ma uimeste pe zi ce trece

  •  
    • 728 mesaje
    6 Aug 2007, 21:35
    0 0
    Imaturitatea unor Eve, lipsa de incredere in ele insele si in partenerii lor, geloziile absurde, mijloacele de control, plictiseala si usurinta cu care dau bir cu fugitii atunci cand ceva scartaie intr-o relatie refugiindu-se in tot soiul de relatii paralel, egoismul si gesturile devenite firesti de a rani pe oricine si cu orice pret numai ca sa ne fie noua bine. Lista e lunga dar nu mai insir. Uite de exemplu fata aceasta cu topicu oare ma mai iubeste? Mai fratilor hai sa fim seriosi. Tu de oboseala ai auzit, de zile proaste. Citindu-ti topicul stau si ma intreb ce naiba facem daca sotul face o depresie, ramane fara job sau pur si simplu avem o perioada in care e certam mai des. dam bir cu fugitii? Primul lucru la care ne gandim e ca nu ne mai iubeste? In loc sa stam de vorba cu el sa vedem ce s-a intamplat, ce putem face impreuna sa depasim momentul. Oare chiar asa am ajuns ca totul sa nu se mai reduca decat la persoana noastra. Nu stiu daca barbatii sunt neaparat datori sa ne resfete constant ca doar nu sunt o masinarie. Eu cred ca si barbatii sunt oameni, cu bune si cu rele, cu zile proaste si zile bune, cu momente in care n-au chef de nimic. Nici macar de noi.
    Nu stiu, dar vazand cele mai recente topicuri si cele mai mari drame de pe Eva nu ma mira de ce nu mai rezista relatiile, de ce casatoriile se destrama si de ce, tot mai multi si mai multe raman singuri/singure. Era un topic daca e mai greu sa gasesti pe cineva dupa 30 de ani. Cu riscul de a-mi sari in cap: e mult mai greu. Daca la 20 si ceva nu stim sa lasam de la noi, nu stim sa ne armonizam cu partenerul, nu suntem in stare sa intelegem, sa facem eforturi cand dam de greu si reducem totul la noi atunci dupa 30 lucrurile se apropie de imposibil.
  •  
    • 6273 mesaje
    6 Aug 2007, 21:38
    0 0



    Edit laterar tu ce esti? admin cumva?
    poate fata aceea cu topicul "oare chiar ma iubeste", chiar sufera si a intrat aici sa ceara un sfat nu a dat cu parul.
  •  
    • 1052 mesaje
    6 Aug 2007, 21:43
    0 0
    mai, anusca, nu generaliza... oamenii sunt foarte, foarte diferiti, reactioneaza diferit la acelasi tip de intamplari... asadar, poate ca nu e greu sa iti gasesti perechea dupa 30 de ani de exemplu. poate nu stii sa faci compromisuri cand esti mai tanar, dar inaintand in varsta devii mai intelept etc... asadar, fereste-te de generalizari...
  •  
    • 9367 mesaje
    6 Aug 2007, 21:43
    0 0
    subscriu la ce a zis anusca.
    si am si eu o intrebare - idee iscata de ce a zis ea mai sus: daca NOI facem o depresie sau ramanem fara job, ei musai sa ne mangaie, sa ne alinte, sa ne sustzina, nu? dar noi nu le datoram nimic, nu-i asa?

