trisetete muta- randuri pentru suflet
-
0 0era sfarsitul toamnei cand iubirea mi-a deschis ochii cu stralucirea ei amagitoare si mi-a atins pentru prima oara inima, cu degete de foc. am sa-l numesc OM, a fost primul barbat care mi-a desteptat sufletul cu frumusetea lui si m-a calauzit spre paradisul sentimentelor inaltatoare, acolo unde zilele trec ca un vis, iar noptile se petrec ca secolele. OM a fost acela care, prin caldura sufletului sau, m-a invatat sa pretuiesc frumusetea si mi-a dezvaluit tainele dragostei curate, rostindu-mi primul vers din poemul vietii. Care om nu-si aminteste de intaiul sarut ce i-a transformat nepasarea vietii intr-o veghe tematoare, dureros de dulce, aproape ucigatoare? Cine nu se gandeste cu nostalgie la acea clipa unica in care, trezindu-se brusc, si-a simtit deodata fiinta transformata, revarsand din adancurile ei prea plinul? Azi dupa ce clipe intunecate au sters amintirea acelor zile, nu mi-a mai ramas din acel vis frumos decat imagini chinuitoare, fluturandu-mi aripi nevazute in jurul tamplelor, racolindu-mi tristetea din adancul sufletului si azvarlindu-ma pe tarmul deznadejdii. Iar OM... OM a plecat dincolo de orizonturile albastre.
N-a mai ramas nimic in urma-i pe lumea asta decat durerea ferecata in inima mea si amintirea unui sarut. Numai suferinta inimii mele si zbuciumul ei sunt cele care vorbesc; acum ele curg, amestecate cu smoala cernelii, scotand la lumina nalucile acelei tregedii in care s-au ingemanat dragostea, frumusetea si moartea -
OM te-a invatat sa iubesti si sub aripa dragostei lui ai inflorit in mijlocul toamnei dar,OM nu te-a invatat sa traiesti in lipsa lui. E cumplit si numai sufletul tau stie asta cel mai bine! Timpul este cel mai mare vrajitor, el te v-a ajuta sa treci mai departe. E cumplit! Cauta puterea in tine si o vei gasi!
-
am deschis acest topic numai pentru a scrie. atat si nimic mai mult. cu acest lucru sunt datoare
Voi prieteni, va amintiti cu bucurie de zorii tineretii voastre, unii dornici sa reinviati acel timp, sa traiti cu nostalgie rasaritul lui de soare. eu ma gandesc la tineretea mea cu o tristete muta, imi amintesc de ea ca un intemnitat care pastreza in singe memoria zidurilor si apasarea catuselor. Voi asemuiti anii acelei primaveri cu varsta de aur ce-si rade de loviturile soartei, de temeri si framantari, fluturandu-si nepasatoare aripile peste griji si necazuri. Anii primei mele tinereti au fost vatra unor dureri mocnite, salasuite in inima mea, zbatandu-se ca niste furtuni salbatice, sfasietoare, inpiedicandu-mi sufletul sa razbata spre lume. Numai dragostea i-a deschis portile, lasand lumina sa-i patrunda toate ungherele. Dragostea mi-a dat grai si am vorbit; mi-a sfasiat pleoapele si m-a invatat sa plang