fara viitor?!

  •  
    • 47 mesaje
    19 Sep 2007, 12:22
    0 0
    Buna! Am si eu cateva nelamuriri si sunt sigura ca ma veti ajuta sa imi mai limpezesc gandurile. Am aproape 23 de ani.

    De la un timp ma macina foarte mult ideea de viitor (in general, nu doar pe plan sentimental). Cred ca stresul asta legat de viitorul meu a aparut si ca urmare a faptului ca multi oameni si multe situatii din jurul meu s-au schimbat intr-un timp foarte scurt: verisoara mea de 22 de ani a nascut un copil dar sunt probleme in familie deoarece tatal copilului nu pare ca o sa isi asume responsabilitatea; anul trecut cea mai buna prietena din copilarie s-a casatorit dar ea este fericita; tot asa am fost luna trecuta la nunta unor cunoscuti (ea 22- el 25 ani ....o nunta care mi s-a parut superba) plus faptul ca vad realizarile altor persoane de varsta mea ....realizari si profesionale si sentimentale, sau din contra vad in ce incurcaturi se afla acum cei care s-au cam lasat in voia timplui fara sa se gandeasca la viitor.

    Ma simt de parca acum cateva zile eram copil fara nici o grija iar azi am devenit brusc adult si am o gramada de probleme pe care sa le rezolv si nu sunt suficient de matura pentru ele. Toti se gandesc la viitor, unii au planuri precise....simt ca si eu trebuie sa ma gandesc mai mult la viitor si sa incep sa mi-l formez cumva pe toate planurile pt ca mi-am dat seama ca pana acum m-am lasat in voia sorti si nu am realizat mai nimic. Cam asta ma streseaza rau de tot in majoritatea timpului. Problema e ca nu reusesc sa imi gasesc o motivatie si un impuls puternic care sa ma faca sa "trec la treaba" si in plus parintii mei au cam inceput sa ma piseze zilnic la cap si nu mai suport sa ii aud cum vorbesc cu admiratie de realizarile altor fete de varsta mea si cum sunt dezamagiti de mine.

    Pe langa asta am si o relatie cu un baiat cam de aproape 2 ani.
    La partea profesionala stiu ce trebuie sa fac ca sa incep cat de cat sa fiu independenta. Acum intru in anul 4 la facutate si de aici nu trebuie decat sa ma tin sa o termin cu bine si sa imi gasesc un job pe masura.

    La partea sentimentala problema e ca prietenul meu vrea sa plece in Italia sa munceasca dupa ce termina facultatea (mai are 3 ani). Visul lui e sa se mute in Italia. Mai are rude acolo deci ii va fi destul de usor daca ele sunt acolo si se descurca si il vor ajuta si pe el. Am mai vorbit din cand in cand despre treaba cu plecatul in Italia. El este foarte hotarat sa plece acolo si oricum matusa se tine de capul lui si numai despre Italia si cat de bine e acolo ii vorbeste. El zicea ca o sa merg si eu cu el in Italia. Eu insa nu ma vad in viitor plecand in alta tara sa muncesc ....ca ce poti lucra in Italia?!! menajera sau babysitter?! chiar nu stiu cum stau treburile pe acolo si oricum mie imi place in Romania si nu cred ca o sa ma acomodez sa traiesc intr-o tara straina.

    Bine,ca in 3 ani se pot schimba foarte multe lucruri si ne putem desparti oricand mai ales ca in relatia noastra au fost si probleme la inceput.

    Dar zic asa presupunand ca lucrurile ar merge foarte bine timp de 3 ani..... cand va pleca el se va distruge totul si eu voi suferi mai mult si in plus voi avea alta varsta iar mie imi e greu sa imi revin dupa o relatie si sa iau totul de la inceput.

