Oameni care...
-
0 0...v-au marcat viata
Ma gandeam ca in viata fiecaruia dintre noi exista macar un om care si-a lasat amprenta asupra evolutiei noastre si caruia am vrea sa-i multumim.
Eu incep cu tatal meu si continuu cu doi oameni minunati: fosta mea profesoara de literatura comparata si apoi primul sef si cel mai bun prieten al meu ever.
Va multumesc ca ati existat si existati in viata mea. -
parintilor mei in primul rind , chiar daca mama a disparut in urma cu un an si ceva, apoi profuilui de mate din liceu care a inteles ca desi faceam un liceu economic pasiunea mea era cu totul opusa stuintelor fixe, apoi prof. Antyonescu de la Spitalul Foisor care a resit sa sudeze fiecare osicior ca sa arat cit de cit ca acum, lui Ion Cristoiu care m-a bagat in presa mare la inceputul anilor 90, poetului Ion Machidosn care mi-a descoperit si acesdte va;lente si tuturor celor pe care ui=-am cunoscut si cu care m-am intersectat la un moemnt dat. Dar fara Dumnezeu nu ar fi fost posibil ca toti acesti oameni sa pfaca parte din viata mea.
-
La cei 20 de ani neimpliniti ai mei, am intalnit cativa oameni de la care am avut ce invata si care mi-au servit drept model. Primul om a fost o doamna doctor chirurg care, in urma unui grav accident rutier avut la 7 ani si jumatate, a reusit sa-mi salveze mana dreapta, mana cu care la randul meu voi opera si salva alti oameni, datorita faptului ca acum sunt si eu studenta la medicina. Un alt om deosebit este decanul facultatii de medicina unde eu studiez, un om de o inteligenta sclipitoare, un bun pedagog, psiholog si medic totodata, care la finalul fiecarui curs ne tinea un discurs despre arta de a fi medic, de a avea o viata de om in mana si de a fi responsabil. Chiar daca ei nu vor mai fi, eu nu ii voi uita niciodata!