ranita din cauza soacrei

  •  
    • 7 mesaje
    1 Aug 2007, 22:28
    0 0
    Buna,am si eu o problema de ceva timp si nu stiu cum sa o rezolv.Parca nici nu mai stiu ce vreau.Am un prieten de 5 ani de zile,a avut probleme de sanatatea ,mama lui i-a fost alaturi cat a trebuit sa stea in spital,dar ea si-a prelungit sederea alaturi de el mai mult decat era prevazut.Asa ca am ajuns de stateam toti trei intr-o garsoniera,eu simteam ca nu mai e casa mea,ca nu mai puteam sa imi fac singura mancare,curatenie,sa iau propriile decizii,m-am simtit sufocata;am avut probleme cu dureri de cap deoarece iarna ea lasa geamul deschis la bucatarie,si multe altele,dar problema cea mai grava am avut-o in prietenul meu,baiatul cu care vroiam sa ma casatoresc;el a facut tot posibilul sa nu o raneasca pe mama lui,si a refuzat sa ma asculte,sa ma inteleaga pe motiv ca mie nu mi-a murit nimeni si eu nu am trecut prin nici un necaz.Acum sunt ranita,mutata singura in alta garsoniera,am sperat ca nu va rezista fara mine,dar de apropae 4 luni nu imi simte asa mult lipsa,o are pe mama lui care ii ofera ce are nevoie.Si simt ca nu il mai iubesc,simt ca imi scade tot respectul ptr el,toata increderea ca pe viitor voi avea o viata protejata si plina de iubire alaturi de el,si mai rau e ca ma simt vinovata ca simt asta.E rau cum gandesc?
  •  
    • 2370 mesaje
    1 Aug 2007, 22:32
    0 0
    Sa prefere sa stea cu mama lui intr-o garsoniera departe de tine ........... brrrrr
    Sa mor eu daca inteleg posesivitatea asta a unor mame de baieti. Oare nu isi doresc si ele, ca orice om normal, sa isi vada baiatul implinit, la casa lui, cu sotie, copii?
    Sa imi dea Dumnezeu mai multa minte daca voi avea vreodata un baiat!
  •  
    • 234 mesaje
    1 Aug 2007, 22:36
    0 0
    cu masa sa ramana. Cauta repejor altul . Mie mi-a mancat viata o soacra din asta si tineretea, timp pe care nu il poti recupera. Pacat.
    Tu fa ceva cat mai poti si scapa de porcaria asta distrugatoare.
  •  
    • 7 mesaje
    1 Aug 2007, 22:51
    0 0
    El a avut probleme mai serioase de sanatate,probleme la femur,si a stat 6 luni in carut apoi din ianuarie perge cu 2 carje,acum doar cu una,dar se deplaseaza f bine,ne plimbam f mult,doar ca trebuie sa aiba rabdare pana se reface structura osoasa.Mama lui e o femeie destul de comoda,incercata de soarta,recunosc,dar eu cu ea nu am putut sta ptr ca intervenea f des in discutiile noastre.Ea imi zicea ca eu sunt cu salariu(si ei nu),deci eu trebuia sa il alint tot timpul,sa ii fac cine romantice;iar eu am inceput sa simt ca nu mai sunt eu,ca nu e normal sa imi cer cu disperare dreptul la o viata linistita in doi;vreau sa precizez ca probleme intre mine si iubit erau si inainte de imbolnavirea lui(ma refer la indiferenta lui,la imaturitate)dar am sperat ca atunci cand terminam amandoi facultatea si avem casuta noastra impreuna(si in camin am stat tot impreuna)el se va schimba si se va indrepta spre mine cu tot sufletul;dar in schimb el a devenit mult mai sensibil la durerea mamei lui,care din pct meu de vedere e mult prea egoista,nu reuseste sa se gandeasca in primul rand la binele baiatului ei care nu isi doreste doar o farfurie calda de mnacare la pranz,ci si mangaiere si dragoste si zambet,lucruri care ea nu i le poate oferi.Si dupa atatia ani impreuna in care am inchitit multe din partea lui,atunci cand am venit la el si i-am zis ca nu e ok,hai sa incercam sa vina mama ta in week-enduri,mai rar,sa ne ajute dar sa avem intimitatea noastra si am primit doar o atitudine ostila,ca dc nu imi convine asta e ,sa plec ca el va avea grija ptr totdeauna de mama lui-sincer simt ca ceva se rupe in sufletul meu.Am stat mult si m-am gandit unde am gresit,am incercat sa ii explic in mii de feluri,am mers cu el si la psiholog,si intelege ca nu e ok ca mama lui nu vrea sa plece dar refuza sa vb cu ea,sa ii explice inca o data ce isi doreste.Spera ca eu sa stau plecata din locul pe care l-am aranjat din venituri proprii ,sa o astept pe mama lui cand se va gandi ea sa plece,si apoi sa revin si sa fim fericiti.Cum poate gandi asa?Sau am devenit eu prea dura?
  •  
    • 488 mesaje
    2 Aug 2007, 01:09
    0 0
    Lasa-l draga mea sa traiasca toata viata cu ma-sa.Daca ma-sa e mai importanta atunci tu nu ai ce cauta intre ei.
    N-are rost sa suferi pt un amarat.Vorba unei eve Cauta altul.Capul sus.Poate D-zeu a vrut asa ca sa vezi ce fel de om e.
    Eu nu zic sa nu-si iubeasca mama ,dar mai importanta e familia care si-o face.Trebuie sa stie sa delimiteze iubirea pt mama de iubirea pt tine
  •  
    • 705 mesaje
    2 Aug 2007, 01:48
    0 0
    Vinovata in situatia asta cred ca e mama lui. Adica.. a tine cu dintii de baiatu' tau in halul asta e deja disperare, dupa o varsta. Nu zic ca n-o inteleg, dar stie sa-l atinga la coarda sensibila, iar el, familist convins, nu ii poate refuza nimic fapturii care i-a dat viata.