    Acum tocmai m-am intros dintr-o vacanta la mare unde am locuit timp de 2 saptamani cu el si cu parintii mei in acelasi apartament. A fost foarte greu si stresant pt mine ...nu prea a fost vacanta si a fost opusul a ce ma asteptam si speram eu. Acolo nu m-am simtit in largul meu pt ca nu imi permiteam unele lucruri in prejma parintilor si plus ca parintii mei incepeau pe zi ce trece sa nu prea il mai agreeze pe prietenul meu. Eu ma simteam la mijloc intre ei si dorintele lor care se bateau cap in cap asa ca nu m-am simtit bine in vacanta asta. Am uitat sa spun ca matusa lui din Italia nu prea ma suporta si un motiv importat pt asta e faptul ca eu am niste probleme de sanatate.
  •  
    • 47 mesaje
    19 Sep 2007, 12:25
    0 0
    El la mare imi zicea ca ma iubeste, si eu il iubesc pe el..... dar cand ma gandesc la viitor nu prea vad sa iasa nimic bun ....si nici el nu isi prea da silinta in sensul ca si el e copilaros si nu ii pasa prea mult cum va fi viitorul se lasa in voia sortii pt ca el oricum e rasfatat de familie si nimeni nu ii deschide ochii cum au grija ai mei sa mi-i deschida mie zi de zi.

    Pe de alta parte ma gandesc ca unele mentalitati sunt generale si toti oamenii procedeaza la fel in anumite situatii.
    Mi se pare fara rost sa mai stau in relatia asta cand stiu sigur ca el va pleca si daca eu hotarasc sa raman el oricum isi va urma visul si ne vom desaprti. Pe de alta parte ma gandesc ca unele lucruri la el sunt unice si nu voi mai gasi nici un baiat care sa aiba acele lucruri cat despre neintelegerile si faptul ca ai nostrii nu prea sunt incantati de faptul ca suntem impreuna ... astea vor mai fii pt ca parintii mei mereu vor dorii mai mult pentru mine iar eu nu stiu cum ma voi putea integra cu bine in familia celui care va alege sa fie cu mine pentru problemele mele de sanatate care par sa se agraveze si mai ales faptul ca nu stiu ce probleme voi avea eu daca voi dorii sa fac un copil....si e inevitabil ca eu sau copilul pe care il voi avea daca e posibil ....sa nu aiba ori el ori eu probleme.

    Cred ca doar mi-am asternut gandurile aici fara sa ma gandesc la o ordine. Stiu ca e cam greu sa primesc sfaturi pt toate problemele astea care ma macina. Poate mai tarziu reusesc sa pun o intrebare esentiala la care se poate da un raspuns si o parere. Pana atunci va multumesc dinainte daca cititi si astept sa scrieti aici tot ce va trece prin cap in urma a ceea ce am postat.
  •  
    • 247 mesaje
    19 Sep 2007, 12:33
    0 0
    Ai enumerat 2 cazuri, cu doua prietene, amandoua casatorite mult prea repede, daca e sa ma intrebi pe mine. Asa ca sfatul meu e, orice ai face, ia rabdare, ai rabdare pana' 30 de ani. Dupa.. poti sa te casatoresti, si sa faci si-un copil. Dar pana atunci ai timp sa te realizezi profesional, si sa ai ce sa-i oferi copilului dupa ce-l aduci pe lume.
  •  
    • 1628 mesaje
    19 Sep 2007, 12:35
    0 0
    sunt atat de grave problemele tale de sanatate ,incat sa nu fii suporatata de matusa prietenului tau? :o el ce spune de viitorul relatiei voastre?
  •  
    • 12 mesaje
    19 Sep 2007, 12:46
    0 0
    Ai abia 23 de ani...ai rabdare ca se vor aseza lucrurile si pentru tine. Chiar tu ai zis ca una din prietenele tale s-a casatorit insa nu este fericita. Iar in ceea ce-l priveste pe prietenul tau, am eu impresia ca este ceva mai mic decat tine, sau gresesc? Ar trebui sa discuti cu el despre cum va vedeti voi doi peste 5 ani sa zic...vezi ce iti zice.Daca esti si tu in peisajul lui. Mult noroc iti doresc si nu te mai framanta atat...toate la timpul lor!
  •  
    • 47 mesaje
    19 Sep 2007, 19:57
    0 0
    Va multumesc pt cuvintele voastre. Acum sa lamuresc pe fiecare...
    Rabdare nu pot sa mai am pt ca am avut 23 de ani si nu m-a ajutat cu nimic sa zic ca mai am timp la dispozitie si sa pierd vremea aiurea. Ma intereseaza si aspectul profesional foarte mult doar ca asta depinde in mare masura de mine pe cand partea cu relatiile mi se pare mult mai grea de realizat pt ca implica si alte persoane sau pt ca persoana pe care o aleg poate oricand plece. Intradevar el este mai mic decat mine cu 1 an si dupa cum banuiti nu prea ma include in planurile lui de viitor. Am incercat din cand in cand si punand problema in mod diferit sa vad cum se gandeste el la viitor si am tras concluzia ca nu ma iubeste la fel de mult cum il iubesc eu si ca nu il prea intereseaza cat timp vom ramane impreuna.... si el e adeptul faptului ca "timpul decide si le rezolva pe toate". E nu am de gand sa las timpul sa decida in locul meu. Vreau sa stiu ceva sigur macar in proportie de 70% sa zicem. Problemele mele de sanatate sunt din copilarie si se pare ca in ultimul an s-au agravat si am facut o pareza la picior iar la coloana am cate putin din toate lordoza, scolioza.... si ma ingrijoreaza faptul ca mersul meu a inceput sa fie dificil si sper sa nu apara alte probleme pe langa cele care le am deja. Iar din cauza problemelor fizice am inceput sa am complexe foarte mari si sa devin nesigura si geloasa...
  •  
    • 1094 mesaje
    19 Sep 2007, 20:24
    0 0
    marea problema a oamenilor in general este ca si situeaza toata energia pozitiva in viitor in loc sa o aduca toata in prezent si sa si creeze un viitor minunat..Nu ti dai seama ca prin ce faci acum in prezent ..strici potentialul din viitor?

