Mai exista OMENIE si PRIETENIE?
-
0 0Traim intr-o lume in care dificultatile si neajunsurile au facut ca oamenii sa fie distanti si reci,iar daca o relatie pura implica din start prietenia,din pacate constatam ca materialul e baza.E greu sa pornesti in viata fara o baza materiala,dar cel mai grav e sa nu stii sa iubesti cu adevarat.Toate vor fi facute incet,precum cladesti o casa,caramida cu caramida,iar atunci satisfactia va fi enorma cand vezi cum realizezi ceva.
Va rog sa ma contraziceti si doresc sa stiu daca mai exista omenie si prietenie pe aceasta lume.
Va doresc din tot sufletul sa aveti parte de cele mai calde sarbatori si sa va bucurati alaturi de cei dragi.Nu pot spune la fel de mine pentru ca am pierdut sirul anilor de cand le voi petrece singur si trist.Bucurati-va si pentru mine si ganditi-va ca sunt si eu acolo cu voi.
Catalin. -
Hei,Catalin,de ce atita tristete?
Te asigur eu ca mai exista si prietenie,si omenie si iubire curata,dar trebuie cautate cu rabdare.Nu te inchide in tine pentru ca nu acolo vei gasi pe cineva.
Iti doresc ca de Craciun sa iti gasesti jumatatea cu care sa iti construiesti viata:o caramida tu,o caramida ea... -
Si eu iti pot spune ca mai exista omenie, prietenie si iubire. Incearca sa iesi din cochilia ta macar de sarbatori si sa incerci sa vezi altfel lumea si lucrurile din jur. Intradevar nu tot ce zboara se mananca, dar incercarea, dorinta si speranta trebuie sa existe in noi, altfel ce-am fi...stane de piatra?! Incearca numai si o sa vezi ca soarele va rasari si pe strada ta! Norocel si sarbatori fericite!
-
Catalin, sarbatorile pot fi un bun prilej de a renaste. Eu am trecut prin momente foarte grele in ultimele 2 luni si totusi am gasit puterea sa merg mai departe si sa am incredere si putina speranta. Niciodata speranta nu va muri. Ridica privirea si cine stie: poate Mos Craciun iti va aduce mai mult decat sperai. Si nu ma refer la ceva material. Oricum e multa tristete in ceea ce spui tu. Putem sti si noi macar motivul sau cauza?!!
-
„Un om pasea pe nisip alaturi de Dumnezeu. Privind in urma si vazand urmele de pasi, se gandi ca fiecare pas reprezinta o zi din viata lui. Uitandu-se mai atent, vazu ca, in anumite locuri, se vedea numai o singura pereche de pasi si isi aminti ca acele locuri reprezinta tocmai zilele in care a fost bolnav, a avut probleme, a intampinat greutati sau a fost dezamagit de semeni. Si atunci L-a intrebat pe Dumnezeu “Tu ne-ai promis ca intotdeauna vei fi cu noi si ne vei ajuta. De ce tocmai in zilele in care am avut cel mai mult nevoie de Tine m-ai parasit?“. Iar Dumnezeu, pasind in continuare alaturi de om, i-a raspuns “Locurile unde vezi o singura pereche de pasi pe nisip sunt zilele in care te-am purtat pe brate.“ Ceea ce va doresc eu este ca, atunci cand va este mai greu si viata va supune la incercari, sa simtiti ca exista intotdeauna cineva care este alaturi de voi si va ajuta." Sarbatori fericite si nu iti pierde speranta!!
-
De ce sunt trist?Pentru ca de fiecare data cand gasesc pe cineva si spun ca in sfarsit am scapat de singuratate,mi se spune ca merit mai mult decat poate sa-mi ofere respectiva.Am o iubire infinita pe care doresc sa o daruiesc,am multe vise si sperante pe care doresc sa le implinesc,am nevoie de cineva cu care sa impart totul si sa-i ofer chiar si viata mea pentru ca pur si simplu IUBESC,iar iubirea e cea ce ma tine in viata si cu ea ma hranesc in fiecare clipa.Vedeti cat e de SIMPLU,si ca nu doresc nimic anormal si nefiresc.
Va imbratisez cu caldura si dragoste.
