Shit happens..mostly to me
-
0 0Salut tuturor, desi nu am mai postat de ceva vreme am plans si am ras cu voi..undeva din spatele unui monitor dintr-un birou.
Insa, in mod egoist am revenit printre voi caci am nevoie de voi.Ma mai puteti ajuta inca o data..va rog!
Dupa toata povestea cu navigatorul meu neinteles de nimeni nici macar de sine am zis sa las totul in spate si sa ma scutur si sa merg inainte.Am fost cam tot ceea ce se spune ca trebuie sa faci dupa o despartire dureroasa..mai inati am plans,am urlat,apoi am inceput sa zambesc,sa-mi schimb look-ul,stilul vestimentar,atitudinea.M-am apropiat iar de prieteni,de familie,m-am implicat in diverse activitati care atunci imi faceau placere,m-am regasit intr-un fel..
Insa, m-am trezit iar intr-o agonie, nimic nu mai multumeste si desi gasisem optimismul pierdut mi-am dat seama ca totul e minciuna in jurul meu:look care nu mai multumeste,haine de care m-am plictisit,prieteni falsi,familie pe care am dezamagit-o cu ceva despre care nu as vrea sa vorbesc etc.
Incepusem sa-mi revin, era o revenire buna pentru mine,chiar incepuse sa-mi placa flirtul..atata timp cat se rezuma la atat, nu ma interesa altceva..
Mi-am acordat timp si atentie insa degeaba.Simt ca intru iar intr-o depresie careia nu stiu daca ii voi mai face fata.Nu mai am putere sa o iau de la capat..Ar fi inutil!De ce sa mai incerc?Ca sa o iau iar si iar de la capat..Veti spune DA! Insa nu mai pot..
Poate e banala lamentarea mea insa nu mai gasesc nimic frumos in jurul meu, ma chinui sa zambesc,sa multumesc complimentelor,sa gasesc ceva frumos in fiecare dimineata,sa-i multumesc mamei mele ca m-a ajutat,tatalui meu ca e sanatos,fatelui meu ca e fericit si asta ma face pe mine fericita..insa eu?!Unde sunt eu?!
Va pup si multumesc ca sunteti aici.
P.S.Pentru cele care vor vrea sa ma intrebe:el a plecat iar in voiaj si desi am stabilit ca s-a terminat dupa nici 5 zile m-a cautat si nu am vrut sa-i raspund la telefon si nici mesaje..Este mai bine asa,regretele sunt tardive. -
Si mie de tine..de voi.Si din nou va cer scuze ca am revenit intr-un mod egoist cu o alta problema care multe veti spune ca e doar in capul meu.
Ar mai fi ceva, in toata perioada asta de refacere am lasat totul balta si dupa ceea am inceput sa constientizez ceea ce este cu viata mea, adica am zis eu ca mi-am revenit..am realizat ca sutn atatea lucruri care nu-mi plac la mine..la viata pe care o duc, la prietenii din viata mea.
Simt ca am nevoie de inca o schimbare dar nu stiu cu ce sa incep si de unde,totul parca este o mare prapastie si eu sunt pe marginea ei.Nu mai mai odihnesc cum trebuie,visez urat,devin irascibila, nu mai cred in iubire etc.Barbatii au devenit doar o joaca,cuvintele frumoase doar citate din carti,zambetul doar de complezenta,prezenta mea langa cei dragi doar ca..trebuie!
Intelegeti ceva?Vreau sa ma renasc... -
chiar ca luna depresiilor.
Erener, welcome back! Poate Doamne Doamne ne da perioade mai grele ca sa invatam sa le pretuim pe cele frumoase. Poate este un hop pe care trebuie sa il treci.
Esti sanatoasa, esti frumoasa, capul sus! Am mai zis pe aici: fericirea ta nu trebuie sa fie dependenta de un barbat!
Pup! -
Habar n-am gizele..crede-ma ca de cateva zile citesc doar blog-uri despre depresii,tot felul de articule.Ba chiar am facut rost de un DVD:"The Secret! si am stat eu cateva ore in fata Tv-ului si dupa ce i-am asculat eu pe oamenii aia cat de optimisti erau am zis..GATA!Fac si eu la fel..de unde?M-a tinut doar o zi..L-am recitit pe Corut..degeaba!