    anusca, sa stii insa ca nu toate casniciile se destrama, nu toate cuplurile au probleme in sensul celor zise de tine.
    probleme sunt, dar daca ai taria sa le depasesti... e un liant care sudeaza relatzia.
    cele care nu au probleme nu au de ce sa vina sa se vaite, nu?
  •  
    • 728 mesaje
    6 Aug 2007, 21:57
    0 0
    Raluca, nu sunt admin. Si nici n-am dat cu parul. Erau doar cateva ganduri pe care am simtit nevoia sa le pun pe forum, asta avand in vedere ce am citit in ultimul timp. Nu am absolut nimic cu Albumina si imi pare rau daca sufera dar in acelasi timp mi se pare, sa ma scuze, usor pueril ca primul lucru la care s-a gandit a fost ca nu o mai iubeste sotul.
    Sa-ti spun ceva: erau zile cand sotul meu venea vinerea de la serviciu obosit, suparat de frecusurile inerente, deschidea usa ne pupam, facea un dus si de uita la Tv si dormea. Si eu care pregateam de papa, faceam casa luna, ce insemna ca trebuia sa fac? Scandal? Sau sa-i reprosez: ai pe alta, lasa ca stiu eu. Am invatat sa-l inteleg ca nu-i e usor sa faca naveta, pe tot felul de trenuri, ca se simte neputiincios ca nu e langa mine sa ma ajute mai mult. Si a doua zi lucrurile reveneau la normal. N-am facut niciodata o tragedie ca a uitat sa cumpere ceva sau sa plateasca vreo factura.
    Nu am vrut sa generalizez, sigur ca sunt oameni si oameni, iar faptul de a avea o relatie solida, frumoasa depinde in fond si la urma urmei numai de noi si la orice varsta. Numai ca pe masura ce inaintam in ani s-a demonstrat ca devenim tot mai tipicari, ne este tot mai greu sa renunatm la ceea ce ni se pare ca e al nostru si ni se cuvine de drept in favoarea celuilalt.
  •  
    • 1997 mesaje
    6 Aug 2007, 21:58
    0 0
    si eu subscriu la faptul CA CArmensylva subscrie la anusca (anusca, tu esti mama lu' marean, care-i cu getutza mea, nu?...ca zau daca ma mai descurc intre atatea nickuri si telenovele )
    revenind, foarte multe legaturi crapa din cauza de lipsa de toleranta, din prea multe orgolii, din prea multa imaturitate
  •  
    • 5457 mesaje
    6 Aug 2007, 22:28
    0 0
    Subscriu la irish, care subscrie la carmen, care subscrie la...aaaa...a, da...anusca
  •  
    • 2331 mesaje
    6 Aug 2007, 22:32
    0 0
    io subscriu la mine
    ba, voi vedeti ca aia a nascut la 12 ani mincavas
  •  
    • 5457 mesaje
    6 Aug 2007, 22:42
    0 0
    Miki, a nascut acu' o saptamana

    edit later: io puteam sa nasc la 10 ani daca vroiam, da' n-am vrut
    Bine, nici la 30 nu am cu cine, da' asta e alta poveste
  •  
    • 9367 mesaje
    6 Aug 2007, 23:41
    0 0
    subscriu la Mika, ce subscrie la Irishsong, ce subscrie la mine, ce subscriu la Anusca
    rezerva e magaru' roshu
  •  
    • 201 mesaje
    7 Aug 2007, 00:39
    0 0
    Anusca, de acord cu tine. De obicei problemele cele mai putin grave (ca cea cu 'ma mai iubeste sotul') sunt ridicate de eve inca foarte tinere, fara prea multa experienta de viata care fie nu au prietene carora se isi deschida sufletul fie prefera anonimatul oferit de internet ca sa gaseasca raspunsuri (la intrebari pe care fie nu au curajul sa le puna prietenelor lor, fie, din cauza vietii de zi cu zi, nici nu (mai) au in fapt prietene reale, doar virtuale!). Stresul zilnic, munca excesiva, timpul tot mai redus pe care il petrecem cu prietenul(prietena)/sotul (sotia), nu fac decat sa accentueze nesigurantele si fricile din noi, femei si barbati deopotriva. Si in loc sa ne deschidem sufletele spre cei dragi, preferam sa ne lamentam cu prietene/prieteni virtuali, din frica, frica de noi insine, frica de cei pe care ii iubim, frica si mai mare de siguratate, de a admite o posibila gresala! Paradoxal, nu? Dar adevarul e ca nu ne cunoastem pe noi insine, ca ne e frica sa ne descoperim iar cand descoperim in sfarsit o parte din cine suntem nu avem curajul sa acceptam schimbarile din noi si sa actionam in acordanta. Casniciile reusite sunt tot mai putine din motiv ca tot mai putine cupluri inteleg ca o data casatorit (mai ales daca casnicia a fost binecuvantata in biserica!) sotii devin o singura persoana, trebuie sa creasca impreuna, schimbarile fiecaruia ca individual trebuie sa se petreaca in asa fel incat sa contribuie la intarirea casniciei si nicidecum la destramarea ei. In final, numai sotii unei casnicii reusite stiu ce inseamna cu adevarat a iubi si cat de greu se castiga acest privilegiu de a iubi si fii iubit!
  •  
    • 1997 mesaje
    7 Aug 2007, 00:48
    0 0
    "In final, numai sotii unei casnicii reusite stiu ce inseamna cu adevarat a iubi si cat de greu se castiga acest privilegiu de a iubi si fii iubit! "

