Ce ma (sa ) fac?

  •  
    • 28 mesaje
    26 Sep 2007, 14:18
    0 0
    Buna dragi eve! Am o problema, una care-mi tulbura si visele in ultimul timp
    Nu mi-am vazut tatal de ceva vreme, sincera sa fiu nu stiu exact daca a trecut mai mult sau mai putin de 3 ani de atunci si nici nu am de gand sa-l vad prea curand, este trista realitate cu care ma confrunt! A fost un parinte tare violent, sever atat cu mine cat si cu fratele meu, cu mama nu mai spun (nu stiu cum il mai suporta, nici "tata" nu-l pot numi pe individ)... nu pot uita ce mi-a facut si de iertat nici nu stiu ce sa mai spun! Nu doresc sa-l mai vad niciodata, la telefon la fel, nu ne-am auzit deloc in aceasta perioada! Greu de crezut, stiu! Sunt de 7 ani plecata de acasa am facut o facultate, asta a si fost singura mea scapare din "casa parinteasca"! Odata plecata, doar in primul an de facultate am fost in vacanta, dupa am gasit scuze si am evitat sa mai merg la ei! In tot acest timp mama m-a vizitat si nici nu stiu cum de am reusit sa-l pacalim! Cu el daca m-am vazut de 3 ori in 6 ani este mult

    Sunt multe care i le-am ascuns si asta de teama, de reactia lui! A aflat ca am un prieten abia dupa 4 ani de relatie, atunci am si fost sa-l cunoasca! Daca sotul meu in acea perioada avea o situatie financiara precara cu siguranta ma si lua la bataie, nu mai spun de jigniri! Nu stie ca am fost mireasa, insa i-am spus cand am ramas insarcinata! La botez nu l-am chemat de teama ca ma face de rusine in fata familiei sotului, prietenilor, dar si din cauza ca el e total nemultumit si s-ar fi dat in spectacol
    Acum spune ca daca nu vin acasa n-o s-o mai lase pe mama sa vina la mine, nu mi-a spus mie direct... insa cu mama tin legatura telefonic fara sa stie el si a inceput sa o ameninte, abia asteapta sa merg la ei ca sa-mi arunce in fata ca de ce nu l-am chemat la botez... la draq, ce sa-i spun?! Nu am dorit sa-i ascund nimic, mi-ar fi placut sa am un tata cu care sa ma mandresc, insa teama acelor ani traiti in "familie" m-a marcat! Cum s-o scot la capat, nu vreau sa merg, ma credeti ca-mi este teama sa-l sun si sa-i aud vocea, dar sa merg sa-l vad!? In principiu stie ca la sfarsit de luna mergem la el, insa sufletul meu nu vrea... ce ma (sa) fac???
    tremur ca varga, scuze de greseli!
  •  
    • 9367 mesaje
    26 Sep 2007, 14:29
    0 0
    sotul tau ce spune? el stie care e situatia?
  •  
    • 28 mesaje
    26 Sep 2007, 14:43
    0 0
    Carmen ma bucur ca mi-ai raspuns
    Mi-e greu sa ma pronunt in numele lui! Stie situatia foarte bine, nu-i vine sa creada ca exista si astfel de oameni si incearca pe cat posibil sa fie bine! Nu are nimic impotriva sa mergem acolo daca asta imi doresc... nu-i este teama de el, spune chiar ca daca mergem si se comporta dubios ne urcam in masina si cu asta basta... dar sunt atat de satula de violenta ca doresc sa previn nemergand la ei...