    Pe scurt si pe intelese traieste in prezent cu tot sufletul si viitorul va fii minunat - asta e sfatul meu.
  •  
    • 570 mesaje
    19 Sep 2007, 21:23
    0 0
    esti mica si rea?
  •  
    • 47 mesaje
    25 Sep 2007, 11:30
    0 0
    Lucrurile imi merg prost. Nu stiu cum am putut sa ma las sa ajung in situatia asta. Am o multime de probleme pe cap si nici macar nu pot sa le rezolv asa cum doresc.

    Ai mei parintii sunt foarte stresati de problemele mele de sanatate si de faptul ca nu stiu eu cum sa imi traiesc viata asa ca s-au gandit ei ca e mai bine sa se puna pe capul meu si sa ma trateze ca pe un copil de 10 ani. Nu vor sa lucrez anul asta ca vor sa imi stea capul numai la lucrarea de licenta si la sedintele de recuperare pt sanatate si nu ma cred in stare de nimic.

    Eu mi-am aplicat cv-ul la cateva oferte de munca de pe ejobs si am fost si la un interviu ....acum astept sa dau proba ....dar se pare ca ai mei nu ma cred in stare sa pot sa si lucrez sa ma tin si de facultate.

    De prieten m-am despartit aseara. Nu cred ca a inteles nimic din tot ce i-am vorbit, parea sa nu vrea sa ne despartim dar oricum vointa fara sa demonstreze lucrul asta nu cred ca are valoare. In mare tot ce i-am spus s-a invartit in jurul ideii ca daca nu se vede cu mine in viitorul si visele lui e mai bine sa ne despartim acum decat sa mai tragem de timp cateva luni si pe urma sa se intample acelasi lucru. Nu cred ca am reusit sa ii spun ce vroiam si cum vroiam .... oricum el incerca sa faca tot felul de chestii copilaroase si nu intelegea de ce sunt suparata si crede ca peste 3 zile imi trece.

    Nici nu stiu cum sa traiesc viata asta .... Nu stiu de ce sa ma apuc.... mi-e frica de hotararile pe care le iau ca nu le pot pune in aplicare sau ca nu sunt bune. Si in plus imi e asa de dor de el si o sa ma simt asa de singura .....m-am saturat sa ma analizez pe toate partile sau sa caut solutii bune pt tot ce ma framanta pt ca mi se pare ca oricum nu iese nimic bun....