    cu asta nu votez...a fi avut o casnicie nereusita nu inseamna a nu fi stiut ce inseamna sa iubesti cu adevarat si a nu fi fost capabil sa o faci..
  •  
    • 201 mesaje
    7 Aug 2007, 03:51
    0 0
    Irishsong, ceea ce am incercat sa zic mai devreme era ca intr-o casnicie reusita AMBII soti trebuie sa depuna acelasi efort si la fel de multa dragoste in a face viata in DOI sa mearga ca si cum ar fi doar o singura persoana! Daca numai unul dintre cei doi iubeste si celalalt se preface doar, atunci evident ca acea relatie nu va merge si nu va fi deloc vina celui care a stiut sa iubeasca si s-a daruit cu adevarat, aici sunt absolut de acord cu tine. De multe ori m-am gandit cat de profund este acel juramant de la casatorie: de a fi alaturi la bine si la rau pana cand moartea ne va desparti. Este mereu simplu de iubit cand ne merge bine, dar ce facem oare cand, inevitabil, viata ne incearca, cand ne este greu? Juramantul de la casatorie este facut in fapt de TREI: sot, sotie si Dumnezeu. Cand ne merge bine, suntem doar doi: sot si sotie, uitam ca mai e Cineva acolo prezent. Cand ne este insa greu si simtim ca suntem la capatul puterilor si tot ce vrem cu adevarat este sa lasam totul si sa fugim (iar aici ma refer la situatii grave ca de ex. boala unuia dintre soti), este Dumnezeu cel care aduce iubirea inapoi in acel mariaj, aduce pacea si impacarea mult dorita intre cei DOI soti. De-aia e mai simplu sa te casatoresti cand esti tanar si naiv si nu sti inca ce juri acolo in biserica, ca dupa ce treci de 30 de ani si devii mai intelept si incepi sa intelegi ce inseamna acel juramant, cati mai au curajul sa se mai casatoreasca?
    Din puctul asta de vedere, anusca avea dreptate ca e mult mai greu sa-ti gasesti pe cineva dupa ce treci de 30 de ani...
  •  
    • 65 mesaje
    7 Aug 2007, 10:06
    0 0
    Pot sa subscriu si eu la ce spunea anusca si la ce spui tu stefanna?

    Sunt multe conditiile care trebuie indeplinite pentru ca o casnicie sa mearga bine, si foarte multe posibilatile si evenimentele care pot duce la erodarea unei casnicii. Pe mine m-a impresionat ce m-a sfatuit preotul inainte de casatorie "O sotie trebuie sa fie iubitoare, intelegatoare si rabdatoare". Imi amintesc de asta mai ales in datile cand mi se pare imposibil sa fiu rabdatoare sau macar intelegatoare.

    Si referitor la gasirea perechii la 30 de ani sau dupa...e mai greu pentru femei, in mod sigur. Motivele sunt multiple. Pentru ca majoritatea barbatilor buni sunt intr-o relatie stabila, sau casatoriti, pentru ca nu mai arata la fel de bine ca la 20 (crunta realitate ) unele se mentin bine in forma, dar tot arata mai aaa... mature , hai sa recunoastem varsta trece peste noi, si nu in ultimul rand pentru ca odata cu varsta nu mai suntem dispuse la asa multe compromisuri.

    Am 2 amice care au in jur de 30 de ani si nu reusesc sa isi gaseasca pe cineva (pentru planuri serioase). Si ce mai e nasol pentru ele, e ca de exemplu un barbat de 30 liber, poate sa prefere una de 24 uneia de 30.
  •  
    • 1195 mesaje
    7 Aug 2007, 21:57
    0 0
    Cam pesimist raspunsul tau Lori....

    Presupunem ca ai ceva anisori peste 30 si casnicia se dovedeste nefericita. Ce faci, renunti la speranta ca, daca te desparti de sot, ai putea intalni pe cineva potrivit, ca de! asta-i situtia, nu mai arati ca la 20 si oricum barbatii prefera tinerele....

    Scuze daca sunt incoerenta, am febra
  •  
    • 1195 mesaje
    7 Aug 2007, 21:59
    0 0
    Apropos de preoti la cununie, cum prezinta indatoririle barbatului in familie, nu am fost niciodata atenta, in schimb le-am auzit de mii de ori pe cele ale femeii......