si povestea mea
-
0 0Mesaj şters de administrator
-
capul sus si da-i inainte... cum poti sa spui ca in dragoste e prea tarziu? eu mi-am intalnit actuala mandrete de barbat la 29 de anisori. in meserie? slava Domnului, varsta la care ai avea o problema cu angajarea este pe la 35 de ani... pana atunci mai termini doua facultati din cate stiu eu. oricum, bafta, iti tin pumnii, ca asa imi plac mie femeile puternice, cu capul pe umeri...
-
Aceeasi problema am si eu. Profesia! Am facut doua facultati, un master, dar tot nu vreau sa profesez nimic din astea.
Am ales sa lucrez cu un hobby-modeling- si asta imi ia timp, viata dezordonata, plecari fugitive si fel de fel de neregularitati care nu-mi vor lasa loc pentru familie.
Ceea ce vreau sa studiez ar fi ceva de genul : designer interior sau psihologie- tin de latura uman, eu studiind doar real-marketing, multimedia , si contabilitate, si cosmetica.
Par a fi un om care nu prea stie ce vrea, nu?
Da, sa spunem, dar visul parintilor mei este implinit
si eu impacata cu asta. Am si eu undeva intre 25-26 de anishori.
Acum ca si tine... sa ma intorc la 180 grade?
Sincer- mi-e frica
-
de ce? furnicuta (sper ca nu te superi ca-ti spun asa...)ai facut ceva pentru parinti, nu e cazul sa faci ceva si pentru tine? de ce sa-ti fie frica? uite, si eu sunt inginera, lucrez in textile. in cel mai bun caz mai am 2-3 ani de activitate pana se vor inchide in masa fabricile de confectii multumita salariilor impuse de ue. si am inceput sa ma gandesc serios la o reorientare, eu am facut inginerie economica, imi trebuie sa continui cu un masterat in economie dar ma gandesc serios daca nu cumva vocatia mea era de psiholog (tare-mi mai place sa dau sfaturi
si ma gandesc la asta din ce in ce mai mult, iar eu sunt bunicuta, am 30 de ani...so what? i feel young, i am young... -
Frica e ca nah am 25-26 de ani
si parca am invatat de cand ma stiu. Si pe ici si pe dincolo...
Da, ar fi cazul sa fac ceva si pentru mine. Nu vad de ce nu as reusi.
Numai ca acum imi cam vin contractele unele peste altele. As vrea sa termin cu asta pana la anul in vara, si in toamna sa reincep viata de studenta
Doresc sa "risc", mai ales ca sincer- imi doresc un bebe, si ce copil ar putea fi fericit cu o mama mereu pe fuga.
Acum nu am vrut sa intorc subiectul spre mine, dar ma confruntam cu aceeasi dilema, si am si scris despre asta. -
Eu am inceput o facultate, m-am rasucit si m-am apucat de alta, din cu totul alt domeniu. Ai mei erau innebuniti, vai nu se poate, uite ca se poate si a fost f bine.
Avand in vedere ca nu mai esti la inceputul carierei, permite-mi sa-ti dau un sfat (doua):
1. Poate te reorientezi spre ceva care tine tot de meseria ta, dar e mai multumitor. Ma gandesc in clipa asta la proiecte de infrastrucutura finantate din bani UE (asa mi-a venit acum).
S-au reintors timpurile cand a fi inginer inseamna ca poti face multe.
2. Daca vrei sa schimbi cu totul, alege ceva cu oarecare aplicabilitate si cu cautare pe piata muncii, banuiesc ca esti constienta ca al tau copil are nevoie de niste resurse financiare.
Succes!