Catalin. -
Catalin, nu e simplu deloc. Iubirea pe care o ai tu de oferit are nevoie de un receptor pe masura. Din ceea ce spui inteleg ca tu esti indragostit de dragoste, de conceptul de a iubi si nu de o persoana anume. Idealizezi mult prea mult, probabil ca in viziunea ta femeia este printesa pura, diafana, care traieste deasupra rutinei zilnice, deasupra realului. Din pacate lumea in care traim n-are aproape nimic in comun cu visurile noastre. De aici motivul pentru care ti se spune ca meriti mai mult - pentru ca ceri prea mult.
Va trebui sa inveti sa traiesti in realitate, sa accepti ca fragila ta iubita e umana - are si calitati si defecte. Va trebui sa inveti sa traiesti in doi lucru care nu e usor de dus la indeplinire. Trebuie timp si trebuie complicitate si mai mult decat orice trebuie rabdare. Sacrificiul de sine nu e o solutie. Din pacate nu dai prea multe detalii cu privire la motivele reale ale singuratatii tale. Daca intr-adevar simti nevoia de consiliere, da-ne detalii si cine stie, poate ca vom fi in stare sa luminam niste conuri de umbra. -
Asa cum a scris si predecesorul meu e nevoie de un receptor pe masura...
De cand ma stiu mereu am cautat sa-mi impart afectiunea si mi-am pus de multe ori sperantele in persoane care le-am considerat deosebite... Si tot de atata ori am fost dezamagita... Dar nu m-am lasat batuta caci mi-am dat seama ca fara a mai crede in dragoste nu as mai putea trai...
Pur si simpu, Catalin, dureaza pana cand gasesti persoana potrivita care te completeaza... tu trebuie doar sa ai rabdare si sa nu care cumva sa faci cum mai fac altii: raman intr-o relatie care nu merge doar de dragul de a avea una...
Ai rabdare, iar din aceste incercari ale tale, care sunt normale, vei avea multe de invatat...
Te pupic! -
Sunt de acord cu angelheart!
Si as mai adauga ca, este posibil ca dorinta asta a ta nestavilita de iubire, poate fi sufocanta pentru o 'ea' daca nu o 'dozezi'. Probabil te-am bagat in ceata
si chiar ca nu iti mai dai seama de felul in care este si gandeste o femeie. (oare cine stie cu adevarat?
).
Ideea este... daca cunosti o persoana cu care sa vrei sa iti imparti toata viata, ia-o mai incet, nu-ti revarsa brusc iubirea ca s-ar putea s-o sperii pe femeia de langa tine. Si i s-ar putea parea ca vrei s-o 'ingradesti'.
E greu de gasit un echilibru dar sper ca tu sa reusesti pana la urma! -
Traim vremuri in care IUBIREA nu mai este ce a fost si nu mai are energia necesara pentru a invinge toate obstacolele.Cum oare ne-am putea impotrivi la tot ce e normal si firesc,zilei,noptii,nasterii,mortii, anotimpurilor si IUBIRII.Legatura dintre suflet si trup e este atat de stransa incat noi nu ne dam seama.Cand unul sufera,suferinta se transmite instantaneu.Asa trebuie sa fie si intr-un cuplu.
Cand cautam ceva anume nu ne intrebam daca la randul nostru avem ceva de oferit,iar in general cautam ce nu avem.E normal ca oamenii sa nu aiba de toate si de aceea cauta in jur jumatatea cu care sa formeze intregul.
La ce folos atatea poezii,povesti,filme in care se aduce omagiu IUBIRII?Le citim,le privim dar nimic nu se produce in sufletul nostru.Suntem reci si nepasatori,vedem doar interese imediate,ne batem cu pumnul in piept ca suntem buni,dar nu producem nici o revolutie spirituala din care sa se nasca adevarata valoare a noastra:OMENIA.Mergem mai departe prin viata cu capul plecat sau orbi si asteptam pur si simplu sa faca altcineva ceva pentru noi.Nu e mai simplu asa?Ce rost are sa ma implic?Asa gandeste majoritatea si rezultatul se vede la tot pasul.
Doar sufletul e nemuritor si va intra in eternitate prin implicare nu prin asteptare.Cum oare poti sa-ti aduci aminte de cineva care nu a facut nimic?Pur si simplu este doar un anonim,un trecator.
Am sa mai revin si sper ca nu v-am plictisit.
http://geocities.com/catmunteanu este adresa la care am postat niste fotografii si daca aveti timp sa accesati si sa-mi spuneti daca va plac.
Va imbratisez cu dragoste si caldura.
Sa aveti grija de sufletelele voastre.
Cer oare prea mult?
Catalin.