cum sa-l ajut?
-
0 0Prietenul meu lucreaza de aproape 2 luni in Bucuresti. Cu toate ca e ok la servici, are un loc bun unde sa stea, il simt inca neadaptat. Nu stiu daca intuiesc eu bine, dar punand cap la cap intamplari trecute, tind sa cred ca mama lui il face sa se simta inca foarte-foarte legat de casa/camera/familia lui. E fluctuant...are zile in care imi povesteste cu entuziasm ce a mai facut si ca abia asteapta sa vin si eu acolo sa fim impreuna, dar sunt si zile in care il simt nu doar obosit cum spune ci si nemultumit. Nici el nu stie clar ce e cu el, e derutat si cred ca nu pe deplin adaptat.
Am vrut sa caut pe internet tot felul de chestii psihologice care sa ma ajute sa stiu cum sa il iau ca sa il ajut la randul meu, dar nu prea stiu ce ar trebui sa caut. De unde a trebui sa incep. Il pot eu vindeca de dorul pe care il alimenteaza mama lui? il pot ajuta eu in vreun fel? Mi-e teama ca nu cumva la un moment dat sa rabufneasca si sa dea cu piciorul la tot. E un moment de rascruce in viata lui: plecare de acasa, desprinderea de familie...si urmeaza cununia noastra.
Are nevoie de mine sa ii fiu alaturi. Asta se intampla deja, dar stiu ca are nevoie si de ceva cuvinte din partea mea care sa-l ajute.
Cum as putea sa-l ajut? -
Mistik, nu poti decat sa-i fii alaturi prin vorbe si...prin fapte. Nu am inteles daca si tu esti langa el sau urmeaza sa fii.
Singura chestie pe care poti tu sa o faci este sa vb. tot timpul cu el si sa-l incurajezi ca totul o sa fie bine, chiar daca la inceput este greu. Iar maica-sa, probabil ii pare rau ca a plecat de langa ea si ca este singur si probabil ca il si simte ca parca nu e chiar asa de bine ca a plecat de langa ea. Dar TU trebuie sa fii langa el si sa nu-l lasi pe el sa cada sub influenta lui maica-sa. Nu de alta, dar s-ar putea sa se intoarca inapoi si sa renunte la tot si nu cred ca o sa-ti convina si probabil si el o sa regrete mai tarziu.
Va urez sa treceti cu bine prin incercarile astea si....sa reusiti sa va casatoriti.
-
acelasi lucru pot spune si eu, sa fii langa el, cat mai aproape de el si de sufletul tau asa cum poti tu, cu incurajari, fapte daca se poate (cu toate ca sunteti in orase diferite).
nu ii este nici lui usor dar probabil vrea sa para mai puternic si nu intotdeauna reuseste. oricat de ocupat ar fi cu serviciul la un moment dat tot isi aduce aminte ca trebuie sa gaseasca un apartament unde sa stati, sa va fie cat mai bine, sa vii si tu cat mai repede in buc si probabil toate aceastea nu i se pare asa usor de realizat peste noapte.
iubeste-l si intelege-l! iubiti-va! -
Cecs, eu acum nu sunt cu el in Bucuresti, dar urmeaza sa ne mutam impreuna. Asa este, mama lui isi face griji pt el ca nu ii este foarte bine acolo printre straini.
Ceea ce ma face sa zambesc e ceva ce mi-am amintit mai devreme: intr-o zi maica'sa i-a zis lui ca abia asteapta sa fiu si eu cu el in Bucuresti, sa avem grija unul de celalalt, ca el e mai zapacit si nu e prea atent cu alimentatia..etc. Ideea este ca ma bucur ca mama lui ma vede ca un sprijin pt el si nu ca pe o rivala
Asta imi mai lipsea.... -
Mistik, definitia ajutorului este urmatoarea: a sprijini pe altcineva sa-si atinga obiectivele personale, asa cum si le-a definit el insusi. De fiecare data cand sub deghizamentul ajutorului incercam sa ne promovam obiectivele de pe agenda proprie sau ceea ce credem noi ca ar trebui sa vrea altul...trisam, iar ceea ce oferim nu-i ajutor, ci manipulare in interes propriu, de regula in conflict cu interesul celuilalt, ca altfel totul era pe fatza.
Daca tu vrei sa-l ajuti pe viitorul sot, ceea ce poti face acum este sa-i spui (and you should really mean it
) ca vei sprijini orice decizie are de gand sa ia in legatura cu viitorul lui locational si profesional. Asta da sprijin!
putine femei sunt capabile sa-l ofere. Si eu nu-s una dintre ele.
-
cecs, am vorbit cu el mai inainte la telefon. Se pare ca e doar obosit...dar parca poti sa stii ce e in sufletul lui cu adevarat. Mi-a zis ca abia asteapta sa fim impreuna acolo. In curand vine acasa, in weekend. As vrea sa ii fac o surpriza placuta, sa ii daruiesc ceva care sa il faca fericit...
Si eu am temerile mele legate de noua viata ce ne asteapta, dar eu cred ca daca as sta sa analizez prea mult detalii prezumtive as rata trairea spontana a vietii. E de ajuns sa gandim pozitiv? -
Cand te vei muta si tu acolo vei reusi sa il intelegi mai bine. A lasat in urma tot ce stia, familie, iubita, prieteni si e singur intr-un oras mare si aglomerat. Nu are la cine sa se intoarca cu drag acasa astfel ca e normal sa se gandeasca la familia lui, la orasul lui.
E greu sa te adaptezi intr-un oras ca Bucurestiul si mai ales de unul singur. Si fii sigura ca nici tie nu iti va fi usor .. chiar daca sunteti amandoi.
Ziceai ca vrei sa ii faci o supriza cand vine si mi-a venit o idee mai vaga ea dar poate o conturezi tu
.. ce ar fi sa faceti in acest weekend ceva ce nu ati mai facut pana acum .. ceva inedit si in acelasi timp distractiv. Cred ca are nevoie de o destindere si de multe zambete in jurul lui. Poate isi doreste el ceva ce nu a reusit sa faca pana acum (se exclud excursiile in Hawaii, Ibiza sau alte locuri deastea
).
Multa bafta si va doresc sa fi-ti fericiti impreuna