Ai grija ce iti doresti
-
0 0Acest topic este din ciclul: "Aigrija ce iti doresti, s-ar putea sa ti se intample" si rog evele care au avut experiente de genul, sa povesteasca.
Eu mi-am dorit sa nu mai pun suflet intr-o relatie, iar cand gasisem unul pe gustul meu pur si simplu nu simteam nimic pt el. Am incercat cu autosugestia, 'geaba.
Mi-am dorit sa iau la facultate intr-un alt oras, mai precis in capitala si cand am luat intampin 1000 de greutati.
Mi-am mai dorit sa fiu curtata de multi baieti, iar eu sa ma joc cu ei.
Unii s-au indragostit de mine, iar eu mi-am batut joc de ei si imi pare nespus de rau pt. ca atunci o faceam fara sa vreau.
Acum mereu cand imi pun o dorinta, dau toate detaliile.
-
Da, si eu imi doream sa roiasca tipi in jurul meu... si au roit...si acum am 3 care se tin de capul meu.. Numai ca mie imi place de un tip pentru care eu nu reprezint ceea ce mi-as dori eu, sunt doar o prietena in care poate avea incredere. Stie cat tin la el,cum stiu si eu cat ma iubesc ceilalti barbati. NU pot fi cu nici unul din cei 3, cu toate ca ii respect si imi sunt dragi, dar... mai mult nu simt pentru ei. .. La fel probabil ca simte si cel pe care eu il doresc. Viata asta ne ofera atat de multe, numai ca noi nu stim ce sa luam sau cum sa luam/ primim ce ne ofera!Ne dorim multe si cand ni le da nu le mai puteam face fata!
-
Fetelor aveti dreptate,"sa avem grija ce ne dorim ca s-ar putea sa ni se intample",si eu nu prea tineam cont de zicala asta sipuneam toate cu nu in fata"n-am bani,n-am timp" si zilele trecute am zis tot asa ceva cu nu in fata si chiar mi s-a intamplat;de atunci zic doar ca am bani,am timp si imediat ce imi vine un gand rau il inlocuiesc cu contrariul lui,adica cu gandul pozitiv;exemplu:sunt rea il inlocuiesc cu sunt buna

Va pup. -
Si va doresc si imi doresc "sa avem o viata frumoasa!"
am fost odata la un clarvazator,cica vedea preotul asta in viitor si mi-a zis ca voi avea o viata frumoasa;si cam asa e,dar mai am unele gandiri gresite vizavi de bani,etc. si daca mi le schimb chiar voi putea sa spun ca nimic nu imi mai lipseste.
Va pup. -
Bine faci miruna ca dai toate detaliile ,super idee!
Ca intrarea la facultate e un lucru bun,si acum cand dai si toate detaliile la o dorinta nu vei mai intampina cele 1000 greutati.
Fetelor dar voi credeti in legea compensatiei?
Mie mi se pare o porcarie,le aud pe multe prietene care zic ca daca ne ofera viata ceva pe alta parte sigur ne va lua altceva;eu cred ca poti obtine maxim de la viata;de ce sa nu avem si familie de baza si sot si bani si copii,etc.?
Eu cred ca tocmai gandirea asta a prietenelor mele le impiedica sa mearga mai departe si sa obtina de toate;poate se gandesc ca daca au sot,etc. nu mai pot sa aiba si casa lor sa zic pentru ca nu se cuvine,pentru ca sigur viata va lua casa(vine un tsunnami,etc.)si atunci ele nu-si mai cumpara casa de exemplu. -
pt. cori31. Legea compensatiei nu cred ca este asa... ci vad ca ceea ce fac bun sau rau, adica actiunea faptelor mele se va intoarce impotriva mea... cu alte cuvinte atunci cand faci cuiva un bine fara sa urmaresti ceva vei vedea ca ti se va intoarce inapoi inzecit de la alte persoane, la fel si cand faci cuiva un rau
-
cristynee,asa e cum zici ,poate m-am exprimat eu gresit,sa-i zicem atunci legea balantei sau cum vreti voi,faza e ca persoanele astea de care am dat si care cred in legea balantei sustin cu tarie ca nu se poate sa le mearga bine pe toate planurile;eu sustin din contra ca 99% ne poate merge bine,pe cand ele sustin ca procentul e de 50%,adica exista un echilibru intre bine si rau in viata lor,adica nu poate sa fie 99% doar bine.
-
Cori, nu cred in legea compensatiei, dar mereu mi se intampla cate ceva, probabil atunci cand trebuie.
De multe ori era ff fericita, eram intr-o stare de beatitudine si ma tot gandeam ce se intampla de imi merg toate asa de bine si imi era frica de ce o sa urmeze.
Uite ca m-au ajuns acum si greutatile...
Sper sa trec cu brio peste ele.
Ca sa nu mai deschid alt topic, credeti in Dumnezeu?
Eu pana acum 3-4 luni ma rugam in fiecare noapte, acum tot ce tine de religie nu ma mai atrage deloc. Daca citesc intr-un pasaj ceva religios, imediat incep sa citesc altceva.
Nu inteleg de unde si pana unde sunt asa... Eu sunt pasionata de cultul religiilor, de tot ce sta in credinta, dar acum practic mi-am pierdut-o.
Am citit cartea lui Lazarev, Karma Pura, iar vis-a-vis de credinta spunea omul acesta ca nu suntem pregatiti spiritual pentru a citi despre Dumnezeu. Oare asa sa fie?
Va pup