Mi-e dor de ea desi o am langa mine

  •  
    • 551 mesaje
    8 Sep 2007, 13:26
    0 0
    Si am ajuns sa va scriu din nou doar ca de data asta nu are nici o legatura cu dragostea de barbat ci ceva mai important pentru mine in etapa asta a vietii mele..dragostea fata de familia mea, fata de mama mea!
    Imi amintesc de cand eram copil ca viata de familie nu a fost chiar din basme, certuri intre mama si tata destul de grave,atat de grave incat se mai ajungea la cate o palma si eu copil fiind ma bagam intre ei si le primeam eu de la taica-miu apoi urmau regretele insa doar plansul mamei mele ma facea sa arat ca nu ma doare nimic.Ma duceam langa ea, ii stergeam lacrimile si ii spuneam zambind:"lasa mama ca pana ma marit imi trece".Am si un frate, mai mare cu 4 ani,el are 29 insa de ceva vreme a plecat de acasa, are un job bun in Bucuresti..asta e alta poveste.
    Timpul a trecut, sarbatorile noastre erau mereu cam triste, desi toti 4 la masa uneori se lasa tot cu cearta si scandal.
    Acum am crescut, lucrurile stau altfel..tatal meu s-a lasat de 6 ani de bautura, a devenit un om religios si paraca il simt mai aproape de mine decat niciodata.Ai mei au realizat in astia ultimii ani mai multe decat in 25 de ani de cand ma stiu eu.Insa, atunci cand mai porneste cate o discutie eu nu ma abtin de la reprosuri.Mai ales in ultima perioada, cand nu am fost tocmai bine..si stiti de ce.
    Cine are de suferit din toata povestea asta?Tot mama.Desi are 52 de ani, ma uit uneori la ea cat de tare a imbatranit..Uneori o aud si acum cum plange si nu stiu ce trebuie sa fac ca sa le fac batranetile mai usoare.
    Fratele meu mereu a fost pentru familie, ii ajuta pe ai mei cu tot ceea ce aveau nevoie insa si el s-a racit foarte tare de cand a plecat..vine foarte rar acasa, alor mei le este foarte dor de el..mama plange de fiecare data dupa ce vorbeste cu el la telefon.Motivul racirii lui: o femeie cu, care este de cativa ani.Sau poate intamplarile copilariei noastre?

    De curand a fost ziua mamei mele, am scos-o in oras, stiam ca isi dorea foarte mult insa ca de fiecare data...nu am fost toti 4 ci doar eu cu ea.Am dus-o la un restaurant frumos insa se vedea pe chipul ei tristetea, ne vroia pe toti 4 acolo cu ea.Taica-miu nu iese in oras nici sa-l legi, fratele meu era in Bucuresti asa ca..eram doar eu cu ea!Noaptea tarziu am auzit-o cum plangea..mi-a fost rusine si poate chiar teama sa o intreb de ce?M-am dus langa ea si am luat-o in brate pana s-a linistit.Simt ca ceva o apasa tare pe suflet dar nu vrea sa vorbeasca depsre asta.
    E atat de trista uneori..
    Vreau sa o vad fericita asa cum mi-o amintesc atunci cand imi piepta parul cand eram un copil insa..cum sa o ajut?
    Mi-e dor de ea desi o am langa mine..Slava Domnului!

    Si eu am gresit fata de ei si mi-am cerut iertare insa ceva ma apasa si pe mine pe suflet..Cu bune si cu rele sunt parintii mei, nu mai vreau sa-l judec pe tata,s-a schimbat si l-am iertat.. dar mama? De ce este atat de trista de la o vreme?

    Stiu ca sunt multe eve aici care au copii la randul lor..imi puteti da un sfat, o parere..orice,va rog..
    Cum sa fac sa ii vad fericiti?
  •  
    • 551 mesaje
    8 Sep 2007, 13:30
    0 0
    Ieri cand a venit de la servici mi-a povestit cum era pe trecerea de pieton si un motociclist nu a respectat rosul de la semafor si a trecut razant pe langa ea incat a cazut cand s-a ferit de el..Mi s-a facut pielea de gaina cand am realizat ca puteam sa o pierd..