    Am apelat la voi deoarece se apropie sfarsitul lunii si mi-ar prinde bine si alte pareri!
    Sunt o eva mai veche, n-am postat cu ID-ul vechi poate si din cauza ca-mi este "rusine" de viata asta de rahat care se numeste "trecut" pentru mine!
  •  
    • 814 mesaje
    26 Sep 2007, 14:55
    0 0
    Luana, ce-ar fi sa faci putina "curatenie" in tot rahatul asta, spunandu-i adevarul? Ai un sot alaturi, nu depinzi cu nimic de el, cu mama ta te intalnesi fara stirea lui...spunandui cum te-a marcat copilaria cu un astfel de parinte si ca nu l-ai dorit la botez sau in orice alt eveniment placut al vietii tale, ai putea sa pui capat terorii. Un astfel de parinte nu merita nimic mai mult!
  •  
    • 9367 mesaje
    26 Sep 2007, 14:57
    0 0
    tie nu are de ce sa-ti fie rusine. stii cum e, prietenii ii alegi, familia...

    ma gandeam ca sotul tau ar putea lua atitudine sa-l puna "cu botul pe labe" pe taticu', asa, ca de la barbat la barbat.
    sa-i bage in cap ca acum esti femeie in toata firea, la casa ta...
    daca nu mergi probabil se va tine de promisiune taticu' si nu o va lasa pe mama ta sa mai vina pe la tine...

    nu stiu ce sa zic, nu stiu ce as face in situatia asta...
    ti-a fost teama de el toata viata, cumva trebuie sa se rupa pisica...
    unii oameni violenti (sau poate toti) sunt, de fapt, foarte lashi, si daca cineva "ii ia tare" se fac pisicute blande...

    oricum, eu zic sa stai de vorba cu sotul tau, sa-i spui si lui toate astea si sa va puneti de acord ce faceti: mergeti si dati piept cu "uraganul" incercand sa-l potoliti, sau nu mergeti si gata...
  •  
    • 28 mesaje
    26 Sep 2007, 15:04
    0 0
    Va multumesc din suflet, conteaza atat de mult aceste sfaturi! In aceasta perioada mi-am facut atatea scenarii si in toate ma vad cum ii spun in fata cat m-a facut sa sufar - chiar ma gandeam sa-l sun cu o zi inainte si in functie de cum imi vorbeste sa decid daca merg sau nu!?! Stiu ca trebuie sa fiu deschisa cu el, nu pot trai astfel Mi-e insa greu si acum timp parca nu am deloc...
  •  
    • 28 mesaje
    26 Sep 2007, 15:21
    0 0
    Stau in fata PC-ului si astept sa-mi raspundeti - va multumesc din suflet ca aveti rabdare sa cititi tot ce am scris!
    krmen nu stie sa se prefaca si sa intoarca situatia in favoarea lui din aceasta cauza m-a si pierdut (nu m-a vazut si auzit atata timp)! El considera ca am uitat de unde am plecat si ca acum privesc de sus... nu se gandeste ca doar el este de vina!
  •  
    • 804 mesaje
    26 Sep 2007, 15:28
    0 0
    Poate ar trebui sa-i spui lui toate astea. Dar un sfat e usor de dat, incredibil de greu de aplicat.

    Din cate ai spus, nu pare un om cu, care poti discuta, care sa te asculte (de probleme ai, ce te doare, etc).

    Imi pare rau .
  •  
    • 2293 mesaje
    26 Sep 2007, 15:29
    0 0
    mama ta de ce suporta asa ceva? bineinteles ca e o viata petrecuta alaturi de el, dar totusi. daca s-ar desprinde, pariu ca toata lumea ar fi multumita si fericita, in afara de tatal tau.
  •  
    • 203 mesaje
    26 Sep 2007, 15:34
    0 0
    E alegerea ta, dar fa in asa fel incat sa nu-ti para rau mai tarziu ..., cunosc cazuri cand o persoana nu a mai vorbit de mai bine de 2 ani cu tatal ei iar acuma nici nu mai are cum... nu se stie niciodata ce ne rezerva viata ....
  •  
    • 28 mesaje
    26 Sep 2007, 16:09
    0 0
    Situatia este complicata, nu vreau sa intru foarte mult in detalii in ceea ce o priveste pe mama hypnotik sper ca intr-o buna zi sa fie linistita, ca a suferit destul!
    Asa este bombilina e greu sa pun in practica sfaturile, dar nu mai pot amana mai ales ca asta si urmeaza sa fac oricat de greu o sa fie!

