Pe voi cat v-ar durea?

  •  
    • 31 mesaje
    2 Aug 2007, 11:03
    0 0
    Citesc in ultima vreme sfaturile si parerile voastre. Parca mi-e mai usor sa trec peste toate stiind ca cineva are un sfat sau un gand bun pentru altcineva pe care nici macar nu il cunoaste. E oare mai usor sa fim buni, sa dam un sfat si sa fim alaturi de cei pe care nu ii cunoastem decat cu cei pe care ii vedem zi de zi?
    Ieri a fostziua de nastere a sotului meu. Spun sotul meu pentru ca inca ne leaga un certificat de casatorie si un copil minunat, in rest....... nu stiu, poate doar cei cativa ani de casatorie si clipe minunate, unele mai putin bune, si certurile generate de infidelitatea lui, sau dorinta de distractie, aventura care au fost mai presus de dorinta de a fi fericit in familia lui. Acum parca nu mai conteaza ce l-a determinat pe el sa caute mereu pe altcineva sau pe mine sa reactionez asa cum am reactionat. Dar nimic iesit din tiparele unei relatii in care el inseala, sotia afla si asa mai departe.
    Insa felul in care a procedat ieri ..... aproape ca nu pot sa definesc ceea ce a lasat in sufletul meu.
    Avand in vedere ca nu discutam decat probleme strict legate de copil in rest fiecare isi vede de "viata lui" ieri i-am trimis un mesaj pe te;lefonul mobil in care ii uram La Multi Ani si multa fericire, dupa masa ne-am intalnit la socrii mei moment in care acestia i-au dat un mic cadou; in drum spre casa am luat un buchet de flori, chiar daca nu e cel mai potrivit pentru un barbat, dar pana la urma gestul conteaza si florile pot sa transmita multe, in familie se obisnuioeste ca si barbatii sa primeasca flori. Cand a intrat in casa la ai lui copilul l-a vazut, florile eurau pe o masuta in hol, a exclamat " CE flori frumoase! La multi ani tati!" si i le-a oferit.La miscat mult gestul copilului dar socrii mei foarte atenti si stiind problemele noastre au spus din parte copilui si al mamei, iar apoi i-au oferit cadoul lor. Le-a multumit, i-a pupat timp in care era cu spatele la mine si nu mi-a adresat nici macar un multumesc, moment in care si eu i-as fi spus si verbal din nou "La multi Ani!"
    Vazand ca situatia devine incomoda m-am intors si am intrat intr-o camera, am simtit ca pica cerul pe mine. E posibil asa ceva?
    Parca oricare ar fi fost situatia, oricare ar fi fost relatiile tot poti sa spui un multumsc daca cineva iti spune La Multi Ani
    Sau cer prea mult?
    Am asteptat prea mult de la el?
    Am facut eu prea putin?
    Astept parerile voastre.
  •  
    • 2293 mesaje
    2 Aug 2007, 11:11
    0 0
    mai multe detalii referitoare la casnicia ta? oricum,cu sau fara detalii, sotul putea macar un multumesc sa spuna. daca nu merge relatia, de ce mai stai? ok, aveti un copil minunat, si poate de dragul lui incerci sa mentii casnicia asta, dar nu crezi ca esti singura care face eforturi? crezi ca merita?
  •  
    • 2370 mesaje
    2 Aug 2007, 11:14
    0 0
    Dar ce este cu raceala asta a lui fata de tine? Un motiv trebuie sa aiba. Poate a incercat in trecut sa se apropie de tine si tu l-ai respins, si acum se teme. Chiar asa sa te trateze ca pe un om invizibil ........ doare, intradevar, mi-nchipui cat de tare te doare
  •  
    • 8253 mesaje
    2 Aug 2007, 11:15
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 30 mesaje
    2 Aug 2007, 11:19
    0 0
    De ce zici ca ai facut tu prea putin? Te-ai comportat exact ca o doamna avand in vedere situatia in care sunteti. Si un "multumesc" era cat se poate de normal sa-ti spuna. Parerea mea este ca daca nu mai merge sa iti vezi si tu de viata ta, pentru ca meriti ceva mai bun cu siguranta.
  •  
    • 9835 mesaje
    2 Aug 2007, 11:22
    0 0
    milady, problemele sunt intotdeauna la mijloc.

    probabil ca nici tu nu ai facut prea multe eforturi sa-l implici in cresterea copilului, si nici sa ii acorzi, macar din cand in cand, atentia si tandretea pe care era obisnuit sa le primeasca de la tine inainte de venirea pe lumea a copilului.

    stii, a avea un copil nu inseamna ca viata si distractia s-au terminat.

    exista cupluri care taman dupa ce au copii incep sa se preocupe mai mult de petreceri, vacante si calatorii.
  •  
    • 9835 mesaje
    2 Aug 2007, 11:30
    0 0
    cat despre intamplarea povestita de tine, ce sa zic...? poate el ar fi fost mai miscat daca te duceai la el ca sa-l imbratisezi cu drag si sa-l pupi, decat de un buchet de flori si un "la multi ani".

