Dragostea platonica
-
0 0Cat mai e de actuala aceasta dragoste numita si cea mai pura forma a iubirii?Sau azi pierde teren din ce in ce mai mult in fata dragostei carnale?
E pana la urma o dualitate sau granita dintre cele doua poate fi trecuta destul de usor? -
Am deschis acest subiect pt ca stiu cateva persoane ajunse chiar spre varsta de 30 ani mai predispuse la o astfel de dragoste.Sa fie oare firi spiritualizate excesiv?
Si pana la urma e chiar atat de rau sa mai simti o astfel de dragoste ?
Din cate am citit e vb de o iubire inocenta dar pasionala in acelasi timp. -
eu nu cred ca un barbat de 30 de ani,ma repet,activ dpdv sexual accepta o astfel de relatie!Pana la urma tot acolo se ajunge! A face dragoste cu persoana iubita nu e un pacat!Asta e parerea mea,cel putin!Atata timp cat exista sentimente,te indragostesti,il iubesti,il adori si el iti raspunde cu aceeasi moneda,prin natura firii,nu poti sta ,,de piatra,, la nesfarsit...
-
Hmmm, mi-ai dat de gandit cu intrebarea ta....
Dragostea platonica era subiectul preferat al poetilor romantici, este o dragoste de multe ori neimpartasita de persoana cealalta, uneori acea persoana de care esti indragostit platonic nici nu exista in realitate...
Pe de alta parte, dragostea platonica se intalneste mai des la cuplurile in varsta, unde sexul nu mai intra de mult in discutie pentru ca nu mai pot sau/si nu mai sunt interesati in sex. Am vazut intr-o zi un el si o ea, foarte batrani, stand pe banca in parc tinandu-se de mana, tacuti privind trecatorii si mai ales bucurandu-se de vederea copiilor jucandu-se. Tot ce aveau mai valoros pe lume era acum ca se aveau inca unul pe celalalt, cand suntem tineri nu realizam ce inseamna cu adevarat asta (desi ne este asa de usor sa-i zicem azi iubitului/iubitei 'tu esti totul pentru mine', ca maine sa gasim pe altcineva caruia/careia sa-i zicem acelasi lucru!)! Orice dragoste adevarata ar trebui sa fie, in fapt, o dragoste platonica la care se adauga daca ambii parteneri sunt (inca) capabili si interesati partea sexuala (care nu se cheama a face sex, se cheama a face dragoste), iar in timp, ramanem cu dragostea platonica. De multe ori, din pacate, confundam sexul cu dragostea, si de aici multele nefericiri si relatii esuate... Dragostea carnala, cum o numesti tu, ar trebui sa fie o completare cand se poate a dragostei platonice, nu vad de ce s-ar exclude intre ele... -
eu cunosc personal un cuplu ea 31, el 34 sunt de 7 ani impreuna si nu au relatii sexuale, sunt amandoi artisti si asa inteleg sa-si traiasca iubirea aceea mistuitoare care ii uneste, la un nivel mai complex tot energia sexuala ii anima si pe ei, dar reusesc sa o sublimeze fiind foarte activi in domeniul artei, in lumea ideilor...se stie de altfel faptul ca energia sexuala este cea care anima actiunile fiintei uamne la toate nivelurile, unii dintre cei mai prolifici oameni de stiinta, artisti, muzicieni au avut o activitatea sexuala foarte scazuta daca nu deloc, suprasaturati fiind de cautarile interioare!
...deci se poate!....in plus mai exista si ceea ce se numeste asexualitate!
Daca tot ati deschis subiectul cititi ca merita cartea lui Ortega Y Gasset studii despre iubire...si veti vedea acolo o interesanta analiza despre felul in care atunci cand ne indragostim (autentic) in primele luni ale pasiunii nu simtim nevoia sexului cu persoana pentru care nutrim paisunea respectiva! e un subiect interesant!
Mai sunt cupluri care traiesc asa, va asigur, e insa si greu de crezut pt ca mediatizarea fenomenului sex si tot ce include el, si desigur felul in care ne conformam noi toti celor spuse/scrise/vazute in media te face sa crezi ca nu mai exista...exista insa!