    Nu merg pentru el, merg pentru mama mea, daca ar fi dupa mine nu vreau sa-l mai vad, stiu ca sunt prea dura in exprimare insa ceea ce ne-a facut nu stiu daca merita iertat! Suntem astfel datorita lui si ar fi fost bine sa constientizeze acest lucru! Nu am auzit pe nimeni sa nu doreasca sa-si vada "parintii" in contextul in care ei i-au facut numai bine! Toata viata lui a fost un dur, a stiut sa ameninte si sa ne tina in teroare, cu timpul cat nu l-am vazut si auzit am crezut ca teama a disparut si s-a transformat in furie, dar de unde sunt plina de ura si de teama in acelasi timp! Cand mi se vorbeste de el ma enervez, o fac pe dura insa daca l-as avea in fata n-am idee cum as reactiona!

    Trebuie sa ies, insa am sa revin pe seara! Va multumesc din nou si astept pareri, sfaturi!
  •  
    • 191 mesaje
    26 Sep 2007, 16:57
    0 0
    Te-ar ajuta, pentru inceput sa ti-l imaginezi stand in fata ta, pe un fotoliu si sa ii pui acele intrebari pe care vrei sa i le pui. Nu te repezi sa-mi spui ca nu exista asa ceva. Asculta primul raspuns pe care intuitia ti-l da si continua dialogul. Poti avea surprize.
    Apoi, chiar nu poti sa-i acorzi niste plusuri? Ma gandesc, de ex. la faptul ca banii pe care i-ai primit in timpul facultatii, pana te-ai pus pe picioare, au avut si o contributie din partea lui. In discutia imaginara cu el, in discutia reala pe care este bine sa o purtati, chiar poti arata faptul ca apreciezi unde a contribuit.
    Este tatal tau, indiferent de ceea ce crezi acum despre el si, cine stie, poate ca desi nu recunoaste chiar ii este dor de tine. Nu ai idee cat de mult se schimba oamenii, intr-o perioada mai mica decat cea de care povestesti.
    Gandeste-te ca timpul trec peste amandoi si s-ar putea sa fie prea tarziu cand te vei hotari sau vei realiza ca aveati atatea sa va povestiti.
    Pentru tine, acum, o mica poveste: proful, in fata clasei. Scoate o bancnota de 100 RON si intreaba copii cati dintre ei o doresc. Bineinteles, toti ridica mana. Apoi, proful o pune pe podea si o calca in picioare, o murdareste cu noroiul de pe ghete (tocmai plouase)... pune aceeasi intrebare, iar unii, mai simandicosi, lasa mainile in jos. Ok. Spre stupefactia tuturor, proful ia bancnota si o scuipa. Bleahh!!! Toti au lasat mainile. Nu o mai doreau. Atunci, el ii intreaba:"S-aschimbat cumva valoarea banilor"?.. "Nu, bineinteles". "Atunci?" ... Liniste.
    "Ei bine, dragii mei, continua proful, asa este si cu oamenii... putem fi calcati in picioare sau scuipati... atata timp cat ne cunoastem valoare, nimeni nu ne poate face nimic".
    Sper sa ai succes, pentru tine, pentru mama ta, pentru tatal tau.
  •  
    • 51 mesaje
    26 Sep 2007, 17:18
    0 0
    Buna. Te inteleg perfect. Am si eu un tata violent si sfatul meu este sa-l infrunti. Sa-i spui adevarul in fata. sa-i spui ca nu l-ai chemat din cauza ca......., ti-a fost frica, de.......... si de caum in colo vei proceda la fel daca nu incearca sa se abtina sau sa se schimbe. La mine dupa ce i-am spus s-a vzut o oarecare schimbare. Pot spune ca in bine. De cate ori merg la ei se abtine de la comentarii, se abtine sa faca scandal. Dupa ce i-am spus tot ce aveam de spus, i-am spus ca dca va mai incerac sa faca scandal sau sa zica ceva nu voi mai merge deloc acasa.
  •  
    • 28 mesaje
    26 Sep 2007, 18:47
    0 0
    Toate aveti dreptate, imi place sa aud si altceva in afara de ceea ce simt si vreau sa fac!
