Viata mea, incotro?

  •  
    • 603 mesaje
    16 Sep 2007, 21:17
    0 0
    Buna seara fetelor!
    De doua saptamani sunt din nou acasa, dupa o vacanta petrecuta foarte departe. Am plecat cu strangere de inima deoarece raspundeam invitatiei unui prieten vechi, singur care-si facea planuri de mai mult. Dorinta de a vedea lumea s-a implinit si din acest punct de vedere ma simt total implinita. In plan persoanl am descoperit acelasi om pe care-l stiam si care niciodata nu m-a atras. Degeaba incearca sa fie bun daca atunci cand ceva nu e pe placul lui izbucneste cu o rautate feroce sau insulta fara a-si da seama, intr-un cuvant e vorba de o lipsa de educatie care provine mare parte si din mediul in care a crescut dar e orgolios si nu se schimba.
    A incercat sa-mi castige cumva sufletul dar n-a inteles ca eu am vrut mai putin, sa ma simt in liniste, sa traiesc intr-un mediu ordonat, echilibrat. Am fost "pedepsita" de suficiente ori si lasata fara ajutor deoarece nu simteam nimic pentru el. Ceea ce apreciez este ca am locuit atata timp impreuna si mi-a respectat dorinta de a nu fi nimic intre noi. Pur si simplu nu ne potrivim, mie imi place sa merg, imi plac activitatile culturale el vrea somn, computer si servici. Viata sociala tinde spre zero.
    Deci, am revenit doar o casatorie mi-ar fi dat sansa de a ramane si asta in timp. Aici nimic imbucurator. Vechile de probleme de familie(de-aici) vad ca s-au adancit, practic nu mai pot decat inchide ochii si sa faca fiecare ce-o vrea. Ma intreb ce fac cu viata mea! Am avut o sansa, i-am dat cu piciorul, nu era si nu este ceea ce-am vrut dar era o portita de salvare. M-a chemat inapoi de data asta fara joaca doar cu ganduri serioase. Aici viata mea mai buna nu poate fi, acolo intr-un fel, fara a lua in calcul eventuala relatie cu el era bine. In week-end uneori mergeam cu masina la munte, mergeam la cumparaturi in supermarket...aparent eram ca si un cuplu. Aici n-am nimic din toate astea. Nu stiu daca am facut bine ceea ce am facut.
  •  
    • 2342 mesaje
    16 Sep 2007, 21:23
    0 0
    Draga Cristaly imi este foarte greu sa iti adu un sfat: sa mergi sau nu. Fi atenta sa nu sari din lac in put.
  •  
    • 6273 mesaje
    16 Sep 2007, 21:25
    0 0
    Deci sa inteleg ca tu ai fost cu el te-ai plimbat etc. etc acum ai venit inapoi si iti pare rau ca nu ai ramas acolo? sau cu el? sorry dar nu prea am inteles. Sunt cam obosita
  •  
    • 292 mesaje
    16 Sep 2007, 21:31
    0 0
    Scuze, nu vreau decat sa te incurajez, uite cum vad eu problema: e ca si cum ai spune am fost sa cumpar sampon dar din pacate n-am gasit decat detergent de vase-vai ce rau imi pare acum ca nu am luat si detergent, asa raman nespalata pe par...
    Nu regreta ceva ce nu-ti doreai de fapt.
  •  
    • 603 mesaje
    16 Sep 2007, 21:33
    0 0
    Nu stiu daca am facut bine asa, daca trebuia sa inchid ochii si sa-l accept oricum, practic nu-mi imaginez cum ar fi fost viata noastra in doi. Am amintiri frumoase legate de locurile in care am stat, de viata de-acolo si acasa v-am spus nu pot adauga nimic pozitiv.
  •  
    • 603 mesaje
    16 Sep 2007, 21:35
    0 0
    verde crud, cam asa stau lucrurile si nu stiu daca e bine ce-am facut pentru ca uneori am regrete, recunosc...dar regretele nu tin de persoana lui
  •  
    • 1195 mesaje
    16 Sep 2007, 21:40
    0 0
    Mai, eu cu un om rau si uracios n-as sta niciodata. Daca rautatea si oftica pe viata sunt adanc inradacinate, nu exista solutii. O sa se manifeste si fata de tine, poate cu intensitate mai mare dupa ce veti avea o legatura oficiala.

    Daca tu crezi ca e asa doar pt ca e singur si nefericit, mai ai o sansa, cam mica, ce-i drept.

