Diferente ... MAJORE

  •  
    • 127 mesaje
    20 Sep 2007, 12:29
    0 0
    Am mai scris despre "cazul" meu, subiectul se afla pe undeva prin arhiva cu titlul "Cica nu-si mai aduce aminte", dar am sa reiau subiectul in cateva cuvinte: am acceptat sa merg la o nunta cu un fost coleg de facultate, intre noi nefiind altceva decat o prietenie platonica; dimineata a inceput sa ma complimenteze de m-a dat pe spate, eu nu i-am spus nici "da", nici "ba", iar cand am mai iesit la o terasa cu amicii lui, numai ce il aud "da' ce s-a mai intamplat la nunta, ca eu m-am imbatat si nu-mi aduc aminte?"

    Desi inainte de a merge cu el la nunta nu as fi conceput sa am o altfel de relatie cu el, in timp am inceput sa iau in considerare si varianta asta. Discutand insa cu el chestiuni generale de viata, mi-am dat seama ca avem concepte si viziuni total diferite, fiecare discutie cu el provocandu-mi multe frustrari datorita contradictiilor, a faptului ca nu reusesc sa-l fac sa-mi inteleaga punctul meu de vedere (nu sa-l accepte, ci sa-l inteleaga) si, mai ales, la modul in care reactioneaza cand ii spun cum vad eu lucrurile.

    Tot imi reproseaza ca stau si analizez fiecare detaliu, ca despic firu'n patru, ca pun prea mult pret pe ceea ce spun oamenii, ca tin minte fiecare chestie, ca prea caut perfectiunea care nu exista nici macar in dragoste ... Am incercat sa-i spun ca atunci cand ii explic punctul meu de vedere nu o fac ca sa-i demonstrez cat sunt de perfecta, o fac pentru ca asa vad eu lucurile, asa e viziunea mea, asta nu inseamna ca e si cea corecta ...

    Eu nu am avut o relatie deschisa cu parintii, multe lucruri delicate le-am tinut pentru mine sau le-am discutat cu prietenele. Acum cand sunt cat de cat aproape de o relatie, vreau si, mai ales, simt nevoia sa spun tot ce am pe suflet, tot ce ma deranjeaza ...dar am observat ca nu am cui! Ieri cand am discutat am inceput sa-i povestesc cum m-am certat cu o buna amica de-a mea pe care o cunosc din primul am de facultate si nici nu a avut rabdarea si bunavointa sa ma asculte pana la capat. Am schimbat subiectul crezand ca el o sa insiste sa-mi termin povestea, dar nu a fost asa!

    Imi mai reproseaza ca am "tendinte de a ma urca in capul cuiva" - numai el stie ce vrea sa spuna, nici nu-mi mai bat capul sa analizez I-am spus ca eu nu vorbesc doar ca sa ma aud pe mine insami, cand vorbesc incerc sa si transmit un anumit mesaj ...

    Am trecut peste multe lucruri, peste faptul ca ii place sa bea, ca vorbeste cam colorat chiar si in prezenta mea, ca e putin uratel, dar asta deja simt ca e prea mult! Pur si simplu se acumuleaza prea multe frustrari si nu am cui sa i le spun!

    E normal? Asa e intr-o relatie? Adevarul e ca ... nici nu prea am eu cine stie ce "experinte" in domeniu, dar parca nici asa nu e bine, imi simt sufletul incarcat dupa fiecare discutie ... Imi este drag, este un om bun la suflet, am incercat sa ma indragostesc, dar mi-am dat seama ca nu am de cine ...
  •  
    • 3528 mesaje
    20 Sep 2007, 12:46
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 804 mesaje
    20 Sep 2007, 12:46
    0 0
    Pai si ??? Chiar tu ai spus-o ca ai incercat sa te indragostesti , dar nu ai de cine.

    Next.
  •  
    • 5148 mesaje
    20 Sep 2007, 12:51
    0 0
    "Asa e intr-o relatie?" Nici gand!

    Daca acum la inceput nu reusesc sa fiu pe aceeasi lungime de unda cu barbatul respectiv, mai tarziu nici atat. La ce-mi foloseste emotia prezentei lui daca dupa ce spun "ah!" tre` sa pierd nush` cate minute in incercarea de a-l face sa inteleaga (nu sa accepte!) "ah!-ul" meu...
  •  
    • 8667 mesaje
    20 Sep 2007, 13:02
    0 0
    inteleg ca opusii se atrag...dar voi sunteti mult prea diferiti ca sa fiti macar opusul celuilalt
  •  
    • 127 mesaje
    20 Sep 2007, 13:04
    0 0
    @ monic29, nu asa se pune pb, ca e singurul barbat din judet ... I-am mai dat papucii unuia si mi-a dat seama ulterior ca il iubeam, pur si simplu nu am mai vrut sa repet greseala.

