Job/Cariera vs. Relatie

  •  
    • 250 mesaje
    2 Oct 2007, 10:02
    0 0
    Uff....sunt asa de suparata...aseara si acu dimineata m-am certat cu iubitul meu...si totul pentru ca gandim diferit.

    Vi se pare normal ca prietenul/sotul vostru sa zica ca trebuie sa fiti acasa pe cand vine el de la work (adica 6.30)?

    Sunt noua in campul muncii, imi doresc sa imi fac si eu un viitor, sa imi cladesc ceva...o cariera cat de mica..chiar daca nu o sa ajung mare manager, dar macar ceva... Si daca cei care iti arata stau un pic mai mult, tu sa zici ca pleci acasa?

    Discutam ipotetic cu prietenul meu...
    - daca firma m-ar trimite la un stagiu de pregatire in strainatate? El a zis ca trebuie sa zic NU, pt ca nu putem sta despartiti...
    - daca trebuie sa stau cateva zile pe luna peste program si sa ajung acasa la 7-8 seara? El a zis ca atunci ne despartim, ca el nu vine acasa pe 6.30 ca sa stea singur (de mentionat ca are o cariera infloritoare, un job foarte bine platit si vreo 8 ani in campul muncii).

    Dar eu nu pot sa traiesc gandindu-ma ca "lasa, va fi totul ok..el va castiga in continuare foarte bine si eu nu trebuie sa ma stresez pentru un job" (asa cum ma incurajeaza el sa gandesc). Nu pot avea certitudinea ca peste 10 ani mai suntem impreuna...sau ca el nu pateste nimic....Si atunci ma trezesc la 35 de ani singura, fara un job klumea, poate si cu un copilash pe cap..

    Si uite pe ce ne-am certat noi si aseara si acu dimineata...Si, cu parere de rau, i-am pus ca daca ma pune sa aleg, am sa aleg....dar in nici un caz nu voi alege sa imi bat joc de viitorul meu...nu degeaba am niste studii si acum fac si a doua facultate...

    Sa nu ma intelegeti gresit...nu vreau sa fiu o femeie de cariera, care vine acasa la 10 seara, isi pupa copiii de noapte buna si se pune sa doarma...dar vreau si eu sa realizez ceva, cat de mic...sa stiu ca am o siguranta pe viitor...ca nu ma voi trezi intr-o zi ca abia am ce manca eu si copii mei...

    Voi ce credeti? Credeti ca ar trebui asa renunti la stagii de pregatire in strainatate pt ca "asta ar face rau relatiei?" Credeti ca venind la 7 -8 acasa (dar nu in fiacare zi), prietenul/sotul nu poate intelege?

    Am stat si m-am gandit...poate are dreptate si el...probabil ca pot sa lucrez 8 ore, sa am un job bine platit si sa nu fie nevoie si sa nu imi fac griji pt viitorul meu, chiar daca altii in firma aia mai fac ore suplimentare...
    Dar totusi, eu am gandesc ca in orice firma, oamenii promovati sunt cei care demonstreaza ceva...care poate mai fac niste ore suplimentare..si nu cei care stau 8 ore si pleca...si nu acum, la inceput, cand inveti foarte multe....
    Poate la 30 de ani iti mai permiti sa pleci acasa dupa 8 ore de munca, ca stii ce faci...dar acum...

    Si cel mai tare ma enerveaza ca oarecum simt ca vrea sa imi impuna chestia asta...in loc sa ma lase pe mine sa aleg ce sa fac, sa ma incurajeze in a-mi face un viitor..el imi spune ca pleaca daca eu nu ma limitez la un serviciu de 8 ore...NU MI SE PARE CORECT!, indiferent de cat de sigur e el pe jobul/cariera lui.

    Astept pareri. O zi cat mai frumoasa va doresc!
  •  
    2 Oct 2007, 10:10
    0 0
    eu zic ca e f important sa te realizezi profesional
    ideal ar fi sa imbini familia si cariera
    asa cum ai spus si tu...nimeni si nimic nu iti garanteaza ca veti fi toata viata impreuna...si nu e corect sa spuna ca el castiga suficient
    este un mod egoist de a gandi
  •  
    • 250 mesaje
    2 Oct 2007, 10:16
    0 0
    Tocmai asta ziceam si eu....El crede ca vreau sa ne sacrificam relatia...departe de mine gandul acesta...dar mor cand il aud ac el castiga suficient si ca indiferent ce sa va intampla, eu nu voi ramane pe drumuri...multumesc frumos, dar nu vreau sa imi asum acest risc...

