Intrebari "existentiale"
-
0 0Nici nu stiu de unde sa incep....
Am primit de curand o oferta de job interesant undeva f f departe. In Asia "cu ochii oblici"
Toata viata am fost "izmana pe calator", asta de fapt mi-am dorit de mica.
De vreo 3 ani lucrez in Bucuresti, ma obisnuisem cumva, am inceput inclusiv sa contruiesc o casa impreuna cu parintii mei.
In plus, hotarasem sa ma casatoresc in toamna asta.....
Si acum, pac! apare o oferta extrem de tentanta, dar care aduce niste schimbari uriase in minima ordine pe care reusisem sa o fac in viata mea.
As vrea sa plec, altadata as fi sarit in sus de bucurie, acum stau si sa intreb daca nu am imbatranit cumva....
Sugestii, sfaturi, pareri aveti? -
Hai ca incerc sa detaliez.
Am o profesie care mi-a permis si mi-a oferit f multe. Eu sunt pasionata de ce fac si tot timpul am incercat sa iasa maxim si inca ceva pe deasupra. Niciodata nu am refuzat vreun proiect care mi-a placut, de multe ori indiferent de rasplata financiara.
Asta, impreuna cu tendintele mele nomade, m-au dus pe te miri unde. Munca multa, pasiune, dorinta de a vedea si a trai mereu noul, un cocktail care m-a multumit, dar m-a impiedicat sa prind radacini.
Intrebarea mea este cat poti sa traiesti asa? Anul asta am implinit 30 de ani si parca nu mai am forta. Ma intreb tot mai des "oare n-o sa-mi para rau la un moment dat de toata flendureala asta"?
Cand ma intreba cineva de ce am ales sa traiesc asa, pe drumuri, minteam ca pentru bani. Complet fals. Si in Romania am castigat decent. Oricum nu vad rostul banilor "fara numar".
Este mai degraba vorba de thrill-ul de a-mi face bocceluta, de a ma rupe de un mod de viata si de lucru cunoscut, pe scurt, "ia sa vad despre ce e vorba acolo".
Mi-e putin ciuda ca am ajuns sa imi pun asemenea probleme. Parca m-am schimbat si nu stiu in ce directie, nu mai imi este clar ce vreau. -
Milady, eu sunt arhitect.
Nu ma ocup de "inginerie", mai mult de ambient si decoratiuni. Bine, eu sunt atat de dusa incat cred ca pot sa fac orice daca ma straduiesc suficient
Proiectul de care vorbesc va cuprinde doua tari si e urias. Echipa de arhitecti si ingineri din toata lumea.
Trebuie sa locuiesti si sa lucrezi acolo macar 2 ani. Adica altfel nu se discuta.
Viitorul meu sot nu are o profesie care sa ii permita sa plece unde si cand vrea. Singura solutie ar fi sa vina cu mine pe post de ... menajera. Ar fi tare frustrant pt el, iti dai seama. -
nu pleka, la anu mi se teremina de construit apartamentul si am nevoie de un arhitect.
hai sa-ti spun.barbatimiu e la fel ca tine
nu sta prea mult intr-un loc
numa ca el m-a luat de nevasta, mi-a a turnat si 2 puradei in scurtele lui veniri si a plekat iar.
daca te-ar auzi cu proiectul asta, sigur ar merge si el cu tine.
numa ca acu deja cam discutam daca sa mergem si noi cu el pe unde lucreaza.
deja relatia noastra a inceput sa aiba unele "lacune"ca sa-i spunem asa.
daca nu pleci,s-ar putea mereu sa te intrebi
ar daca.... -
Miki, da-mi voie sa spun ca eu il cam inteleg pe sotul tau.
Din pacate, se pare ca pentru un barbat e mai simplu sa faca lucruri din astea.
Iar eu in drumurile mele am fost cam singura. Nu prea a fost loc si timp pentru cladirea unei relatii solide.
Multa vreme nu mi-a pasat, adica nu era ceva in contradictie cu firea mea.
Dar, parca acum....
Dupa care vine intrebarea "chiar crezi ca merita sa renunti la visul tau (sau, ma rog, ce crezi ca e visul tau la un moment dat) pentru un barbat sau pentru ideea de familie?"