    Cum reusesc unii oameni sa se descurce in viata asta si sa ajunga pe toate planurile sau macar pe o parte dintre ele la un nivel multumitor pt ei.....?!
  •  
    • 93 mesaje
    25 Sep 2007, 11:45
    0 0
    In primul rand cred ca acum ar trebui sa-ti faci un plan cu ceea ce vrei sa faci.Sa-ti dai licenta ,sa-ti gasesti un job sau sa faci terapie si sa te gandesti la iubit.Cred ca acum esti putin influentata de faptul ca 2 prietene s-au casatorit,au facut copii etc si incepi sa crezi ca ti-a trecut ceasul, ca esti neimplinita.Dar ai doar 23 de ani ,ai mult timp inainte , multe lucruri de facut si multi barbati de cunoscut.Incearca sa te asculti.
  •  
    • 1652 mesaje
    25 Sep 2007, 12:50
    0 0
    Pana la urma e vorba de cum alegi tu sa privesti lucrurile. Sa spui ca la 23 de ani nu ai nici un viitor doar pentru ca nu ai inca un job sau nu esti casatorita consider ca e o abordare tare negativa.
    Eu la 23 ca si tine consider ca mai inca multe de trait asa de una singura si nici nu ma gandesc sa ma leg la cap foarte curand. Si sunt foarte multumita asa. Am prietene de varsta mea care nu numai ca sunt maritate dar au si copii de 2-3 ani. Lor le e bine asa, mie in felul meu, toata lumea e fericita.
    Problemele de sanatate zic eu ca ar trebui sa fie o prioritate pentru tine. Stiu din proprie experienta cat de nesuferita e scolioza asta, dar sa stii ca foarte multa lume are, multi nici nu stiu ca au, dar e drept...destul de putini ajung la complicatiile la care ai ajuns tu. Fa tot ce trebuie sa faci in sensul asta, sa stii ca si daca nu se amelioreaza poate fi tinuta sub control si sa ai o viata foarte normala. Nu lasa treaba asta sa te complexeze inutil.
    Cred ca sfatul parintilor tai e foarte bun si nu ar fi chiar indicat sa te angajezi in anul in care trebuie sa iti dai licenta. Am avut colegi care si-au picat ultimul an din cauza asta. Totusi, cam e timpul sa te grabesti cu planuri concrete din punct de vedere al carierei. Incearca sa gasesti pe cineva mai experimentat cu care sa vorbesti despre ce ai dori sa faci in viitor si ce pasi ar trebui parcursi pentru asta, un fel de mentor. Eu asa am facut si m-a ajutat tare mult pentru ca eram la fel de debusolata in ultimul an de facultate si nu stiam incotro sa o apuc.

    Ahh...si ce e cu nickul asta "micasirea"? Nu prea te coafeaza.
  •  
    • 15 mesaje
    25 Sep 2007, 14:31
    0 0
    Buna, de ce nu incerci sa te operezi la coloana? Mai ales ca au au aparut complicatii/paralizie etc. Doctorii ce ti-au recomandat? Eu am trecut printr-o operatie la coloana, tot la 23 de ani. Am fost la dr. Jianu la spitalul Grigore Alexandrescu, este un medic excelent.
  •  
    • 1761 mesaje
    25 Sep 2007, 15:03
    0 0
    Serios ca te inteleg... ai nemultumiri, neimpliniri, si toate astea dunate in termen scurt.
    Mai mult, ti le iei singura, le fabrici daca ramai in pauza de ele. DAAA... ce as putea sa stiu eu cum e viata ta? Draga, fiecare om isi are drama lui, dar depinde de el daca vrea sa si-o prelungeasca pentru toata viata, sa-si prelungeasca agonia si sa-si caute motivatie in nefericire.

    Sunt sanatoasa, din fericire, dar mult timp nu am fost multumita de cea aveam in viata mea. Si m-am apucat de curatenie generala, am dat anibii toate nemultumirile si relatiile imputite, am renuntat la principii impuse de altii, si m-am reinventat.

    Cel mai greu e cand nu te sustine nimeni,dar asa iti insusesti mai multa forta.

    Te vad isteata, dar nesigura, insa asta se rezolva! Crede-ma ca cel mai important e sa-ti clarifici viata sociala si profesionala, si apoi sa te gandesti la un viitorul langa un barbat...
  •  
    • 429 mesaje
    25 Sep 2007, 19:18
    0 0
    Eu vad fireasca atitudinea parintilor tai. Poate mai exagereaza si ei, dar asa sunt toti parintii.
    Ai atata dorinta sa faci ceva bun cu viata ta... Vei reusi cu siguranta. Cat despre relatia cu prietenul tau..., imi dau seama ca nu era tocmai ce e mai bine pentru tine si viitorul tau, si ai luat atitudine. Esti o fata puternica. Stabileste-ti prioritatile si treci la treaba. Mult succes!