    Am vrut sa ii acord o sansa, sa ne acord o sansa: am acceptat sa-l insotesc la nunta, ieseam cu el de fiecare data cand ma suna, l-am invitat si eu la o plimbare ... Dar se pare ca am investit timp si emotii aiurea!
  •  
    • 4359 mesaje
    20 Sep 2007, 13:06
    0 0
    Bitter, o sa te citez cu fraza asta de acum inainte
  •  
    • 8667 mesaje
    20 Sep 2007, 13:26
    0 0
    dar sa nu uiti de copy-right da?...ca acum ma duc direct la osim
  •  
    • 27 mesaje
    20 Sep 2007, 13:40
    0 0
    Si eu am trecut printr-o experienta asemanatoare recent,pana la urma am obosit de atata cearta si am pus punct, un mare punct, imi este destul de greu sa nu il caut, mai ales ca el e primul dar....stiu ca asa e cel mai bine
  •  
    • 1314 mesaje
    20 Sep 2007, 16:46
    0 0
    pai intr-o relatie amandoi trebuie sa facem compromisuri,k na place sau nu
  •  
    • 1314 mesaje
    20 Sep 2007, 16:48
    0 0
    daca nu dovedeste maturitate...
  •  
    • 1628 mesaje
    20 Sep 2007, 18:32
    0 0
    cred ca nu trebuie sa incerci sa te indragostesti! atractia aceea vine de la sine,de dragoste vorbeam si-abia apoi incepi sa-ti pui intrebari daca te-ai indragostit de cine trebuie! asta ar fi cliseul normal! ar mai fi si varianta cu o relatie care merge bine,unde intelegerea,comunicarea si respectul sunt pe primul plan si-atunci "indragosteala" ia loc amicitiei! dar la tine nu poate fi vorba! sunt prea multe frustari - uite si tu cat ai scris si cred ca ai mai putea umple cateva pagini concluzie? ar fi prea multe compromisuri de facut din partea ta,ca sa fie o relatie
  •  
    • 578 mesaje
    20 Sep 2007, 18:46
    0 0
    Nu am inteles daca are si calitati acest personaj. Cred ca fiecare intalnire cu el te incarca negativ. Bea si este vulgar, nu suna prea bine..
  •  
    • 9 mesaje
    20 Sep 2007, 19:40
    0 0
    deliush, citind postarea tare am retinut faptul ca el nu era interesat de subiectul discutat de tine, apoi ai mentionat ca ii cam place sa bea...eh, iti spun din experienta personala, cu un tip pe care l-am catalogat ulterior drept "alcoolic", ca problema este a lui.
    Alcoolicii isi pierd puterea de concentrare (al meu mare fost uita de fiecare data cand e ziua mea de nastere-zau ca nu-l interesa absolut deloc- si de fiecare data spunea "credeam ca e maine", eu, bineinteles, sarbatoream cu trambite ziua lui).
    Deci, al tau alcoolic se comporta ca un alcoolic. Sa nu crezi ca se gandeste la altceva in timp ce tu-i vorbesti. pur si simplu e aburit.nu mai gandeste.nu are puterea sa asculte. banuiesc ca si in domeniul amorului nu exceleaza.
    relatia boyfriend-girlfriend, cand el e alcoolic, este foarte dificila. daca il vrei, va trebui sa lupti (e o lupta titanica, adica sa-l dezveti de bautura). Multa macinare de nervi!N-ai nevoie de asa ceva.
    Sunt convinsa ca tu nu vrei asta. nici nu va potriviti la puncte de vedere, nici nu are puterea sa asculte ceea ce spui tu...nici, nici.
    nu te crampona in aceasta aburita relatie.Lasa-l in plata domnului si fereste-te de domni ca dansul.
    pup
  •  
    • 1761 mesaje
    20 Sep 2007, 20:46
    0 0
    Daca tu esti cea care constientizeaza asta, si vrea sa faca ceva sa mearga mai bine relatia, atunci fa un salt in barca lui, fii ca el, raspunde-i la nivelul lui....sau incearca sa-l tragi la tine in barca!

    Incearca sa vizualizezi aceasta imagine! Vezi ca sunt putine sanse sa reusiti? Mai ales ca sensul si viteza de deplasare sunt diferite