    PS eu chiar nu stiam ca la "la multi ani" trebuie sa se raspunda cu "multumesc"...
  •  
    • 5148 mesaje
    2 Aug 2007, 11:36
    0 0
    draga mea,
    stergeti lacrimile si...capul sus!

    daca el asa a considerat ca trebuie sa se poarte, treaba lui. nu-ti amari sufletul cu asta, chiar n-are sens.

    gandeste-te la lucruri frumoase, petreceti timpul alaturi de copilul tau, redescopera jocul impreuna cu el, zambeste, gandeste-ti zilele de parca doar voi ati mai fi pe pamant si lasa-l pe sotul tau in nimicnicia lui. viata poate fi frumoasa si fara el. crede-ma pe cuvant...

    p.s. nu stiu cum ai trecut peste infidelitatile lui, mie si numai una mi-ar fi fost de ajuns ca sa-l scot din sufletul meu si usor, usor, din viata mea...
  •  
    • 31 mesaje
    2 Aug 2007, 11:48
    0 0
    Mai multe detalii?
    Situatia mea nu iese prea mult din tiparele deja celebre pe acest forum.
    Internetul face ravagii....... site-urile de matrimoniale sunt la mare cautare si de mare ajutor sa te distrezi, sa gasesti pe cineva pentru aventura sau pur si simplu pentru a-ti colora viata.
    Sotia afla, se crizeaza, il controleaza, il urmareste , devine cel mai bun detectiv fara diploma, apoi isi spune ca poate ca ea a gresit, ca ceva din purtarea ei l-a detrminat sa faca asta si incearca sa repare greselile din trecut acordandu-i mai multa atentie. El se simte constrans, spune ca e vb doar de distractie, promite ca renunta, nu se tine de cuvant, ea nu poate sa renunte la al controla, un joc continuu de-a sorecele si pisica. Certutile sunt tot mai dese si de mai lunga durata, se ajunge la: Divortam nu mai are sens sa continuam asa. dar nici unul nu face primul pas. El pentru ca asa sunt barbatii, niste lasi, ea - ii e foarte greu si cauta sa nu o faca sub primul impuls si pentru ca vrea un divort pe cale amiabila.
    Poate ca inconstient inca mai sper ca va fi bine, desi stiu ca nu mai exista cale de intoarcere. S-au spus prea multe, s-au facut prea multe......
    Dar va trece si intr-o zi voi avea puterea de a depune actele de divort. Sper sa nu fie prea tz pentru mine. Asta depinde de mine, nu e vb ca ma complac intr-o anume situatie, dar intotdeauna miu-am planificat anumte actiuni, nu prea pot merge cu maine vom vedea ce va fi si vom actiona in consecinta. Trebuie sa stiu pe ce ma bazez si ce-mi ramane de facut.
    Faptul ca avem un copil impreuna pe care il iubim amandoi f mult cred ca ne obliga sa avem si pe mai departe o relatie decenta , in care nu aruncam cu noroi unul in celalat. Si daca poti sa spui un multumesc unei persoane straine, de ce nu ai face-o si celui care ti-a fost alturi o anumita perioada de timp?
  •  
    • 4418 mesaje
    2 Aug 2007, 11:48
    0 0
    cu siguranta Dumnezeu te-a inzestrat cu multa ravbdare si cu multa putere de a ierta. Poarta o discutie cu familia lui , cu copilul si daca nu vor fi extrem de afectati (mai ales copilul) ar fi bine sa iti vezi de un nou drum. Dar daca inca mai speri ca se mai poate trepara ceva atunci convoaca-l la o discutie barbateasca in care sa puneti pe tapet problemele voastre. Succese si capul sus. Lumea nu inceep si nu se sfirseste cu el!
  •  
    • 31 mesaje
    2 Aug 2007, 11:53
    0 0
    eu spun Multumesc la o urare de La Multi Ani deoarece e un semn ca cineva se gandeste la tine, ca este alturi de tine. Si da spun multumesc pentru aproape orice primesc.
  •  
    • 9835 mesaje
    2 Aug 2007, 11:54
    0 0
    ba da, christian

    lumea, asa cum este ea pentru milady, ca sotie si mama, si pentru el, ca sot si tata, si MAI ALES pentru copil, se sfarseste atunci cand se ajunge la divort.

