poveste de servici...

  •  
    • 29 mesaje
    31 Aug 2007, 20:08
    0 0
    dupa o relatie al carei final absurd m-a adus la pamant ( am mai povestit ceva aici http://www.eva.ro/forum/viewtopic.php?topic=44661&forum= si dupa cateva luni pe un servici in care ma simteam plafonata ( in invatamant), s-a intamplat "minunea"...

    ...noul job, adevarata provocare, ocazia pe care mi-o doream sa fac "ceva", sa ma fac remarcata, salariul care-mi putea satisface micile capricii pe care nu mi-am permis mai demult sa le satisfac.

    o data cu noul job a aparut si "el" - seful meu direct, de care povesteam mai demult. nu mi-a promis nimic - era atunci intr-o relatie care nu-l multumea, dar careia nu-i punea capat. a fost doar "dulce" - m-a incurajat la inceput, a incercat sa-mi dea incredere in mine ca profesionist si ca femeie, mi-a fost alaturi cat am stat in spital...
    ... ceea ce putea ramane o prietenie frumoasa s-a transformat incet-incet intr-o aventura. intai atingeri de maini pe ascuns, la birou, apoi aluzii si flirt pe net, apoi prima imbratisare si primul sarut. apoi prima noapte.

    nu mi-a promis niciodata nimic. si eu mi-am jucat rolul, ca si cand n-as fi asteptat nimic. problema e ca... am ajuns sa-l vreau destul de mult, si sa-mi imaginez ca l-as putea avea.
    ... imi spunea ca nu-l inteleg, dar eu ma incapatanam sa incerc...

    ...apoi el a cunoscut pe altcineva - evident, nu? si am fost destul de frustrata.
    as fi trecut peste asta, daca el nu s-ar fi gandit sa fie sincer, si sa-mi zica motivul pt care ceea ce a fost intre noi nu a evoluat intr-o relatie: nu ar putea fi cu o femeie despre care prietenii lui "susotesc"... am terminat aceeasi fac, avem multi prieteni comuni, iar eu, recunosc, am fost destul de "discutata" intr-o vreme...
    mi-a reprosat tocmai "atitudinea libertina", faptul ca as cauta sex fara complicatii... exact ceea ce i-am confirmat prin comportamentul meu fata de el. si asta m-a cam durut...
  •  
    • 475 mesaje
    31 Aug 2007, 20:18
    0 0
    texte ! eu cred ca nu a vrut de la inceput o relatie serioasa, tocmai datorita faptului ca "prietenii susotesc", cu alte cuvinte, te-a cam folosit tocmai stiindu-ti trecutul....in plus, daca isi dorea ceva cu adevarat de la tine, ignora gura lumii (pretextul servit de el e bullshit!)...next!
  •  
    • 1784 mesaje
    31 Aug 2007, 20:24
    0 0
    Fafptul ca a generalizat acest "sex fara complicatii" imi da impresia ca e un porc fara scrupule. In ceea ce priveste relatia, parerea mea strict personala este ca, inca de la primele semne de neconcordanta in sentimente trebuie sa te retragi frumusel si sa nu incerci sa intelegi pe nimeni indiferent cat de barbat ar fi. Relatiile, si in special relatiile frumoase se desfasoara de la sine, curg, initiativa este a amandorura, nu exista presiuni.
  •  
    • 26 mesaje
    31 Aug 2007, 20:25
    0 0
    Ce vrei sa spui cu"imi spunea ca nu-l inteleg?'"
  •  
    • 35 mesaje
    31 Aug 2007, 20:27
    0 0
    Cred ca el este cel care cauta "sex fara complicatii".
    Oricum tipic masculin sa ne faca sa ne simtim vinovate pentru ca nu au suficient curaj sa spuna ca s-au plictisit sau ca le place sa umble din "floare in floare".
    Eu asta as numi sinceritate nu ce ti-a servit tie. Iar cu actuala cand va simti iar nevoia sa schimbe si ei ii va servii o scuza. Asa ca scumpa URMATORUL!!!
  •  
    • 29 mesaje
    31 Aug 2007, 20:42
    0 0
    din ziua aceea, situatia a devenit destul de tensionata la servici. ne-am facut amandoi prea multe reprosuri ( in particular), si deja nu ne mai purtam nici unul profesionist.
    mereu i-am atras atentia, cand am considerat ca nu-si indeplinea indatoririle cum trebuie. toti colegii comentau, eu am fost singura care ii zicea, de fiecare data... poate ar fi trebuit sa tac - nu mai stiu... am fost si sunt o persoana incapatanata, care tine la ideile ei si vrea sa si le impuna - la fel ca el.