    Despre ce probleme de familie vorbesti? Cu parintii tai sau esti casatorita? In primul caz, cel cu parintii, iti poti cladi o viata a ta separat de ei.
  •  
    • 191 mesaje
    16 Sep 2007, 21:43
    0 0
    Hei, ai facut bine ca ai urmat ceea ce ai simtit. Fa in continuare la fel si vei iesi cu siguranta din cosmarul asta. Accepta tot ceea ce ti se daruieste, fara a face compromisuri. Trebuie sa iei distanta. Vezi tu, depresia are ceva comun cu emisiunile tv. Se focalizeaza pe cadre mici si se petrece aici si acum. Asa ca... ia distanta de toti cunoscutii. Acorda-ti timp pentru tine, pentru a te descoperi si pentru a-ti ordona prioritatile. Cand vrem, timpul poate sta în loc, pentru noi.
  •  
    • 411 mesaje
    16 Sep 2007, 21:46
    0 0
    Te inteleg ca in tara asta nu e de dorit sa traiesti, mai ales cand vii dintr-o tara normala si vezi ce bataie de joc e aici.
    Dar nu e o iesire daca depinzi de un individ oricare ar fi el si oricat de frumos s-ar purta de moment, nu stii cand il apuca nebunia si vrei sa scapi de el, si ce faci?
    Daca nu esti independenta acolo, (cand nu mai ai chef de aberatiile lui, sa il poti pune la punct sau sa-l lasi de tot), viata ta va fi un iad.
    Daca iti doresti asa mult tara aia incearca prin forte proprii sa gasesti un serviciu bun incat sa te poti intretine acolo, si apoi vezi ce tipi gasesti, mai bine nu te combina cu romani, incearca pe cat posibil sa gasesti unul din tara aia. Zici ca e needucat, nu are poate nici o vina ca a trait in mediul asta rau, dar nici tu nu ai nici o vina sa il suporti si sa iti pierzi alte oportunitati care sunt la nivelul tau.
  •  
    • 6273 mesaje
    16 Sep 2007, 21:47
    0 0
    Diablero, ce e este asta????????
  •  
    • 191 mesaje
    16 Sep 2007, 21:57
    0 0
    Am scris cu caractere romanesti. Se poate ghici. Sorry.
  •  
    • 594 mesaje
    16 Sep 2007, 21:59
    0 0
    "...dar era o portita de salvare."

    Singura ta portita de salvare esti chiar TU! Nu astepta sa fii salvata! S-ar putea ca acest lucru sa nu se intample, cel putin nu asa cum iti imaginezi tu. Nu fugi de evenimentele din viata ta! Sunt aproape sigura ca de cele mai multe ori ai facut-o! Sau, ai ales drumul cel mai simplu care cere minimum de efort! Da, acest lucru este adaptabil mediului social in care traim, insa nu atunci cand iti ataci propria persoana, lovind in increderea pe care o ai in tine.
    Stiu, vrei drama, esti obisnuita cu drama inca din copilarie se pare("Vechile mele probleme de familie(de-aici) vad ca s-au adancit."). Gandeste-te ca e posibil sa iei decizia corecta pentru tine si fara victimizare.

    Pe scurt, problema ta e: tentatia noii identitati(stima de sine scazuta) si a suportului material, propria imagine a iubirii, cuplului, casniciei care nu bate cu ce ai experimentat pana acum, toate acestea polarizate de valorile tale morale.

    Da, intr-adevar, confuzia e mare. Nu, nu te poate "salva" el sau imaginea ta a vreunui "el"(ideal) in felul pe care tu ti-l doresti. Mai intai trebuie sa te salvezi tu de tine. Cum? E un proces care cere timp si rabdare insa e cel mai eficient. Primul pas poate fi acela de a invata sa spui "Incerc si vreau sa ma descurc singura cu aceasta problema. Daca X poate, si eu pot! Hai sa incerc macar!"

    Iti doresc sa iei deciziile potrivite pentru tine, nu pentru familie(cel putin nu inca).
  •  
    • 380 mesaje
    16 Sep 2007, 22:12
    0 0
    Mai, daca nu ai regrete legate de persoana lui atunci nu e nimic de regretat. E normal ca iesita din Ro. sa realizezi ca viata poate fi si altfel. Asta ar trebui sa fie misiunea ta de acum incolo. Vrei sa iesi, iesi dar prin forte proprii sau eventual prin un tip cu care ai ceva in comun. Pe mine m-au adus parintii in emigrare cu forta, dar am prietene care au cautat tipi din vest si au familii reusite. Apoi si eu tinjesc dupa Italia, dar ma rezum la a converti dolari in euro de cite ori am ocazia!
  •  
    • 603 mesaje
    16 Sep 2007, 22:52
    0 0
    Multumesc pentru sfaturile voastre si pentru intelegrea de care au dat dovada evele care nu locuiesc aici.
    Acolo mi-am dat seama ca pot fi eu, mi s-a parut o lume normala dupa criteriile mele. Intr-un fel trebuie sa-i multumesc pentru ca m-a ajutat sa descopar toate astea chiar mai tarziu. Practic dupa asta tanjesc. E o decizie personala unde ne e mai bine sau mai rau.
    Pana acum n-am avut incredere in mine si deodata am zis stop. Imi era frica de zborul cu avionul si deoadata am lasat toate temerile la o parte, am trecut oceanul si chiar mai departe. Am luat acest exemplu ca sa va arat cata forta iti poate da o plecare de una singura. Am revenit si simt ca imi doresc aproape cu disperare acea lume. Din pacate selectia se face pe baza unui puctaj care nu ma mai favorizeaza, pierd mult la criteriul varsta desi am studii, experienta in munca si limba nu-mi e straina. Cam asta e, m-a sunat sa-mi spuna sa ma intorc in conditiile lui. N-am depins de nimieni pana acum, imi place sa fiu o femeie libera. Uneori era bun, incerca sa-mi fie pe plac dar alteori ma jignea prin vorbe. Nu suporta alt punct de vedere decat al lui.