obisnuinta sau iubire - 2

  •  
    • 546 mesaje
    14 Aug 2007, 14:41
    0 0
    M-a gandit eu, cu capu' meu, sa deschid subiect nou. Sa nu stric topicu' fetei.
    Ideea de baza ar fi acceasi. Doar rolurile sunt pe dos. Succint: de un an si... impreuna, iubire mare, reciproca si impartasita. Asta in urma cu ceva timp. Pana m-am vazut cu verigheta pe dreapta. Apoi, nush' cum naiba, a inceput incet sa-mi treaca. Imi spune si acum ca respira prin mine, ca traieste prin mine, ca sunt totul pentru el. Si mi-o si demonstreaza, dealtfel. Eu...da. Ma gandesc la el de cateva ori pe zi, uneori imi mai lipseste daca nu ne vedem vre-o zi ( asta se intampla rar, are el grija! ), dar, de multe ori, ma simt sufocata de afectiunea si atentia lui. Bizar lucru !! Toata viata mea, ma rog, pan'l-am intalnit pe el, am fost dependenta de un barbat. Un barbat - la modul general, sa nu va imaginati c-a fost tot timpul acelasi. De cand ma stiu am tanjit dupa tandrete, iubire, chestii de-astea "dulci"....
    Acum insa, parca mi-e prea mult. Femeia care inainte exista doar prin sentimentele vre-unui mascul pentru ea, acum, cand l-a gasit pe EL, mult visatul, doritul si pe veci alesul, nush cum mama masii, a devenit femeie independenta. Rezervata. Calculata. Care nu mai lasa totul balta sa fuga in bratele iubitului de cate ori avea dansul chef. A devenit femeia care are nevoie de timp mai mult doar pentru ea.
    V-am zapacit, stiu ! Dar ma ingrijoreaza ca eu, urmeaza sa ma marit cu omul asta. Si chiar il vreau ca sot. Si chiar nu l-as schimba pentru nici un altul, in ruptul capului. Si totusi...ce naiba m-a schimbat atat de tare ???
  •  
    • 2081 mesaje
    14 Aug 2007, 14:44
    0 0
    Ha, ha...parca ma vad pe mine in urma cu cinci ani!!! Eu numesc asta frica de casatorie. Trece!!!
  •  
    • 232 mesaje
    14 Aug 2007, 14:48
    0 0
    poate te comporti asa tocmai ca esti sigura pe situatie,ma refer la verigheta, sti ca nu mai ai pentru ce lupta, care este defapt o gandire gresita, ca de casatorit te casatoresti, important este sa-ti menti casnicia
  •  
    • 6273 mesaje
    14 Aug 2007, 14:54
    0 0
    Eu una nu am patit asa ceva, eu m-am maritat direct si eram atat de oarba incat nici nu am vazut ce iau, eu vedeam ca e frumos doar atat.

    Probabil ca tu esti genul acela de femeie pe care prea multa atentie, o sufoca, nu stiu, poate ma insel.
  •  
    • 546 mesaje
    14 Aug 2007, 14:55
    0 0
    Frica de casatorie ? Nu, nu cred. Mi-o doresc. Imi imaginez de nu stiu cate ori pe zi, cum va fi cand ne trezim impreuna, adormim impreuna, dereticam, ne gospodarim impreuna, bla, bla... Si-mi place.
  •  
    • 2642 mesaje
    14 Aug 2007, 14:56
    0 0
    Si se zice ca barbatii sunt vanatori!
    Probabilca daca ti-ar da mai putina atentie si te-ar neglija un pic ai fi tu obsedata sa-l pastrezi. Prea te cocoleste cred.
  •  
    • 546 mesaje
    14 Aug 2007, 14:58
    0 0
    Dar dupa ce petrecem impreuna o zi intreaga, vreau repejor la mine acasa. In patucu' meu, cu pernita mea si cu catzelu meu de plus. Na !!
    Poate ca imi da prea multa atentie...dar toata viata mea mi-am dorit asta si n-am avut. Si acum cand am gasit, nu ma recunosc. Si mi-e teama.
  •  
    • 6273 mesaje
    14 Aug 2007, 15:01
    0 0
    Nu te inteleg, serios vorbesc.
  •  
    • 9367 mesaje
    14 Aug 2007, 15:01
    0 0
    daca e de cocoloshit exagerat, uite exact reversul medaliei.
    ce pateste Lacrima vor pati partenerii celor care sunt prea insistente/sufocante/etc.