    Acum, am si eu o nelamurire. Apartamentul acela e aranjat de tine (spuneai ca tu esti cu salariul), dar au ramas ei 2 acolo, iar tu ai plecat? Pai cum vine asta? Stateati in chirie, sau cum?

    Daca da, atunci cine punea mai multi bani? Cine e pe contractul de inchiriere? Poate am omis eu informatii, asa ca scuze daca intrebarile isi au raspuns in postul tau.

    Oricum, pune piciorul in prag, nu se poate asa ceva!

    Apoi.. cat priveste relatia ta cu el - zici ca te-ai mutat de acolo, iar el a ramas cu mama lui. Nu te supara pe mine, dar iti voi pune o intrebare mai intima - in ciuda conditiei lui delicate, mai faceati dragoste?

    Vreau sa ajung la faptul ca, desi mama lui poate fi o buna inlocuitoare a ta (in ceea ce priveste ajutorul in casa), dar in niciun caz nu poate fi femeia cu care sa traiasaca, evident. Asadar, tu ai plecat de acasa, l-ai lasat cu mama lui, care ii asigura comfortul, dar inca faceti dragoste? Atunci s-ar putea sa nu iti simta lipsa, pentru ca are tot ce isi doreste, de la cele 2 femei care ii pot oferi asta cel mai bine...

    Scuza-ma daca ti s-a parut prea intima intrebarea, poti sa nu raspunzi. Dar imi imaginez numai ce greu iti este si incerc sa-mi explic...

    Te pup si iti urez multa putere!
  •  
    • 7 mesaje
    2 Aug 2007, 02:02
    0 0
    Garsoniera este inchiriata,eu cu tatal meu am zugravit-o,am cumparat canapea,covor,masina de spalat,tv,scaune,tot ce aveam nevoie.Ei au venit amandoi(fara a ma intreba si pe mine dc sunt ok sa vina amandoi in ea)si totul era perfect aranjat;dar cand am vb cu el si am vazut ca nu intelege nimik am sperat ca dc voi pleca va face orice sa ma intorc,dar nu a fost asa;noi din ianuarie cand eram toti trei faceam dragoste f rar,doar sambata seara cand ramaneam singuri,pana cand nu am mai rezistat sa o fac la comanda;eu nu reusesc sa il inteleg cum de nu realizeaza cat de mult m-a ranit nepasandu-i unde stau,cum stau,nefacand tot pisbilul sa ma intorc sa fiu in permanenta in viata lui.poate cer eu prea mult,cine stie?
  •  
    • 18346 mesaje
    2 Aug 2007, 02:09
    0 0
    dar d ece nu vrei s atreci peste?

    omul asta nu e de viitor. cel putin nu viitorul tau!

    treci peste! uita! da-l drecului... inca un porc in viata ta! taie-l si fa pomana pt toata lumea!
  •  
    • 705 mesaje
    2 Aug 2007, 02:12
    0 0
    Nu ceri mult deloc. Totusi, nu mi-ai raspuns care dintre voi este in contractul de inchiriere. Stiu ca pare dur, dar in astfel de situatii trebuie sa iei in considerare si solutiile radicale.