    ii cerusem mai demult sa fiu mutata in alta echipa - a zis ca nu se poate; recent a propus el sa fiu mutata - am zis eu ca nu mai accept; l-am "aburit" pe seful de departament cu spiritul de echipa, atasamentul etc, si am ramas deocamdata in echipa lui...
    ... in primul rand pt oameni; in al doilea rand din ambitie; il al treilea rand pt ca mi-a reprosat niste lipsuri la nivel profesional, si nu as vrea sa plec pana cand nu-i dem ca-mi pot "remedia" lipsurile...

    nu prea stiu ce ar trebui sa fac... sa raman sau sa plec.
  •  
    • 26 mesaje
    31 Aug 2007, 20:47
    0 0
    daca iti este greu sa-l vezi zilnic la servici si mai mult daca tensiunea dintre voi se amplifica si iti afecteaza profesionalismul atunci pleaca. Cea cu care e acum e tot o colega?
  •  
    • 475 mesaje
    31 Aug 2007, 20:48
    0 0
    nasol...eu zic sa faci cum crezi tu ca e mai bine, alege varianta care te scuteste de nervi si ambitionari puerile; lasa-l in ploaia lui; nu te-ai simtit jignita de ceea ce ti-a spus? "stii, prietenii susotesc asa ca, la revedere draga mea!"
  •  
    • 1620 mesaje
    31 Aug 2007, 20:51
    0 0
    Pai depinde ce vrei. Daca vrei sa rezolvi lipsurile pui capul intre umeri si ramai in echipa , daca de fapt vrei sa-i ramai ca un ghimpe in coasta, iarasi pui capul intre umeri si rezolvi lipsurile + resentimentele.
    Important este sa te muti cand vrei tu.
  •  
    • 26 mesaje
    31 Aug 2007, 20:53
    0 0
    Bine spus scufito!Oricum tu decizi daca esti victima ,spectator sau mergi inainte cu tupeu sa crape de ciuda
  •  
    • 29 mesaje
    31 Aug 2007, 21:06
    0 0
    ieri, cand am ales sa ma opun mutarii ( cu toate complicatiile adiacente ), am crezut ca sunt mai tare decat el. am vrut sa-i arat ca poate fi si "my way", adica sa raman, atunci cand zice el ca ar fi mai bine pt toti sa ma mut.
    orice ar fi, nu pot sa nu ma las afectata uneori de gesturile lui, de atitudinea lui, de limita aia pe care o trecem amandoi, dintre profesional si personal...

    ... ciudat mi se pare ca, oricat as vrea sa nu-mi pese, sa-l etichetez jigodie si sa trec mai departe, nu pot... cel putin deocamdata.
    ma priveste uneori cu o privire atat de trista, de dezamagita; si-mi dau seama ca si eu am gresit mult - i-am reprosat lucruri pe care nu trebuia poate sa i le reprosez; si poate ar fi trebuit sa fiu mai toleranta cu un om care inca isi revine, la cateva luni de la moartea unuia dintre parinti...

