Demisie de adult!
-
0 0DEMISIE oficiala
"Subsemnatul ...., v? aduc la cunostinta decizia irevocabila de a
demisiona
oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.
Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarât sa ma retrag si sa
preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si
îndatoririle pe care le-am avut cândva, dar la care am renuntat cu
prea mare
usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci
când
trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de
stresul
lor în lupta cu minutele si traficul care îi asteapta.
Vreau sa fiu mândru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze
cât
costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decât banii,
pentru ca le poti mânca.
Vreau sa stau întins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada în
mâna
si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, întrebându-se cu
uimire de
ce adultii nu fac la fel.
Vreau sa ma întorc în trecut, la vremurile când viata era simpla.
Atunci
când tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece
cifre
si vocea mamei care ma chema la masa când nu îmi era foame.
Vreau înapoi, atunci când nu îmi pasa de cât de putine lucruri
stiam,
pentru ca nici nu stiam cât de putine stiam.
Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit,
fie
se poate cumpara cu pretul unei înghetate la pahar.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu când m-am trezit mare. A
fost
cu siguranta un abuz si îmi cer iertare. Am ajuns astfel sa aflu ceea
ce nu
ar fi trebuit: razboaie si epurari etnice, copii abuzati si copii
murind de
foame, divorturi, droguri în licee, prostitutie, justitie corupta,
politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati învrajbiti fara
bani,
ura, bârfa.
Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate, care îsi
vând
copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un
televizor
de ocazie.
Ce s-a întâmplat cu timpul când aveam impresia ca moartea este un
concept
de poveste, ca doar împaratii batrâni mor ca sa faca loc pe tron
printilor
tineri, casatoriti cu printese câstigate în urma ultimei zmeiade?
Unde sunt anii când mi se parea ca tot ce ti se putea întâmpla mai
rau în
lume era sa nu fii ales în echipa lui Menica repetentul, atunci când
jucam
fotbal în spatele scolii?
Vreau sa ma reîntorc la vremea când toti copiii citeau carti
folositoare,
când muzica era neotravita, când televiziunea era pentru stiri si
emisiuni
de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece
secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetiile echipajului
"Speranta",
navigând cu "Toate pânzele sus!" si pe mama citindu-mi despre Iosif
si
fratii sai.
Ce bine era când credeam, în naivitatea mea, ca toata lumea din jur
este
fericita, deoarece eu eram fericit!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o
sa-mi
petrec dupa-amiezile catarându-ma în copaci, calarind bicicleta
varului
Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns în coliba înjghebata din
ramuri si
frunze de fag, în spatele gradinii. Îmi iau angajamentul ca nu o sa
îmi pese
de ratele de la casa, de facturile de telefon, curent, gaze, apa,
gunoi,
cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate,
taxe
anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul
virusat si
faptul ca masina a început sa vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pus în încurcatura atunci când o sa fiu
întrebat:
"Ce-o sa te faci când o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa
fiu
COPIL.
Gata cu plecatul la serviciu când ar trebui sa dorm si sa-l visez pe
Florin Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si
caderi de avioane.
Gata cu bârfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica,
gata cu
hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si
dinti
de portelan.
Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADUL -
Vreau sa cred în
sinceritatea zâmbetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvântului dat
si
respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor împlinite, a imaginatiei
înnobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui
Dumnezeu.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate.
Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si îngrijorati. Eu vreau sa
cresc MIC !"
Eu nu-mi vreau copilaria inapi, poate alta, dar vreau sa fiu nenascuta, o mogaldeata in burta mamei, no harm, no war, no tears, just floating there... -
Plang
pentru ca, in mare parte, vietuiesc intr-o lume care nu mi se potriveste si pe care nu o inteleg prea bine. Nu-i cunosc mecanismele care o imping catre degradare. Sau progres 
Azi seful meu mi-a spus: "inceteaza sa mai spui ca esti nebuna. Esti cea mai putin nebuna persoana pe care o cunosc, doar ca te pricepi foarte bine sa te prefaci, doar pentru a te proteja de o lume careia nu-i poti face fata". Adevarul e ca nu stiu sa traiesc in lumea asta, nu sunt o persoana usor adaptabila, de aceea vreau si eu sa demisionez din functia de adult, pe care nu am cerut-o eu. Stiu ca suna infantil si prostesc, dar mi-o asum. -
Cea mai fericita perioada din viata a fost copilaria petrecuta la bunici. Nu aveam nici o grija,poate doar grija ca se termina prea repede vacanta. Joaca, joaca si iar joaca, toti copacii erau ai mei, baltile, mancam fructe direct din pom si nu aveam nici pe naiba. de cate ori am ocazia si vizitez locurile, simt o liniste care imi inunda toata fiinta. Ehe, ce-as mai vrea sa mai fiu din nou copil...
-
STIU ca despre lucruri atat de serioase nu se poate vorbi altfel decat glumind.
si asa fiind, si pentru ca drum inapoi nu exista, nu ramane altceva de facut decat de a lua si purta permanent in rucsac propria istorie a sufletului si mintii necontaminate inca, pusa cu grija si delicatete astfel incat sa nu fie mototolita de nimicurile prioritare si extrem de importante ale fiecarui azi.
altfel facand decat asa, ne vom fi amputat insesi radacinile. -
subscriu si sustin cele mentionate de fete mai sus ...
as da timpul inapoi , asa sa am vreo 20 ani macar
insa revenind la realitate ...dupa atatea luni pline de munca si nopti nedormite , dar si cu realizari pe masura , am "luat" brusc o vacanta neplanificata/cadou de 10 zile in spania , so..ma declar ca fiind gata de toate cele rele si pregatita de atacul celor care-mi vor capul
ce bine era cand eram la mama acasa.. si totul era gata , nu aveam atatea probleme , responsabilitati , stres..