    Este datoria mea de copil sa am grija de ei acum! Dar am atata maturitate sa am grija de ei?Si cum sa o fac?
  •  
    • 4418 mesaje
    8 Sep 2007, 13:35
    0 0
    ai un suflet atit de mare si de bun incit sint sigur ca din dragoste pentru toti Dumnezeu va veghea asupra intregii familii. Nu dispera si pastreaza-ti puritatea intr-o lume destul de murdara.
  •  
    • 4418 mesaje
    8 Sep 2007, 13:37
    0 0
    m-au miscat enorm aceste rinduri fie si pentru faptul ca mama mea nu mai este de un an si ceva , i-am facut anul acesta de Florii de un an, asa ca bucura-te ca ii ai linga tine pe amindoi siroaga-te la Dumnezeu sa ii ai cit mai mult timp linga tine.
  •  
    • 551 mesaje
    8 Sep 2007, 13:39
    0 0
    Insa bunatatea sufletului meu nu o poate face pe mama sa se opreasca din plans..sau nu o poate face pe mama sa uite cate a patimit cand eram noi copii..si asta doare!
  •  
    • 4017 mesaje
    8 Sep 2007, 13:41
    0 0
    Auuuuuu........imi pare rau, Erener, dar suna destul de ingrijorator. Esti sigura ca nu-ti ascunde o problema grava de sanatate? Plansul ala pe-ascunselea imi suna tare rau...
  •  
    • 380 mesaje
    8 Sep 2007, 13:42
    0 0
    Salve Erener, ma bucur sa te revad cu alte probleme! Ma mira ca mama ta continua sa fie trista si sa plinga cind tatal tau s-a schimbat de 6 ani! Doar faptul ca baiatul ei e la Buc. nu e un motiv. Ca mama mi-as lasa copilul la capatul pamintului doar sa stiu ca e fericit. Poate ca trebuia sa planifici tu ceva reuniune de ziua ei. Aici ne suim in mashini si ne intilnim cumva. Ori mergeati voi la Buc. cu totii, ori il convingeai pe fratele tau sa vina la voi pt. o zi. Nu era mai multa nevoie decit de o zi, chiar si intre 2 trenuri daca ei sint sanatosi si suporta drumul!Femeia din viata fratelui tau e acceptata de ea? Daca nu e, trebuie sa lucrezi la asta!
    Pupici si nu gindi ca esti vinovata de ceva, viata e dura si de multe ori e si cum ne o facem!
  •  
    • 551 mesaje
    8 Sep 2007, 13:47
    0 0
    Christianix , regret ca nu o mai ai langa tine!

    Poate unele sau unii o sa spuneti ca sunt inca un copil si ca m-au apucat crizele dar nu..este ceva ce ma apasa de ceva timp.
    Trebuie sa recunosc ca nu intotdeauna am fost un copil model, am gresit si eu, poate uneori am dezamagit..dar m-a iertat,cu bune si cu rele suntem copii lor.
    De asta va zic..le sunt datoare,pana la urma amandurora sa le fac batranetile mai usoare..
    Ma uit uneori la ea e ca un robotel, dupa o zi de munca si nu intr-un birou ca mine..vine acasa si pana ajung eu:spala,calca,face de mancare,curatenie etc si de abia pe la 23.00-00.00 se pune in pat sa se odihneasca ca la 06.00 dimineata sa se trezeasca.

    Tot ieri imi spune: mama a trecut vara si nu am facut si eu o baie in mare.M-a durut..de ce oare nu mi-a trecut prin cap sa merg cu ea intr-o dupa-amiza de duminica la plaja?
    Sa fiu oare atat de ocupata cu mine insami incat sa uit de cea care m-a crescut?
  •  
    • 380 mesaje
    8 Sep 2007, 13:48
    0 0
    Deci ai program azi, lasati mincarea si curatenia, cu voi in mare!
  •  
    • 3036 mesaje
    8 Sep 2007, 13:50
    0 0
    poate a facut o depresie?

    e greu sa imbatranesti, dar si mai greu este sa vezi cum sotul care te-a facut sa suferi o viata intreaga se schimba dintr-o data si ocupa locul 1 in inima copiilor.

    ma gandesc, erener, ca ar trebui s-o iubesti pe mama ta pentru ceea ce este, nu pentru ceea a fost. uzura si tristetea pe care le vezi la ea sunt nimic altceva decat urmele pe care le-au lasat asupra ei eforturile pe care le-a facut in trecut, pentru a va face voua, copiilor, o viata atat de frumoasa cat i-a stat in putere.
    acum a obosit, probabil se simte consumata ca o lumanare si dispretuita pentru ceea ce a devenit.

    este randul vostru sa o iubiti neconditionat - asa cum este, batrana si epuizata, fara nimic nou de oferit.
  •  
    • 380 mesaje
    8 Sep 2007, 13:53
    0 0
    mi-a trecut un gind...ma uit la mama mea care face azi 63 de ani si realizez ca de citiva ani de zile traieste pt. nepoti...ma bucur ca i-am putut oferi ceva, copiii mei sint viata ei si da, ii ofera multa multa iubire!
  •  
    • 551 mesaje
    8 Sep 2007, 13:53
    0 0
    Classy nu stiu..ea a intrat deja la menopauza si stiu ca nu se simte tocmai bine.Stiu ca mai are si ceva probleme cardiace,nu grave dar sunt!M-am tinut de capul ei sa mergem la doctor dar degeaba.
    A, tenul ei s-a schimbat foarte repede..i-au aparut multe riduri intr-un timp scurt, in cateva luni as putea sa zic.Cand a fost la doctor i s-a zis ca de la..menopauza?Aveti idee,asa e?