    Plus ca acum e momentul si nu la 35 de ani sa incepi sa te realizezi profesional...Ma si gandeam ca daca merg la 35 de ani cu un cv prin care bate vantul , isi vor cam pune oamenii intrebari...si nu o sa le zis "pai stiti, acu 10 ani prietenul meu imi spunea ca el castiga suficient..."

    Nu vreau sa fiu o femeie intretinuta...vreau sa am doza mea de independenta....
    Poate, in egoismul lui, nu vrea sa ma realizez prfesional tocmai pt ca ii e frica de femeiel independente...ca deh, femeile independente nu stau si accepta orice de la un barbat, nu?
  •  
    • 649 mesaje
    2 Oct 2007, 10:23
    0 0
    Draga mea... poate el vrea sa te tina la cratitza, sa depinzi in totalitate de el... poate ii este frica k vei ajunge sa castigi mai mult decat el... Dc te iubeste ar trebui sa te inteleaga, nu sa te puna sa alegi... iar in mom. de fata tu iti doresti sa iti cladesti o cariera... atunci multa bafta...si fii curajoasa, nu renunta la ceea ce iti doresti, numai dintr-un simplu moft al lui!
  •  
    • 1021 mesaje
    2 Oct 2007, 10:33
    0 0
    Incearca sa-i aduci si alte argumente pt care vrei sa lucrezi, nu doar faptul ca vrei sa-ti asiguri un viitor. Desi este perfect de inteles motivul asta, poate iubitul tau are o conceptie foarte "masculina", in sensul ca el se vede providerul familiei, el trebuie sa munceasca si sa se speteasca pentru banuti, iar faptul ca tu faci acelasi lucru poate ca simte ca ii diminueaza din contributia lui. Povesteste-i ce-ti place la job, cum te ajuta sa te dezvolti nu doar din punct de vedere profesional ci si ca persoana, ca iti da incredere in tine, etc. Foloseste argumente strict legate de tine, nu de viitorul vostru ca si cuplu... Sper ca ai inteles cam ce am vrut sa spun.
    Cred ca are putin o conceptie invechita prietenul tau, dar cine stie, cu rabdare si putin timp va intelege
  •  
    • 287 mesaje
    2 Oct 2007, 10:35
    0 0
    cariera ... cariera ... cariera ...
    familie... familie ... familie ...

    cu familia am incercat sa o cladesc , sa fiu EU si mama si tata , si sot si sotie (atat cat prevede legea ) DAR ...sincer nu prea trebuie lasat asa sa decida el in locul tau , ca el nu te sa LASA sa decizi tu pt el, si asta vb in mod general , pentru ca sunt si barbati care sustin cariera sotiilor/iubitelor etc

    si al meu sot la inceput , era intelegator , pana am inceput sa devin work-oholica si asta pentru ca am vazut ca se merita si eram rasplatita bineneteles financiar si promovata asa ca si starea mea psihica era f buna , iar el ma sustinea , este drept cu timpul a vazut si el ce inseamna sa vin acasa dupa 10 ore sau chiar 12 ore munca si era cam suparat ca-l lasam singur , si asa ca a inceput sa ma intrebe de viitorul familiei noastre , adica bebe ??? si cum la capitolul asta am tot incercat si nu le pot tine (sarcinile) , am decis impreuna ca vom infia , si atunci totul se va schimba , da , accept un bebe in locul unui birou unde nimeni nu-mi va ridica statuie si mai ales ca femeie in functie de managemenet

    concluzie , trag tare acum cat mai pot , el ma iubeste , asta e clar , si eu il iubesc foarte mult , am invatat sa apreciez dragostea unui om care s-a zbatut pentru mine atunci cand ma uitam la el si nu-l vedeam , alergam dupa himere , credeam si visam indoctrinata de un fals viitor.. acum am langa mine un om care momentan se agita pt mine, ma respecta , ma sustine , e mandru de toate realizarile mele , dar daca toate acestea se vor schimba si va incerca sa-mi impuna ceva sau sa ma controleze , atunci voi pune punct si eu , pt ca am invatat sa fiu un om mult prea cu picioarele infipte in realitate ca sa mai las vreun barbat sa se joace cu viata si viitorul meu