Mai ales cand vad familiile din jurul meu... Sincer, ce vad si aud nu e de natura sa-mi dea curaj ca merita sa faci sacrificii.... -
Intr-adevar, ca femeie, dupa o anumita virsta, e mai greu sa -ti intemeiezi o familie.nu de alta, dar pretentiile cresc, nu mai vrei orice sculer matriter care sa te duca la Banaeasa la Zoo si sa-ti ia doi mici s-o bere si sa vorbiti de ultima creatie a lu Minune.
daca toata viata ta asa s-a desfasurat, intre doua avioane, s-ar putea sa-ti fie greu acum sa lasi totul deoparte pt o viata linistita, cu un program de la 8-16.si cel mai rau, daca Doamne fereste frodata ajungeti la certuri mai urite, sa nu-i reprosezi
t tine am pierdut ocazia vietii mele -
Mai Miki, cum reusesti tu sa spui exact ce-i mai dureros....
Merci, oricum nu e cazul sa ma ascund dupa desht!
LE Nu toata viata, dar suficient, din anul 3 de facultate am tot plecat. De pe la 27 de ani am zis ca ma intorc si raman in Romania, dar nici aici n-am putut sta doar in Bucuresti, am acceptat oferte din provincie si am facut naveta de vreo doua ori. -
si acu vorbind cu tine, stau sa ma gindesc ca poate si barbatu asta al meu, care zboara din contract in contract si cazat prin hoteluri si schimba avioanele mai des ca bracinarii, de fapt ar inebuni daca ar trebui sa stea la un program normal, cu noi aici .poate si lui ii ie frica de notiunea de familie si poate si de asta accepta si toate plekarile.sa nu mint, e vorba si de bani.dar cum naibii se face, ca de la prima plecare pt a achita un matiz in rate, am ajuns sa vrem din ce in ce mai multe.sau asta sa fie o scuza ca sa stea mai mereu plekat?
-
Miki, I'm so fucked up ca intristez pe toata lumea.
Despre barbatul Domniei Tale:
E posibil sa aiba in sange goana asta dupa nu stie nici el ce, dar mai degraba este tentant aspectul financiar.
El are o familie si stie pt ce munceste. A vazut diferenta nivelului de trai si dupa ce a realizat ca poate sa va ofere din ce in ce mai mult, nu se mai poate opri.
Nu stiu daca mai retin bine ce ai scris tu la un moment dat, dar parca meseria lui nu ii ofera prea multe oportunitati acasa.
Mie mi s-ar parea f normal sa il urmezi impreuna cu copiii acolo unde lucreaza el. Suna bine. Parca spuneai ceva de o tara musulmana? Depinde de nivelul de trai. Nu e chiar asa de rau cum spune lumea. Sunt si scoli internationale pentru copii.
Ma rog, nu as recomanda Iran, Yemen sau zone cu potential de conflict.
LE Vorbim cand ai nevoie
Hai ca mor de ras, la 70 de ani mama nu mai e in trend
-
da, foarte misto, acu e in yemen,poate si daia ii dau aia atitea lovele.
a pornit ca si planer si acu a ajuns project manager.
si nu ma sperie musulmaneala.sunt scoli bune si in yemen, ceva cu british.
io mis demoazela pe mes, da raspund mai greu, ca fac ori de mincare, ori le bat pe astea doua, ori ma uit daca sa ma arunc sau nu de la 9 -
No problem, vazand ca altii se confrunta cu tot felul de probleme, le iau pe ale mele mai usor.
Si apoi, suntem aici sa discutam si sa impartasim ganduri, idei. De-aia, cu toate pacatele ei, eva rules fata de alte forumuri.
Sorry eu, ca am dat cu m.... in fasole la faza cu Yemenul, de fapt vorbesc aiurea, din auzite, eu nu stiu mare lucru despre tara asta.
Dar ma interesez
Pana la urma, tu de ce nu pleci dupa om? Lucrezi aici? Sau ai parinti in varsta?
Copiii sunt mici, ii dai la scoala si in vacante vii cu ei acasa. Era mai nasol daca erau de liceu, facultate... Dar asa e o experienta pt ei, invata limbi straine, vad o gramada. Ce alt copil ar vorbi araba, de ex, pe langa engleza?
Toate astea daca nu sunt riscuri majore de securitate, of course. Si daca sunt, sa faca bine omu sa vina si el acasa.