    Diablero, ce pot sa spun daca era dupa el trebuia sa raman acasa, sa nu am un prieten... pana am plecat din oras nu aveam voie sa am nici prieteni - am avut doar o prietena si asta tot cu restrictii, daca nu-i placea intr-o buna zi ceva la ea imi interzicea sa mai ies cu ea...
    Legat de studiile platite, in primul an DA m-a ajutat cu bani dar cu umilinta, plangeam ca vreau sa-mi termin facultatea si acum imi amintesc prima vacanta de vara cand am fost acasa si am stat ca pe ghimpi ca nu apuc anul II! In primul an de facultate mergeam acasa din 2 in 2 saptamani si atunci eram terorizata cu intrebari "tare intime" si amenintari daca nu sunt "cuminte"... in fiecare seara de sambata mama pregatea bagajul fara sa stie iar eu eram amenintata de el ca nu ma mai lasa la facultate, stateam ca pe jar pana cu 2 ore inainte sa plece trenul spre Bucuresti cand ne spunea hai gata faceti bagajul, pleaca la facultate Nu datorita lui am mers la studii, desi erau si banii lui, datorita mamei care a suportat atata stres din partea noastra! Mama m-a vizitat in acest timp nu pentru ca venea de buna voie ci pt. ca el o lasa sa vina doar ca sa-i dau bani... i-am dat mai multi bani decat mi-a dat el de cand m-a adus pe lume, nu spun asta cu inganfare, pur si simplu i-am ajutat, nu i-am dat pt. el... i-am dat mamei! Si stii ce spune ca este de datoria noastra sa-i dam, el ne-a dat viata! Nu am nevoie sa-mi dea nimic, mai am un frate si mi-ar placea sa-i dea lui casa, saracu' nici nu are unde locui, locuieste cu sotia, copilul la ai ei acasa unde sunt cam multi in cateva camere -TRIST si el locuieste intr-o casa mare cu gradina si livada si asteapta de la noi, in schimb nu ne-a oferit nici macar linistea sufleteasca! Cum spuneam sunt multe, sunt pornita impotriva lui, este greu stiu prea bine dar trebuie s-o scot la capat cumva!
  •  
    • 28 mesaje
    26 Sep 2007, 18:52
    0 0
    jojo36 doar cine trece prin ce am trecut si trec poate intelege! Ai mare dreptate, te felicit ca ai reusit sa-l infrunti, Doamne ajuta sa pot reusi si eu "performanta" asta, cine stie poate nu e draq chiar atat de negru
  •  
    • 191 mesaje
    26 Sep 2007, 18:59
    0 0
    Nu stiu, din punctul meu de vedere avem obligatii fata de copii. Parintilor le aratam recunostinta, da, ai drepate, daca o dorim. Ceea ce vroiam sa spun este faptul ca esti sange din sangele lui. Dupa cum povestesti, da, s-a purtat groaznic. Si totusi... poate tocmai tu il poti schimba acum. Gandeste-te, vremurile la care te referi au trecut de mult. Nu te raporta la ele. Tu esti alta. El este altul. Faceti cunostinta din nou.
  •  
    • 28 mesaje
    26 Sep 2007, 19:09
    0 0
    Din ce-mi spune mama nu este deloc alt om, este exact cum l-am lasat cu ani in urma Diablero, uneori am senzatia ca nu o sa se schimbe niciodata! Se gandeste doar la el de exmplu: mama a facut diabet pe sistem nervos si el ii spunea ca daca el merge la dr. e mai bolnav decat ea! Indiferent daca-ti face rau, tine sa-i multumesti ca de fapt el iti vrea binele... are intotdeauna dreptate, nu ai voie sa-l contrazici! Ai dreptate cu "sange din sangele lui" dar ce ne facem daca nu se schimba niciodata, merita sa suferim pentru ca ne-a dat viata?
  •  
    • 191 mesaje
    26 Sep 2007, 19:21
    0 0
    Este asa cum este pentru ca i s-a permis. Stii, si un virus si o samanta a unei plante nu se pot dezvolta decat daca au conditii prielnice. Nu stiu ce sa spun. Tu esti cea care are toate datele, chiar daca acum nu iti dai seama de asta.
  •  
    • 650 mesaje
    26 Sep 2007, 19:28
    0 0
    buna Luana,

