepe prin a-i spune ca ai probleme la serviciu, ca nu mai cistigi cit cistigai, ca treb sa iti schimbi jobul (gaseste tu un motiv plauzibil), . Oricum, nu ii mai da de inteles ca ai bani si ca e rindul lui sa te sustina. Atunci ii vei vedea adevarata reactie. De fapt, motivul pt care a ales sa fie cu tine.
Daca te iubeste cu adevarat, va face pe dracul in patru sa gaseasca ceva, din care sa puteti trai amindoi. Cred ca are nevoie de un « dush » rece din partea ta. -
din ce scrii despre el, eu cred ca l-as vedea ca pe o ghiulea atarnata de piciorul meu, sau ca pe un parazit gata sa pape din bunurile muncite de altul...
genul "am plecat dupa serviciu, de n-as gasi!"
inteleg sa-l sustii atata timp cat se trezeste o data cu tine si pleaca sa caute job, dar asa?
se complace in situatia asta, e mai usor sa lenevesti decat sa munciseti, in conditiile in care exista cineva care asigura un trai indestulat...
e optiunea ta pt ca e viata ta.
eu am avut un prieten de genul asta (nu stateam insa impreuna, fiecare la casa lui, adica a parintilor) si cand am constatat ca incepe sa ma "paraziteze" (eu munceam 8 ore/zi si faceam facultatea la seral, el facea particulara pe banii dati de mamica, spunea ca ar vrea sa-si gaseasca serviciu dar, pe de alta parte, nimic nu era destul de bun pt el...ca deh, director nu te angajeaza nimeni cu experinta zero, iar el sa stea la cheremul unui sef, nu era de el
acelasi gen, deci...
eu am zis "pas".
tu... vei face cum crezi ca e mai bine pentru TINE, nu pentru el! -
Pai tocmai fiindca nu castigam destul de bine mi-am schimbat serviciul. In 2 sapt am reusit sa imi gasesc serviciul actual.
Si el a fost angajat dar nu a suportat varza care era in firma si atunci a plecat.
Motivul ptr care eu sunt atat de agitata este ca nu vreau eu sa fiu stalpul familiei. El tb sa fie acel stalp de sustinere.
Nu ii pot face dusul rece ptr ca stie exact si clar ce venituri am.
As dori sa ma ajutati cu un sfat despre modul in care sa discut cu el despre treaba asta. Insa repet mi-a spus deja ca incep sa il stresez cu intrebarile despre serviciu. -
ca nu a putut sa suporte varza din firma respectiva si a plecat de acolo nu e ceva de condamnat.
ca doarme cand tu pleci dimineata si nu-si gaseste ceva potrivit... e cu totul altceva!
tu stii mai bine care e felul lui de a fi, cum poti sa deschizi discutia...
subiectul e destul de delicat. depinde si de tine cat de mult iti doresti sa ramaneti impreuna...
oricum, faza cu "deja il stresezi cu subiectul asta" mie nu-mi place deloc cum suna!
pana la urma, el cauta sau nu serviciu?
eu am fost intr-o perioada la o firma in deriva, era clar ca e pe duca si situatia devenea din ce in ce mai urata cu fiecare zi... tin minte ca umblam ca apucata pe la interviuri pt posturi publicate prin ziare, eram tot timpul cu ziarele in mana, cand simti ca ti se clatina terenul sub picioare parca nu mai faci prea mari nazuri...
el nu-mi pare sa fie disperat in privinta asta, de asta zic: se complace in situatia asta de parazit
pararea mea. nu-l cunosc si nu stiu cum stau exact lucrurile intre voi... -
Asta cam asa e. Asa mi se pare si mie. Ca se complace in situatia asta. Eu la serviciu si inca am 2+masterul si el acasa sa se odihneasca. Nu imi place deloc chestia asta. Imi doresc sa ramanem impreuna si vreau sa avem o familie, dar nu vad cum daca el nu se straduieste si daca nu il intereseaza viitorul lui macar.
Daca eu muncesc mereu mi se pare ca trag singura la jug si o sa aj in cativa ani obosita si el e fresh; de acum isi poate incepe viata.