    ... si nu pot sa scap de ideea ca, din prea mult orgoliu si din prea multa frustrare de femeie care nu poate avea barbatul dorit, am pierdut o prietenie care incepuse frumos...
    ... la urma urmei, nici macar nu avea nevoie de mine, k femeie; avea atatea alternative, dc ar fi cautat acel "sex fara complicatii". n-ar mai fi pierdut ore intregi de vorba cu mine; n-ar mai fi piedut timpul cu mine prin spital, cand am avut probleme...
    nu stiu; chiar nu stiu ce ar trebui sa cred si ce ar trebui sa fac.
    si chiar nu stiu ce sa fac mai departe.

    o parte din mine vrea sa treaca mai departe; sa puna punct - sa accepte sutul in fund si sa mearga mai departe.
    o parte din mine vrea sa re-castige macar prietenia de la inceput, serile de discutii, grija fiecaruia fata de celalalt, manifestata in kkturi de gesturi marunte.
    o parte din mine - femeia orgolioasa - il vrea in continuare pt ea, fie si macar pt inca o noapte... constienta ca nu se prea mai poate, il vrea in continuare...
  •  
    • 390 mesaje
    31 Aug 2007, 21:15
    0 0
    Draga mea, n-ai ce regreta. Ai trait o experienta, ai vazut cat de josnici pot fi acesti parteneri, care vor sa impleteasca munca cu distractia si poate pe viitor ai sa apreciezi cat de riscanta e o relatie la locul de munca.
    Daca era asa de importanta parerea celorlalti despre tine si o cunostea de la inceput n-ar fi initiat relatia. Daca te-ar fi iubit si nu s-ar fi gandit doar sa te foloseasca, ar fi trecut peste orice vorbe si aprecieri ostile tie.
    Fostul meu sot, dupa 11 ani de casnicie si o cariera de tatic de 6 ani, a facut o pasiune pentru o colega, despre care toti colegii si prietenii l-au avertizat (cuvantul nimfomana era cel mai bland).
    Nimic n-a contat si au ramas impreuna pana in ziua de azi, formand o familie poate fericita, dar oricum care dainuie de aproape doua decenii.
    Deci, cine te iubeste nici macar nu pleaca urechea la vorbe. Pentru el esti cea mai potrivita si cea mai iubita. Ai sa-l intalnesti pe acela, daca vei gandi pozitiv si nu iti vei mai face reprosuri cu privire la trecutul tau. Nu cred ca ai facut nicio crima si cel mult te-ai purtat ca partenerii nostri. Traim in Europa secolului XXI, dar cand ne convine scoatem mentalitatile evului mediu.
    Poarta-te cat mai profesional si fii neutra la serviciu. Pune distanta intre "sef" si tine.
  •  
    • 201 mesaje
    1 Sep 2007, 09:59
    0 0
    Amelia, legea numarul 1 a oricarei companii serioase (fie ca legea e scrisa sau nu) este sa nu fie nici un fel de relatii de cuplu intre angajati, si mai ales intre subalterni si sefi! Sfatul meu e sa pleci, deoarece resentimentele dintre voi il vor face pe el sa nu mai fie obiectiv in aprecierea ta profesionala si de aici vei avea numai de pierdut, nu vrei putea sa-l convingi ca esti buna la job oricat ai vrea! Asa ca pune punct oricarei relatii cu el, inclusiv profesionale. Iar data viitoare nu te mai culca cu sefu'!
  •  
    • 29 mesaje
    1 Sep 2007, 10:59
    0 0
    nu cred ca problemele personale dintre noi ar putea sa-l influenteze cumva profesional. continui sa cred ca e un om corect, macar la servici...
    ...oricum o sa am confirmarea saptamana viitoare - cand se fac evaluarile si autoevaluarile
  •  
    • 162 mesaje
    1 Sep 2007, 15:14
    0 0
    Vezi ca e un articol despre cuplul - acasa si la servici la rubrica "dragoste". Cred ca e scris de o femeie....Poate te ajuta sa intelegi ce se intampla in interiorul tau si sa afli ce fel de cuplu ati fost daca ati fost...
  •  
    • 29 mesaje
    1 Sep 2007, 21:56
    0 0
    mi-am anuntat intentia de a accepta mutarea la alt departament...

    schimbarile nu sunt niciodata usoare, dar ... sunt necesare, nu ? ca o conditie a propriei evolutii...