    aoleuuu ... ce rea sunt ...
  •  
    • 239 mesaje
    2 Oct 2007, 10:38
    0 0
    keysha, te admir pentru dorinta ta de a avea o cariera frumoasa.si eu imi doresc asta..sunt studenta la drept in anul 3 si cand m-am inscris si la psihologie, am avut aceleasi probleme cu logodnicul meu.ii era frica ca nu o sa mai am timp deloc pentru el.si noi am avut certuri pe tema asta.dar, i-am explicat ca acum este momentul sa invat.ca si el este foarte important pentru mine, dar acum trebuie sa ma pregatesc pentru cariera de avocat pe care mi-o doresc.m-a inteles in cele din urma si acum ma sustine foarte mult.si s-a inscris si el la master
  •  
    • 250 mesaje
    2 Oct 2007, 10:55
    0 0
    Da, probabil ca eu am gresit cand i-am spus ca "vreau sa lucrez pentru ca vreau as am o siguranta in viitor..pt ca nu stiu ce va fi peste 10-15 ani..." si sincer, asta e motivul cel mai important...siguranta in viitor...

    Pe locul 2 ar fi nevoia de a fi independenta, de a nu depinde de el in totalitate (bine, asta nu i-am zis, evident ) . Stiu ca adac as depinde de el, peste x ani, daca m-ar insela sau s-ar comporta urat, poate as face ca si alte eve care, din disperarea de a nu mai avea un sprijin financiar, accepta orice. Ei bine, eu nu vreau sa accept orice si vreau sa am independenta de a-mi lua deciziile liber si nu constransa de anumite imprejurari (absenta unui job klumea)

    Si da, evident ca un job mi-ar da si incredere in mine, si o stare psihica buna...etc etc etc...

    Am sa incerc sa ii expun problema mai "diplomat"...daca va vrea sa inteleaga bine, daca nu...asta e, e liber sa plece...eu nu vreau sa fiu intretinuta de el..si in nici un caz nu vreau sa stau la cratita toata ziua!

    Cateodata ma gandesc ca ar fi atat de simplu fara barbatii astea...ufff.....
    Cand ai o relatie, daca vrei as dormi nu poti ca vrea el sa iesiti in oras...daca tu vrei in oras, el nu vrea ca e obosit...daca vrei cariera, el nu vrea ca nu pot fi doi cu cariera sub acelasi acoperis....si multe altele...

    Cateodata chiar tanjesc dupa perioadele cand stateam singura, faceam ce voiam, mergeam unde voiam, dormeam si mancam cand voiam eu....

    Acum, in schimb, trebuie sa imi iau deciizile tinand cont de dumnealui si de ce doreste dumnealui....dar nu o sa fac doar eu compromisuri in lumea sta nu?
    Asa ca m-am gandit...o sa ii spun ca da, las de la mine si nu vreau o cariera care sa ma tina pana la 10 seara la lucru dar si el trebuie sa accepte ca pot sa am un job care, din cand in cand, ma va mai tine peste program....

    Pana la urma totul se reduce la compromisuri...dar ar trebui facute de amandoi,nu?
  •  
    • 239 mesaje
    2 Oct 2007, 11:08
    0 0
    inceaca sa abordezi problema cu multa diplomatie..sa ii explici ca jobul tau te face sa te simti implinita pe plan profesional, ca pentru a fi o iubita buna pentru el trebuie sa te simti implinita pe toate planurile, sa nu aduci in relatie frustrarile tale legate de job.ii foarte important sa ii arati ca il iubesti, ca ii important pentru tine si ca tii cont de parerile lui
  •  
    • 250 mesaje
    2 Oct 2007, 11:19
    0 0
    Sper sa putem ajunge la un compromis pe tema asta...altfel...va spun de pe acum ca ne vom desparti...
    Dar, "luandu-l cu binisorul", explicandu-i frumos ce si cum...poate reusesc sa il aduc pe calea cea buna!
  •  
    • 1829 mesaje
    2 Oct 2007, 11:21
    0 0
    exact compromisurile tin de amandoi....sincer eu nu pot pricepe de ce i se pare lui atat de bizar ca vrei sa-ti asiguri viitorul??? daca Doamne fereste maine se intampla ceva cu el si nu mai poate munci la full capacity???

