Imi vine sa tip de durere
-
0 0Pentru ca ce am iubit mai mult pe lumea aceasta nu mai este,joia trecuta mi-am ingropat sotul,omul minunat de langa mine care mi-a oferit totul:iubire,afectiune,tandrete,pasiune,prietenie...luna trecuta pe 25 august am avut nunta,sunt isarcinata in patru luni,deci aveam toate motivele din lume sa fim fericiti,numai ca o un accident blestemat a luat de langa mine o parte din sufletul meu,simt ca nu pot mai traiesc,nu pot sa vorbesc cu nimeni,nu suport sa mi se spuna ca trebuie sa trec pe asta,singurul lucru care ma tine acum in viata este copilul,dar ma doare atat de tare sa stiu ca el nu o sa cunosca niciodata acest copil pe care la dorit enorm...de ce este viata atat de nedreapta,de ce te loveste atunci cand te astepti mai putin....as da orice sa-l mai vad macar o data,sa-i spun cat de mult il iubesc,dar nu mai am langa mine decat un morman de amintiri,am si acum un vaza ultimul buchet de flori pe care l-am primit de la el chiar in ziua in care a avut loc accidentul,a venit acasa la pranz,mi-a adus un buchet de trandafiri si mi-a spus ca ma iubeste enorm si simte ca este fericit,linistit,mi-a sarutat mainile si mi-a multumit pentu tot ce am facut eu pentru el,apoi a plecat si a spus"ne vedem diseara pisule"dar soarta a facut sa nu ne mai vedem...
-
Da, cuvintele nu-si mai au rostul... Am lacrimat cand am citit topicul tau...
Incearca sa iesi din casa, eventual schimba casa, daca poti; stai cu parintii o vreme, daca sunt in apropierea ta. Destinul tau e crunt si in aceste momente ne intrebam DE CE Dumnezeu ti-a luat jumatatea? De ce a trebuit ca in acel moment nefast, tocmai el sa se afle in acel loc? Multi DE CE fara raspuns... Si totusi, eu cred ca totul se intampla cu un scop si noi incercam sa il aflam, uneori reusim, alteori, niciodata. Numai timpul te poate ajuta si alina. Vei avea nevoie de ani ca sa poti trece peste asta, dar vei invata sa traiesti cu durerea din suflet, sa iti cladesti o viata fara el, sotul tau cel iubit. Curaj si nu dispera. Viata e facuta sa fie traita, asa cum e ea. Eu cred ca sotul tau, acolo unde e, va dori ca tu sa mergi mai departe, pentru copilul vostru, te va ocroti si iubi. O iubire ca a voastra va dainui si dupa moarte! Sa ai credinta in Dumnezeu si vei reusi sa mergi mai departe. Curaj! -

Eu nu am sa inteleg niciodata "de ce" se petrec atat de frecvent busituri din astea ale sortii (apropo de cazurile mediatizate la TV, Laura Stoica, tipul care tocmai se insurase si atatia si atatia altii, si cati mai sunt si din cei pe care nu-i cunoastem, si cei cativa care mi-au fost apropiati.... etc....etc). Singura explicatie pe care o poti da in astfel de cazuri este ca ... de fapt fericirea este o iluzie si ca nu ne este dat in viata asta sa o putem atinge. Doar sa o mirosim si in rest, suferinta, dezamagire, pierderi.
Stiu ca sunt mult prea pesimista dar pana acum viata mi-a cam demonstrat ca am dreptate
-
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, iar tie sa-ti dea puterea de a merge mai departe!
Bucura-te ca l-ai cunoscut, ca v-ati iubit si ca inainte de a pleca din acesta lume, a plamadit o viata de care tu va trebui sa ai grija!
Nu lasa ca micutul sa vina pe lume cu durere in sufletel, iar pentru asta trebuie sa te gandesti la viitor!
Inteleg ca e f f dureros, dar, daca nu ai grija de tine, tragediile ar putea continua!
Te imbratisez cu drag!