    Pseudomil, te pup..si mie imi pare bine sa te revad si nu am uitat cat de mult m-ai ajutat.
    Nu, nu este acceptata de ei dar se bucura ca fratele meu este fericit.Am discutat de problema asta si desi initial nu erau de acord, timpul a demonstrat ca lui ii este bine si atunci..nu au avut incotro.
    Cat despre reununi de familie..se intampla dar foarte rar.
    Am fost cu ei la Bucuresti la fratele meu o data dar atat..in rest,il vad doar atunci cand vine el pe acasa la 2-3 luni.
  •  
    • 551 mesaje
    8 Sep 2007, 13:57
    0 0
    Donna, sa ma ierte Dumnezeu pentru ceea ce spun insa tatal meu niciodata nu va ocupa locul 1 in sufletul meu.Il iubesc dar mama..e mama!Si da, o iubesc neconditionat insa uit uneori sa ii arat..cred!
    Pseudomil, din pacate vremea s-a schimbat mult in Constanta, ploua de cateva zile bune si azi chiar e frig..Poate daca se opreste ploaia o s-o duc macar pe malul marii..

    Edit later: Donna, poti sa-mi zici ceva mai multe la ce depresie de gandesti?Sa fie din cauza varstei?
    Pseudomil, ca ziceai de nepoti..poate ca ai dreptate..nu doar o data i-am auzit pe amandoi ca si-ar dori sa apuce sa isi creasca nepotii.Doar ca se lasa asteptati.
    Eu nu am in plan asa curand..poate doar fratele meu..
  •  
    • 390 mesaje
    8 Sep 2007, 14:09
    0 0
    Draga Erener, s-ar putea ca tulburarile mamei tale sa fie cauzate de menopauza. Stiu ce insamna schimbarile hormonale si cat influenteaza psihicul unei femei. Uneori apar semne clare de imbatranire si unele femei mai sensibile traiesc spaima de a-si pierde feminitatea. Din fericire exista medicamente si un medic bun poate sa-i prescrie dupa o simpla analiza de sange, adica dupa un dozaj hormonal. Imediat ce va incepe acel tratament vor disparea fenomenele neplacute (cum ar fi bufeurile, care nu te lasa sa dormi noaptea si depresia). Pielea isi reia fermitatea si sunt multe alte semne intime, pe care le are femeia, printre care si reluarea ciclului menstrual.
    Sunt o multitudine de medicamente si un doctor bun poate sa-i recomande cel mai potrivit ei, mai ales ca are si o suferinta cardiaca, iar acestea ofera hormonii lipsa necesari protectiei cardiace. Iti scriu din proprie experienta. Convinge-o sa faca acest consult medical. Aici, unde traiesc eu toate femeile la inceputul menopauzei se adreseaza ginecologului sau endocrinologului si astfel evita suferintele fizice si sufletesti. Esti o fata buna si responsabila. Mama ta are mare noroc cu tine.
  •  
    • 1997 mesaje
    8 Sep 2007, 14:11
    0 0
    poate fi o criza a femeii la menopauza...care nu se mai simte femeie, care simte cum varsta vine tavalug peste ea...
    poate ar trebui sa il ai si pe tatal tau alaturi in demersul de a aduce din nou zambetul pe fata ei...depinde si cat intelege el din asta sau cat ar vrea sa se implice...
    in rest incearca sa vorbesti cat mai mult cu ea, desi uneori poate iti e greu sa o faci, coplesita fiind de ale tale...

    mami meu s-a pricopsit cu un cancer de mai bine de un an...una din surorile mele, cea mai mica, desi e si ea la mii de km distanta si-a asumat rolul de a o consilia...prin telefon...daca eu am fost considerata intotdeauna stalpul familiei si ajutorul practic, cea mica le-a avut cu logoreea, ea a avut mai multa rabdare in problemele de suflet...a facut pur si simplu minuni cu mama, i-a dat incredere in ea si a facut-o sa spere si sa mentalizeze cat de pozitiv poate...
    de curand problemele mamei au reaparut...cand am sunat-o in spital cu o zi inainte de operatie, am fost socata de cat de puternica am gasit-o, ea fiind de obicei o fatalista...imi vorbea de parca nu vorbea de propria ei persoana...m-am intors acasa si i-am spus sora-mi "nu stiu ce i-ai spus, dar ai facut minuni"

    dupa o varsta nu mai astepti sa ti se intample ceva spectaculos, nu mai astepti f mult de la viata, dar faptul ca cineva are timp pt tine, iti arata ca ii pasa de ce se intampla cu tine, inseamna f mult, iti da sentimentul ca nu ai trecut degeaba prin lumea asta, ca ai lasat niste urme si ca dupa ce pleci va fi cineva care sa te regrete...asta e natura umana, oricat am darui, avem nevoie disperata sa stim ca exista cineva caruia ii pasa de noi...

