mai merita?
-
0 0Buna! Am deschis un subiect aici de vreo luna si jumatate: cand celalalt nu iubeste. Am fost in ultimul an in spania, cu o bursa de la facultate. Acolo l-am cunoscut pe el..si am suferit mult cand ne-am despartit, a fost totul mult prea instabil. Inca era totul mult prea actual atunci si intr-adevar ma durea mult. Intre timp am mai revenit cu picioarele pe pamant si mi-am dat seama ca, dupa cum spunea o alta eva, o iubire se traieste frumos si in doi!Ceea ce nu am mentionat in topicul precedent (probabil pentru ca inca eram prea centrata pe dorinta de a ma convinge ca el inca tinea la mine) e ca in acel moment eram insarcinata intr-o luna. Si aici a fost o alta lovitura a vietii, acum 5 ani(precizez ca acum am 21 de ani) am avut o problema de alimentatie destul de grava si atunci medicii mi-au spus, printre altele, ca nu voi mai putea avea copii niciodata. Crescand, am incercat sa ma obisnuiesc cu ideea, dar uneori, probabil din revolta si suparare pe mine insami, nu ma protejam in timpul actului sexual. Acum realizez ca viata iti poate oferi surprize. Asa am ramas insarcinata..el stia, am fost foarte socata cand am aflat. Dupa ce m-am intors din spania si le-am spus alor mei, mi-au oferit sprijinul lor.Insa mai am un an de facultate, sunt mult prea tanara pentru a fi mamica. Am analizat situatia de foarte multe ori. Intr-un final se pare ca viata a decis pt mine pt ca am pierdut copilul. De fapt problema era ca nu puteam duce o sarcina pana la capat, nu faptul in sine de a ramane insarcinata. Nu vreau sa ma gandesc acum la viitor, am invatat doar sa am mult mai mare grija de mine si sa fiu mai responsabila. Acum, va scriu pentru a va cere o opinie. Tipul respectiv, desi stia ca sunt insarcinata si mi-a spus de atatea ori ca va avea grija de copil ( cand inca mie imi era atat de teama de ce se va intampla), a intrat in pamant. Am mai vorbit de la intoarcerea mea acasa doar de vreo 3-4 ori cu el, realizand ca e de fapt un copil. Facea pe grandomanul si, ori imi spunea sa am grija de mine si de copil, ori ma intreba superficial daca mai sunt insarcinata, ori nici nu pomenea. Dupa ce am pierdut copilul (el nu cred ca stie) a mai incercat de cateva ori sa vorbeasca cu mine, in diferite feluri si nu i-am raspuns. Nu pot sa trec peste faptul ca m-a lasat singura in acel moment greu al vietii mele. El inca incearca. As dori sa-i scriu sa-i spun de tot, de faptul k am pierdut copilul, ca ii multumesc k NU mi-a fost alaturi atunci, ca nu ne mai leaga nimic si k sa ma lase pur si simplu in pace. Abia acum simt ca viata e ca inainte, dupa lunile in care nu stiam incotro se va indrepta viata mea, ma simt usurata. Si nu stiu ce vrea el. Nu-l urasc, m-a invatat si multe lucruri frumoase, m-a maturizat intr-un fel...insa nu pot sa-l iert pentru nepasarea lui..as vrea sa stie asta, dar nu stiu daca sa continui sa-l ignor cand ma cauta sau sa-i scriu si sa-i spun tot ce simt. Sperand ca va intelege el singur ce trebuie sa faca. Va multumesc ca m-ati ascultat si pentru raspunsurile voastre la topicurile din fiecare zi, ma ajuta si pe mine atat de mult! va pup si astept un sfat!
-
cred ca cel mai important acum este ceea ce vrei cu adevarat: vrei intr-adevar sa te indepartezi de le si sa incepi o noua viata sau sa te razbuni pentru ca nu a fost alaturi de tine cand ai avut cea mai mare nevoie de el, dar inca il mai iubesti si in adancul sufletului iti doresti sa mai fiti impreuna.
daca e a doua varianta, mai bine vorbesti cu el,ii explici ce s-a intamplat, ce te-a deranjat la el si ii spui sa ia o hotarare definitiva.
doar asa iti vei da seama dc te iubeste sau nu.
razbunare iti da satisfactie pe moment si vei suferi in continuare . Eu stiu din proprie expperienta si crede-ma ca doare ca naiba.
pupici