    in rest, nu stiu ce sa zic. eu nu am avut astfel de emotii...am avut permanent sentimentul ca el e "the one" si ca asa trebuie, asa e firesc sa se intample. ca e o schimbare fireasca in viata mea si ca va fi pentru totdeauna... "la bine si la rau", cum se zice.
    nu stiu ce sfat sa dau...
  •  
    • 546 mesaje
    14 Aug 2007, 15:14
    0 0
    Hai, mah, nu-mi spuneti ca sunt un caz izolat, ca ma apuca disperarea...speram sa ma fi trecut cineva prin asta...
  •  
    • 9367 mesaje
    14 Aug 2007, 15:17
    0 0
    Danuca, mai sus, a zis ca a trecut si ea prin asta.
    tu de altfel spui la un momnet dat "mi-e teama"
    teama de schimabre, de faptul ca viata ta va fi cu totul alta... poate. nu stiu.
  •  
    • 3713 mesaje
    14 Aug 2007, 15:17
    0 0
    eu am trecut prin asta, dar eram mai mica si m-am descotorosit repede de el ca nu aveam chef sa stau sa ii rezolv lui problemele cu capul. Asa ca nici eu nu stiu ce sfat sa iti dau.

    EL: mie nu imi era teama de nimic atunci ca nu era relatia asa serioasa.
  •  
    • 2081 mesaje
    14 Aug 2007, 15:19
    0 0
    Exact, doar ca nu constientizezi ca este asta...sau, cel putin, in cazul meu, asa a fost. Si am mai avut un soc: imediat dupa casatorie, lucrurile mele au devenit 'lucrurile noastre'. Pasarici la cap...bine cel putin ca am scapat de ele
  •  
    • 1052 mesaje
    14 Aug 2007, 15:19
    0 0
    poate nu il iubesti si nu constientizezi acest lucru...
  •  
    • 2081 mesaje
    14 Aug 2007, 15:21
    0 0
    Nu cred!!! Nu se pune problema ca nu mai e iubire...iti doresti enorm sa fii cu persoana respectiva, simti ca e EL, doar ca ai sentimente de teama...care se manifesta in fel de fel de moduri...asa cum am mai spus: trece!
  •  
    • 546 mesaje
    14 Aug 2007, 15:22
    0 0
    Oooo, da !! Ana a pus punctul pe i. De asta ma tem, de fapt. Sa nu fi disparut iubirea, sa nu fi ramas doar obisnuinta...
  •  
    • 6273 mesaje
    14 Aug 2007, 15:23
    0 0
    Incearca sa te muti cu el sa stai impreuna zi de zi si vezi cum este.
  •  
    • 2081 mesaje
    14 Aug 2007, 15:24
    0 0
    Pai, daca e asa cum spui, inseamna ca nu mai e cazul meu!
  •  
    • 546 mesaje
    14 Aug 2007, 15:29
    0 0
    Am incercat sa-mi imaginez cum ar fi viata mea fara el, daca ne-am desparti, daca l-as lasa alteia care sa-l iubeasca mai mult ca mine...Brrrr...dezastru! Cred ca n-am supravietui nici unul....
  •  
    • 1052 mesaje
    14 Aug 2007, 15:30
    0 0
    lacrima, ce inseamna "iubire mare, reciproca si impartasita"?! daca acum zici ca nu stii sigur daca il mai iubesti sau nu, ce s-a intamplat cu iubirea aceea mare? a fost o pasiune, un foc de paie, au trecut fluturii si acum nu a mai ramas nimic sau cum?! pentru ca sunteti doar de un an impreuna am inteles si atunci e cam devreme sa spui ca obisnuinta etc.... plus, ca nici nu stati impreuna, deci asta cu obisnuinta e asa un fel de mod de a spune ceva anume...