    moartea unei persoane apropiate, divortul si schimbarea jobului sunt cele mai traumatizante evenimente din viata unui om. s-a dovedit stiintific.
  •  
    • 31 mesaje
    2 Aug 2007, 11:59
    0 0
    NU SE POATE PURTA O DISCUTIE CU EL.
    AM INCERCAT SI NU AM REUSIT, IAR CU PUTEAREA DE A IERTA CRED CA PUTEM IERTA MULTE SI IN MULTE FELURI. IMPORTANT E CA NOI SA FIM MULTUMITI CA AM FACUT TOT CEEA CE AM PUTUT INTR-O ANUME SITUATIE.
    NU INFIDLITATEA MI SE PARE DE NEIERTAT CI PERSEVERENTA LUI IN ACEST SENS SI FAPTUL CA RENUNTA LA AI OFERI COPILULUI O FAMILIE CU AMBII PARINTI IN CARE PUTEA SI EL SA FIE FERICIT DACA AR FI INCERCAT SI DACA SI-AR FI DORIT SI EL ACEST LUCRU.
    CONSIDER CA SUNTEM DATORI SA INCERCAM TOTUL SI ABIA ATUNCI CAND IN URMA INCERCARILOR NU REUSIM , ABIA ATUNCI SA PUNEM ARMELE JOS SI SA MARGEM MAI DEPARTE.
  •  
    • 5148 mesaje
    2 Aug 2007, 12:07
    0 0
    iubita mea,
    degeaba vrei tu daca nu vrea si el (sa oferiti copilului o familie cu 2 parinti care sa se inteleaga).

    oamenii nu sunt facuti din acelasi "material", uneori "materialele" sunt incompatibile. mie imi este evident ca voi 2 vedeti viata in mod diferit...

    tu vrei ca el sa faca anumite lucruri, sa reactioneze intr-un anume fel, etc. etc. eh uite, nu se poate! de ce? pentru ca el vrea altceva, isi vede viata altfel, are alte dorinte...

    de ce am oare senzatia ca te lupti cu morile de vant?
  •  
    • 10816 mesaje
    2 Aug 2007, 12:07
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 31 mesaje
    2 Aug 2007, 12:07
    0 0
    Aseara am inceput sa citesc Femei care iubesc prea mult" si mi se aplica si mie unele chestii, dar nu o pun ca un sablon peste mine.
    Sunt o femeie educata, ambitioasa si care se bazeaza pe fortele proprii , doar ca imi lipseste acel dram de egoism necesar pentru o viata normala. Am crezut ca sta in puterea mea de a face ca lucrurile sa fie asa cum vreau eu. Dar o prietena imi spunea ca atunci cand e vb de sentimentele altcuiva nu prea reusim sa prevedem rezultatul final, pentru ca nu totul depinde de noi.
    Grseala mea e ca am fost obisnuita sa obtin intotdeauna ceea ce mi-am ropus si pentru ce am luptat, in sensul ca nu am avut esecuri de nici un fel.
    Ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta, am reusit pana acum in tot ce am facut, cu o singura exceptie. Nu am reusit sa-mi pAstrez familia asa cum mi-o doresc eu: FERICITA.
  •  
    • 10816 mesaje
    2 Aug 2007, 12:09
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 31 mesaje
    2 Aug 2007, 12:18
    0 0
    am trecut peste faza cu invinovatirile. Chiar am ajuns la concluzia ca nu e vina mea sau ca vina mea e infinit mai mica decat a lui. E adevarat ca pentru o rel de cuplu e nevoie de 2. Si am ajuns si eu la concluzia ca decat sa traumatizezi un copil si pe tine e mai bine sa-ti vezi singur de viata, chiar daca va fi mai greu. Nu disper sunt o femeie puternica care s-a descurcat intotdeauna. Mai am langa mine familia mea adica surorile, prietene si pana la urma si familia lui care tine foarte mult la mine, indifernt de relatia dintre noi2.
    Muncesc, sunt apreciata la serviciu (desi nu pot sa spun ca acum castig foarte mult) dar banii nu sunt totul, stiu sa ma multumesc si cu mai putin.
    Ceea ce nu pot sa inteleg, sau poate ma doare prea mult e purtarea lui de ieri.
  •  
    • 2370 mesaje
    2 Aug 2007, 12:22
    0 0
    Raman la parerea mea ca tu in timp i-ai impuis acesta raceala si probabil i-a fost teama sa iti spuna multumesc, gandindu-se ca poate te faci ca nu il auzi sau ii arunci o privire acra si il faci de ras in fata parintilor. Asa, a incercat sa fie el cu un pas inainte.
    De-ale orgoliilor barbatesti
  •  
    • 31 mesaje
    2 Aug 2007, 12:22
    0 0
    Cele care ati divortat, ce relatii ati pastrat dupa si cum au evoluat ele?
    Dupa un anumit timp reusesti sa treci peste ceea ce s-a intamplat si sa te porti din nou ca un om normal? Ma intreb asta gandindu-ma cum se va purta de aici incolo.Mi-e frica ca ar putea sa-si neglijeze copilul avand in vedere purtarea lui de acum si odata divortati sa se indeparteze f mult de el. Asta ma sperie. Pentru ca copilul e foarte atasat de amandoi.
    Copii vostri cum au trecut peste?