    erener, important e ca ti-ai pus intrebari...desi asta nu ma mira in cazul tau...important e ca vrei sa schimbi ceva si ca vrei sa ii fie bine....sunt convinsa ca vei reusi...
    si mai sunt convinsa ca mami tau e norocoasa sa te aiba...
  •  
    • 1997 mesaje
    8 Sep 2007, 14:14
    0 0
    ce chestie...independent una de alta si eu si colibri am inceput si am sfarsit mesajele in aceleasi idei si note
  •  
    • 551 mesaje
    8 Sep 2007, 14:16
    0 0
    Colibri, multumesc de raspuns.
    Si da, asa am sa fac, am sa o conving sa mergem la medic.Tare mult mi-as dori sa cred ca tristetea ei si starile prin care trece sa fie din cauza menopauzei.Poate asa voi afla adevarul.
    Nu vreau sa credeti ca este mereu asa, uneori buna dispozitie domneste in casa, pe ai mei ii vad mai apropiati decat niciodata ..sunt zile si zile.
    Poate ca de fapt eu am o problema si nu pot uita de copilaria mea.
    Poate ca, eu am o stare depresiva, asa cum va scriam acum cateva saptamani si vad lucrurile un pic exagerat..M-as bucura sincer sa fie doar imaginatia mea..dar totusi un miez de adevar exista.
  •  
    • 22 mesaje
    8 Sep 2007, 14:24
    0 0
    ernest eu cred ca ar fii bine sa discuti deschis cu ea , sa ii spui ca esti ingrijorata si ca ai vrea sa stii exact care ii este problema. eu cu mama mea desi o am la distanta mare , discut intotdeauna deschis si asa ajung sa aflu care ii este problema. daca ea ar stii ca esti preocupata poate ti-ar spune exact ce are pe suflet. arata-i ca i esti ca si o prietena careia ii pasa , probabil ca in timp i s-au adunat multe in suflet. stati amandoua la o cafea si deschide discutia ceva in genul...."mama ce ar fii sa vorbim despre....". cred ca ar fii mult mai bine
  •  
    • 551 mesaje
    8 Sep 2007, 14:25
    0 0
    Irishsong, mesajele tale mereu sunt pline de maturitate si intelegere si multumesc pentru asta.

    Imi pare rau sa aud asta despre mama ta, sa dea Dumnezeu sa fie sanatoasa!
    Cat despre ce ziceai tu, la noi a fost invers..fratele meu era mai aproape de ei si eu eram stalpul familiei desi eram mai mica.Am inceput sa muncesc de mica dar am avut mereu un tel..sa termin o facultate pe banii mei si sa ma pot intretine singura.
    Am stat o perioada cu chirie, deh..rebeliunea varstei insa dupa ce a plecat fratele meu in Buc am revenit acasa..am simtit ca e prea devreme sa plecam amandoi de acasa.
    Acum am un job bun, mai am un master de terminat..ii sustin financiar desi mandria din tatal meu vorbeste si nu accepta dar ii mai ajut cu piata sau una alta prin casa, mai platesc o intretinere, o lumina etc..ca apoi sa am iar o lunga discutie cu tata cum ca el este capul familiei si etc etc dar ii trece pana la urma
    Dar na!..nu stiu daca voi gasi intelegerea necesara la el incat sa o sustinem amandoi pe mama.
    Stiti ce mi-ar placea...sa-i trimit pe amandoi undeva cateva zile dar nu stiu cum voi reusi sa ii conving..si asta bineinteles dupa ce o voi lua pe mama de mana si la doctor cu ea sa ma conving eu ca este sanatoasa!

    Multumesc pentru sustinere..cred ca aveam nevoie sa aud ca nu sunt un copil rau.
  •  
    • 551 mesaje
    8 Sep 2007, 14:29
    0 0
    elisa, am incercat insa in familia mea a fost mereu o povara discutiile deschise: ei niciodata nu au o problema! Totul e perfect in fata noastra!..desi situatiile spuneau altceva..
    Acum, am crescut de asta uneori i-am judecat chiar si cu voce tare si regret cuvintele grele spuse poate la nervi..au sunat a repros.Nu aveam nici un drept.Ne-au crescut cum au putut ei mai bine fara a cere nimic in schimb..dar na!Am gresit si mi-am cerut iertare..