Nu prea stiu ce sa fac
-
0 0Fetelor, simt nevoia sa ma descarc cu privire la ce mi se intampla in ultimul timp. Nu vreau neaparat numai sfaturile voastre, vreau sa vad cum vedeti voi lucrurile. Am impresia ca eu sunt prea aproape de ce mi se intampla si ca nu mai pot sa privesc lucrurile clar. Am 22 de ani si nu de foarte mult timp (mai putin de un an) cunosc un tip de 25 de ani care mi-a devenit cel mai bun prieten in timp destul de scurt (lucru care este destul de suprinzator la mine deoarece intotdeauna imi ia ceva timp ca sa analizez lucrurile). Ma inteleg foarte bine cu el (sa-i zicem Adrian), suntem pe aceeasi lungime de unda si am invatat multe lucruri de cand il cunosc. Problema este ca el simte ceva mai mult pentru mine, iar eu nu sunt dispusa sa investesc acel ceva in plus ca noi sa avem o relatie. Nu pot sa gasesc cusur prieteniei noastre. Nu arata deloc bine, si jobul lui nu este da fala; aceste lucruri nu ma fac decat sa-l plac si mai mult ca prieten, dar..DAR sunt sigura ca sunt aspecte care ma vor deranja cand suntem impreuna (stiu ca suna superficial, dar asta sunt si sunt onesta). Acum o zi ne-am intalnit si la sfarsit mi-a zis sincer ca nu mai suporta, ca e confuz, ca stiu ce simte pentru mine si ca trebuie sa ma decid. Mi-a dat un fel de ultimatum si cateva zile sa ma gandesc la o decizie (e plecat din Bucuresti cateva zile); lucru asta m-a deranjat in special pentru ca parea (cum sa-i zic?) chinuit de ce se intampa si tin indeajuns la el ca sa nu vreau sa-l ranesc. Acum am doua posibilitati. Ori renunt la el de tot (nu vom putea sa ne continuam prietenia, in conditia in care el sufera de fiecare data cand ne intalnim; realizez asta, dar binenteles ca imi va fi greu), ori incercam o relatie. Mie imi este foarte greu sa am o relatie. Prefer ceva mai 'lejer' (lucru care simt ca nu va fi posibil cu el). Mai este o chestie, el intr-un an va pleca din tara. Ma gandesc ca oricum voi avea nevoie de ceva timp ca sa 'intru' in relatie si sa-l accept pt ceea ce este (stiu ca pot, e doar ceva ce tine de timp), dupa care imi raman cateva luni in care vom avea o relatie foarte frumoasa, el va pleca si eu voi ramane sa plang dupa el. Stiu ca e doar una dintre posibilitati, ca s-ar putea sa nu ne intelegem deloc, dar asta imi spune instinctul.
Doamne, ce bine e sa te descarci.
Voi ce ziceti? -
Daca cineva s-ar juca cu sufletul tau oare ti-ar placea? E clar ca nu este ceea ce iti trebuie,ca sufletul tau nu-l vrea,dar se pare ca orgoliul tau e f gadilat,lucru care-ti convine de minune.
Nu vreau sa te superi pe mine,dar este o lege a compensatiei si roata se cam intoarce;intr-o zi si tie iti va face cineva asa si nu vei intelege.
Ar trebui sa fi cinstita in primul rand cu tine si apoi cu el;nu si-a impus sa te placa,dar are curajul sa joace cinstit;tu iti cam bati joc....oare asta merita un om care e sincer si cinstit?
Incearca sa vezi lucrurile ca la 22 de ani... -
danaist78, binenteles ca nu ma supar pe tine, inteleg si cum vezi lucrurile, cred totusi ca ai fost putintel cam dura. Ai foarte mare dreptate cand zici ca orgoliul meu este gadilat, da' doar in masura in care oricarui om ii convine cand altineva il apreciaza ca persoana. De batut joc, nu mi-am batut de el. Am fost extrem de transparenta cu el de la inceput. De fapt, cum a inceput? Ne-am intalnit la o petrecere, ne-am inteles foarte bine, el s-a aratat interesat, eu am zis nu, el a inteles si a zis ca asta nu inseamna ca nu putem fi prieteni. Dar am fost foarte clara ca mai mult decat prieteni nu vom fi. Binenteles ca asta nu inseamna nimic cand e vorba de sentimente si binenteles ca el nu si-a impus sa (continue sa) ma placa, dar mi se pare ca si eu am fost sincera si cinstita.
-
Sorry daca am fost un pic dura...n-am urmarit asta,pe undeva te inteleg perfect,dar...daca nu il apreciezi ca prieten si atat,eu cred ca niciodata nu va fi mai mult...parerea mea,s-ar putea ca eu sa n-am dreptate,dar eu asa cred,tu stii ce e mai bine pentru tine,de-aia poate...eu ma gandeam ca nu cumva sa-l ranesti (si asa sunt putini barbati care nu merita sa fie raniti...)
-
Si ce sa faca fata? sa se prefaca ca tine la el, doar pentru ca el sa fie fericit? si ea nu?
si eu am avut amici care nu au inteles ca asta era singura latura a relatiei noastre, si nu le-am dat speranta false, dar pur si simplu s-au indragostit. m-am indepartat de ei, fara sa dau nici un raspuns sau lamurire.
nu e vina ta, si nic a lui.
eu nu mi-as simti orgoliul gadilat ci m-as simti ofensata ca nu am stiut cum sa transmit propriile sentimente si mai ales cui!
acum sunt unii care se indragostesc la prima clipire de gene, chiar daca aceea nu ii era adresata! -
Si eu sunt de parere ca ar trebui sa incetati prietenia daca el nu poate sa te vada ca si pe o prietena. Daca va fi ceva mai mult, datorita faptului ca nu il iubesti, te va agasa si te va stresa si cel mai mic gest si atunci intr-adevar risti sa-l ranesti. Spune-i inca o data ca il apreciezi ca si prieten, dar ca nu vezi o relatie alaturi de el. Probabil ca va suferi in prima faza, dupa care isi va da seama ca de fapt ai fost sincera cu el.