Ufff -
Erener, stiu ca barbatii sunt ultima ta grija acum. dar factorul declansator al seriei tale de despresii mici a fost un barbat si mai ales dezamagirea provocata de el.
Stiu ca esti din Ct. De ce nu te duci tu cu o prietena seara, la o plimbare pe maulul marii. faci un pic de talasoterapie. marea are efect linistitor asupra organsmului si, implicit, asupra psihicului. cauta o plaja singuratica si inconjoara-te de liniste. -
ok, atunci o sa fim noi prietenele tale. Si poti sa vii sa te descarci de cate ori simti nevoie. Noi oricum "lucram" pe eva in ture: unele ziua, altele seara. Asa ca, oricum va fi cineva langa tine.
In alta ordine de idei, weekendurile poti sa pleci? Cred ca pt tine ar fi foarte beneifica o activitate f distractiva si care sa te solicite, sa nu te mai lase sa cazi in butoiul cu depresii
-
erener draga, pentru o revenire in fortza iti fac urmatoarea sugestie , probata pe propria piele:hai la distractie, nu mai umbla prin parcuri sa te deprimi singura.Si eu sunt tot din constanta, am 30 de ani, muncesc destul de mult, fara concedii, dar cel mai bun balsam pentru suflet e o distractie pe cinste la sf de saptamana, cu prietene, prieteni si alte rubedenii.Mai e putin din vara asta incendiara si tu stai si plangi pe faleza, la prag de seara.Nici nu sti ce norocosi suntem ca stam in acest oras, cu atatea oportunitati.Acum cateva luni imi intrase in cap ideea ca deja am o varsta, ca sa ma potolesc , ca sa ma asez, ca sa....ma deprim tare de tot , ca pana la urma asta a fost rezultatul.Dupa mult somn la domiciliu(singura sau acompaniata), vitamine, plimbari pe faleza, stat pe vreo bancutza cu ochii in zare, am realizat ca daca mai continui asa , sa ma cred Ovidius exilat la malul marii, ori devin imposibil de recuperat, ori imposibil de resuscitat.Asa ca m-am scuturat, mi-am pus cele mai scurte fuste din dotare pe mine, mi-am sunat toate prietenele pe care le zburatacisem ca ma disturbau din meditatii, si acum sunt suuuuper bine.Hai si tu.Pupi si " trezirea", lasa depresiile pentru altadata , acum vara nu e timp.
-
Te pup miaw..cat optimism in cuvintele tale.Imi pare bine si ma bucur alaturi de tine..Cat despre mine..mi-ar placea insa prietenii mei sunt toti trecuti de 30..copii si familie.Iar singura distractie ar fi un gratar la unii acasa in care aud ce creme de bebelus au mai aparut..ele intr-o parte si ei intr-o parte.Ceva de genul.
Altii sunt prieteni comuni cu el, pe care ii evit caci a inceput sa ii intrebe pe ei de mine:"Ce mai fac?Ai vazut-o?!" etc..
Ma intreb acum..in timp ce discut cu voi.Ce naiba m-ar multumi?Sapatamna trecuta am primit o invitatie in Delta la sfaristul lunii de la un tip tare fain de felul lui dar mi-e teama sa nu ma apuce nebuniile,depresiile sau dorinta de a sta intr-un colt cu lumina stinsa..si eu o sa fiu in salbaticie.Plus ca simt ca nu mai am rabdare cu oamenii iar ceilalti cu, care mergem nu-i cunosc sunt prietenii lui..habar n-am ce fel de persoane sunt..Eu sigur nu sunt f sociabila perioasa asta.Dar daca ma pricep la un lucru,,este de a ma lamenta. -
salut, erener! dar daca ti-ai face treaba la birou sa fii cu ea la zi si pe urma ti-ai lua un concediu medical de vreo 2-3 zile... si, stai linistita, nu exista sa nu se descurce fara tine cei d ela serviciu... si ia-te de manuta si du-te undeva unde e frumos, dar nu in apropiere, schimba peisajul si incearca sa te bucuri de fiecare minut pentru ca e tot ce avem. cand vom fi batrani, nu vom mai putea da timpul ianpoi sa ne traim altfel vietile... hai, zambeste si lasa tot ce e rau si urat in urma ta!