    bine nu asta e ideea ca pana la urma nu trebuie sa te justifici pt ca vrei sa ai o cariera.... ce face el de la 6.30 pana cand vii tu?? pai ar putea de ex sa faca el mancare, sa puna rufe la spalat, sau sa faca ordine.... sau e obisnuit sa vina la totul gata???

    sincer te apreciez pt pozitia ta si sper pt binele tau sa ramana asa.... poate mesajul meu pare ca sunt inversunata contra barbatilor, dar nu e asa chiar din contra, dar al tau mi se pare tare egoist.....auzi frate ca ii dauneaza relatiei daca mergi in strainatate pt pregatire....astea sunt maschilisme de 2 lei.....ufffff ce m-am nervozat....
  •  
    • 250 mesaje
    2 Oct 2007, 11:36
    0 0
    Yo, ai dreptate...e un egoist gandind asa...la fel am spus si eu.
    El a mai avut o relatie in care tipa si-a prins un job in domeniul ei dincolo si a plecat din tara...si nu stiu, poate crede ca la fel am sa fac si eu!

    Si totusi, nu mi se pare corect ca, datorita deceptiilor lui din trecut sa imi impuna mie sa vin acasa inaintea lui.

    Si da, l-am invatat prost: nu il pun sa faca NIMIC!...eu calc, eu spal, eu fac curat, eu fac mancare...toate pentru ca o perioada nu am lucrat nimic si pt ca el , vezi Doamne, lucra si aducea multi bani in casa! Si am zis ca macar eu pot sa am grija de casa,nu?
  •  
    • 35 mesaje
    2 Oct 2007, 11:51
    0 0
    keysha toate evele te-au sfatuit bine ai grija sa nu faci exact pe dos.
    Si eu acum 9 ani am ales sa raman cu prietenul meu care nu m-a lasat sa imi termin nici macar facultatea si stiu ce inseamna acum relatia noastra s-a stricat, nu pentru ca el nu ma mai vrea ci pentru faptul ca eu imi doresc mai mult.
    Barbatii sunt foarte ipocriti acum iti spun ca ei doresc o femeie care sa gateasca sa faca curat si sa fie acasa cand vin ei de la munca si peste cativa ani (cand te-a facut sa devii ceea ce a dorit el) isi pierd respectul pt femeia respectiva si sunt atrasi de femei independente care au realizat ceva in viata lor. Crezi ca un barbat cand vorbeste cu colegii este mandru sa zica "o nevasta-mea face niste sarmale excelente" cand ceilalti spun ca nevestele lor sunt manageri sau au chiar propriile firme? Al doilea lucru care mi se pare strigator la cer este ca el nu tine cont de dorintele tale. Tu poti numi asta iubire?
    Asta este pur egoism si nimic altceva. Nu vreau sa vorbesc despre mine pentru ca este topicul tau, dar ai dreptate cand te gandesti ce va fi peste 10 sau peste 15 ani eu sunt acum in situatia de a o lua de la capat si crede-ma este foarte greu.
  •  
    • 2297 mesaje
    2 Oct 2007, 11:58
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 250 mesaje
    2 Oct 2007, 12:03
    0 0
    Francesca, chiar te rog sa imi impartasesti din exeprienta ta...chiar daca asta e topicul meu, te rog sa scrii daca doresti, poate asa evele vor invata de la noi si vor sti cum sa faca in viitor.

    Imi pare nespus de rau ca ai viata pe care nu ti-ai dorit-o...uite, tocmai asta vreau si eu sa evit...sa zic peste 10 ani ca nu am facut ce doream pentru ca m-a tinut ala acasa...