    si familia mea e exact in aceeasi situatie cu a ta... daca te ajuta cu ceva, te inteleg. nu prea stiu ce sfaturi sa-ti dau, pentru ca nici eu nu stiu rezolvarea, sincer nu cred ca exista vreo solutie ca sa fim toti fericiti si nu mai cred in "familia" formata din parintii mei si noi, copiii.
    vreau sa te intreb ceva: care este atitudinea fratelui tau? el a mai fost sa-l vada pe tata? voi doi va intelegeti bine? ar putea sa vina cu tine, sa-ti fie alaturi pe timpul vizitei? chiar daca nu, sa stii ca ai noroc ca-l ai pe sotul tau.

    uite cum a fost la noi: tata l-a preferat intotdeauna pe frate-meu, ca e baiat, ca e mai destept, ca incearca sa-i obtina aprobarea etc. eu am fost "oaia neagra" a familiei, intotdeauna am facut invers decat ei, pentru ca de mica nu eram absolut deloc de acord cu felul in care ei actioneaza. bun, am ajuns la facultate. m-a intrebat tata, ce faci, iei bursa? ca eu vreau sa pun deoparte bani de masina... asa cu banii, deci nici macar sprijin material n-am avut de la el. dar am venit sa-l vizitez in vacante, de craciun si in vara (am facut facultatea in strainatate, numai doua ocazii erau de vizite). am zis sa-i mai dau o sansa, mi-am zis ca-l iert ca a fost imatur si inconstient si poate acum se schimba. nu mai mi-e frica de el, s-a calmat ceva, nu mai are iesiri violente ca inainte. dar tot nu am incredere in el, pentru ca desi i-am dat sansa sa refaca relatia, nu m-a luat in serios, a inventat scuze pentru care as fi venit eu de fapt acasa, s-a incapatanat sa-si zica ca eu nu sunt in stare de nimic.
  •  
    • 650 mesaje
    26 Sep 2007, 19:32
    0 0
    nu a incercat sa comunice cu mine, daca nu sa sune, macar sa-mi scrie un rand... asteapta totul sa vina de la mine, eu sa-l caut, sa-i suflu in fund, sa-i multumesc... si am obosit sa ma simt eu prost ca sa se simta el bine. sa ma confrunt cu atitudinea si ideile lui obositoare ca sa ii umflu lui mandria. ma deranjeaza grozav cand el se lauda cu mine pe la prieteni si cunostinte. nu stie absolut nimic despre mine. nu a contribuit cu nimic la realizarile mele. dar se umfla in pene ca are fata care face si drege... tot ce stie despre mine stie de la mama, dar el povesteste pe la vecini ce-a mai facut fiica-sa. cand eram acasa din injuraturi nu ma scotea, acum imi vorbeste cu fel de fel de apelative dulci si se lauda... pentru restul l-am iertat, pt batai si chin, dar pentru asta imi vine sa-l scuip in ochi!!