Nici nu stiu cum sa il iau mai delicat ptr ca problema e simpla; iti gasesti serviciu sau nu ?
parca nici eu nu am chef de munca cand ma gandesc ce bine o fi sa stai acasa si sa iti faci siesta.... -
da, categoric e bine sa stai acasa. atata vreme cat frigiderul e plin, facturile platite...
am si eu o intrebare:
bani de buzunar (un pachet de tigari, daca e fumator, un ziar, un bilet de tramvai, etc) tot tu-i dai?
ce mandrie are un barbat care se complace in a trai din banii prietenei?
probabil se crede si destept, ca deh... nu vreau sa arunc cu noroi cata vreme nu stiu exact situatia, dar nu mi se pare ok...
am povestit candva pe forum despre o fosta colega care, cu serviciu si facultate la seral, si-a intretinut sotul in facultate la zi...fara serviciu pana a terminat facultatea si putin dupa, pana s-a asezat bine la un job bun si si-a gasit alta...
si pe urma, la divort, au facut juma-juma (ca asa a dispus partajul) lucrurile care fusesera cumparate din banii ei... din munca ei... el nu contribuise cu nimic, plus ca ea il hranise, imbracase, etc., etc. -
Intrebare:e prima data cand observi ca el e mai putin responsabil decat tine? Ca daca e prima data, atunci nu e asa grav, inseamna ca e de salvat..daca au mai fost cazuri din astea iti spun sigur ca nu se va schimba. Asa e firea lui. Sunt insa unele persoane care au o modalitate ciudata de a face lucrurile sa mearga. Adica scopul scuza mijloacele. Cam asa! Dar daca nici asa nu are rezultate..e cam naspa! Cum faceti cu cheltuielile? Puneti jumate jumate sau cum? Il poti face sa fie responsabil demonstrandu-i clar ca el cu banii lui (daca ar trai singur) nu s-ar descurca la fel de bine ca in cazul in care sta cu tine. Fa-i chestia asta cateva luni: sa dea jumate la intretinere, jumate la chirie (daca e cazul), jumate la mancare si iti spun ca nu are cum sa fie nepasator cand va vedea CATI BANI ITI RAMAN TIE si cati lui. Trebuie sa ii intre bine in cap ideea ca NU L-AI LUAT DE CRESCUT! Sa ne povestesti daca a mers chestia asta...
-
"postat de: vale2007 la data: 2007-10-08 14:38
Eu il sustin. Dar parca nu imi convine cand eu plec de la 7 de acasa si ma intorc la 7 si il las sa doarma. Ba de cateva ori i-am si zis sa inceapa sa isi caute serviciu si mi-a zis ca il stresez."
adina_u, citind asta, ma intreb: de unde sa puna el jumatatea lui?
el nu ca are bani mai putini, momentan nu mai are deloc...de vreme ce nu are serviciu nu vad de urde ar avea...
doar daca nu-l intretin parintii, ceea ce nu cred ca e cazul, altfel vale2007 ar fi spus-o deja. -
Ce sa va zic ?
Cand l-am cunoscut eram in facultate si eu si el. Numai ca eu lucram ptr ca eu am un obiectiv de atins. El s-a angajat dupa mine dar nu a stat mult. Ce-i drept nici nu a nimerti la firme k lumea sa zic asa. Nici eu nu as fi stat acolo. Dar ptr inceput...
Apoi a tb sa dam licenta. Eu am lucrat el a invatat. Dupa licenta s-a angajat dar nu unde a trebuit, adica iar in firme fara viitor.
Acum eu mi-am schimbat jobul dar el inca nu lucreaza. Si ajungem de unde am inceput sa va povestesc. Practic nu este felul lui acela de a primi de la altii, dar nici tragere de inima nu are ptr ca nu ii place domeniul in care a facut studiile. Vrea altceva ceea ce ptr moment nu poate face ptr ca nu are nimic la mana in privinta asta.
Cam asa sta treaba. De inteles ne intelegem bine, alte discutii nu sunt, in afara de cele obisnuite in orice cuplu. Ne-am gandit si la casatorie dar nu am stabilit inca nimic ptr ca mai e timp avand in vedere varsta.