    Sincer, poate in urma cu cateva luni as fi cedat mai usor, acum insa nu cedez...de cand suntem impreuna am cedat multor lucruri si am lasat dupa el de foarte multe ori...Poate a facut si el compromisurile lui pentru mine, nu zic, dar nu compromisuri atat de mari.
    Pe cand, sa renunti la a avea o cariera cat de mica mi se pare un compromis mult prea mare...poate nu am sa reusesc sa ajung foarte sus, dar sigur voi ajunge putin mai sus de stadiul de gospodina (si tot respectul pentru evele casnice, daac si-au dorit asta si le place ce fac).

    Sunt foarte suparata!! El ar trebui sa ma incurajeze, sa am sustina...ufff.....dupa cate certuri am avut ( ca am avut destule), deja simt ca imi ajunge...Chiar nu suport sa am pe cineva care sa imi controleze viata in asemenea hal...sau, ma rog, sa vrea sa mi-o controleze!
  •  
    • 517 mesaje
    2 Oct 2007, 12:16
    0 0
    Brad Pitt sa fie, (sau orice alt mascul feroce), daca nu intelege ca munca e MUNCA, ca e mai importanta decat a te mozoli pe canapea sau a face sex sau a iesi in oras sau alte lucruri, daca nu pricepe ca la 20 de ani (cazul meu) cel mai important e sa dai tot ce poti, sa te zbati, sa lupti cu "dintii si ghearele" si cu toate resursele sa-ti faci un viitor care sa "sune bine", poate sa se duca tare.

    Ei dracia dracului, chiar m-am enervat pt ca asa face si prietenul meu.
    Adica eu imi scarific anii de adolescenta "turbata" din ambitie sa fac ceva de care sa fiu mandra, sa las ceva in urma mea, si el nu intelege cum poate sa mi pese de job mai mult decat orice.Chiar ma gandesc acum cum ar fi sa plec la 5 fix de la birou ca sa ma duc sa ma plimb in parc cu el...si restul firmei sta aici si da pe branci...

    Daca acum cand sunt o "garofitza" nu ma zbat, pai la vreo 35 de ani nu ma mai apuc eu de implinit vise marete.

    Cred ca aici am scris mai mult pentru mine.... pt ca si pe mine ma doare subiectl...
  •  
    • 250 mesaje
    2 Oct 2007, 12:20
    0 0
    Mai, ar fi de inteles daca ai sta la serviciu pana la 10 seara si sa vii acasa sa dormi!

    Dar, sa iti impuna oarecum sa fii acasa inainte sa vina el...sa auzi ca daca ti s-ar oferi un stagiu de cateva luni in strainatate, ar trebui sa zici nu...las-o dracului!!!

    Ok, bravo lui, castiga bine, el are deja o cariera...dar asta nu insemna ca eu trebuie sa stau acasa bine merci, linistita, ca deh, pana la 60 de ani el o sa castige bine pentru amandoi....
  •  
    • 1829 mesaje
    2 Oct 2007, 12:22
    0 0
    mai eu iti zic bravo si tine-o tot asa!!!! nu are dreptul sa-ti impuna nimic sau sa te faca sa renunti la visele tale pt ca este foarte adevarat ca nu stii ce se poate intampla in viata... iar faptul ca a avut experienta neplacuta cu fosta, nu trebuie sa aiba nici un impact asupra ta...

    da, l-ai invata prost ca sa zic asa, ma refer la faptul ca el nu face nimic, dar tot invatul are si-un dezvat .....

    dupa cum vezi noi toate te sustinem si speram sa nu-ti schimbi modul de a vedea lucrurile....s-au dus vremurile unde barbatul asigura hrana iar femeia se ingrijea de casa...
  •  
    • 250 mesaje
    2 Oct 2007, 12:46
    0 0
    Merci de sfaturi.

    Vom veda cum decurg lucrurile...daca nu, uite ca o sa ma alatur si eu in randul evelor singure...
    Mi-e cam indiferent...ori am o relatie perfecta si linistita, ori nu...m-am saturat de compromisuri si de facut cum vrea "maria sa".

    Un lucru am invatat de pe eva : PUTEM FI FEMEI PUTERNICE! TOTUL ESTE SA VREM!
  •  
    • 250 mesaje
    2 Oct 2007, 13:18
    0 0
    Pai uite ca eu am facut invers...intai mutat la casa noastra si apoi cariera...asta e, daca ne putem adapta la situatie bine, daca nu...eu nu vreau sa imi pun in cui viata profesionala.