    Eu cred ca, din cauza problemelor lui, ai fost mult prea buna cu el, iar el s-a invatat prost. In primul rand trebuia sa stabiliti clar de la inceput CAT TIMP va locui mama lui cu voi. Stiu ca nu s-a intamplat, deci raul este facut.

    Acum eu cred ca singura ta sansa este sa il rogi sa vorbiti separat, fara mama lui, si sa il intrebi - "Ma mai iubesti? Ma vrei langa tine in continuare, pregatita sa fiu a ta pentru totdeauna? Daca da, atunci trebuie sa ne intoarcem la viata noastra, viata in 2, in care mama ta nu trebuie sa locuiasca aici."

    Nu ii interzice sa vina pe la voi, chiar castig-o de partea ta, spunandu-i ce mult va ajuta si ce mult o respecti si o admiri pentru asta. Ai grija sa auda si el cand spui asta, ca sa se convinga ca nu esti chitita impotriva ei.

    Apoi lanseaza-i un ultimatul "Ori traim impreuna, doar noi 2, desi mama ta e binevenita aici cand doreste, dar cu limite (sa zicem 2 saptamani pe sezon) sau oricand vrea sa ne viziteze (de genul 1 data pe saptamana), ori plec eu definitiv si vei ramane numai cu ea".

    Fa-l sa inteleaga ca mama lui, Doamne fereste, nu va fi langa el toata viata. Dar tu, femeia care il iubeste si e pregatita sa sacrifice totul pentru el, vei fi. Dar trebuie sa iti permita si, mai ales, sa isi doreasca asta cu adevarat.

    Sfatul meu personal este sa te straduiesti sa fii foarte ferma si sa il faci sa inteleaga ca vorbesti extrem de serios si ca, daca nu te vrea inapoi in inima lui si casa VOASTRA, numai voi 2, atunci va ramane singur!

    Crede-ma, am si eu o viitoare soacra care a facut practic aceleasi lucruri, desi nu s-a ajuns aici. Cu tact si multa fermitate am arat ca e importanta pentru noi, ne-o dorim aproape, dar parca nici chiar asa aproape!!

    Mai scrie-mi si sper sa te pot ajuta!
  •  
    • 650 mesaje
    2 Aug 2007, 03:55
    0 0
    cum ai putut tu sa lasi casa ta, gasita de tine, aranjata de tine, pe mana altora? si sa te muti in alta parte? eu asta nu pot sa o inteleg! esti o dulceata de fata, cu inima mare, dar asa ceva nu se face! soacra probabil te ia de proasta de buna... am intalnit si eu oameni din astia care au un dar de a ti se baga in suflet, de a-ti acapara spatiul, de a-ti cere lucruri in asa fel incat n-ai cand sa refuzi... dar casa?! eu casa mea n-as da-o pentru nimic in lume! ca-i inchiriata sau nu, e munca mea, acasa al meu, cochilia mea de melc unde ma simt comfortabil si in siguranta. si tin la ea atat de mult incat mi se pare cea mai mare nerusinare sa impingi un om afara din propria casa... fii si tu mai nerusinata, mai batoasa, pune piciorul in prag si nu mai accepta sa ti se faca nedreptati!sa ti se spuna pe fata cum trebuie sa-ti cocolosesti iubitul si cate trebuie tu sa oferi in timp ce pe la spate ti se fura drepturile! ah, sunt revoltata pana la Dumnezeu!!
    fata draga, ia-ti inima-n dinti, fa-te mai a dracului macar pentru o ora si du-te la tine acasa si zi-i maica-sii ca aceea e casa ta si tu stai in ea. ca l-ai invitat pe fii-su sa locuiasca cu tine in conditiile stabilite de tine, dar pe ea nu. bun, a fost o situatie delicata, ai dat de la tine mai mult decat trebuia, dar acum ai venit sa-ti revendici garsoniera. si ca daca pofteste, e binevenita sa se mute in cea unde stai tu acum, dar tu ai nevoie de spatiul tau. acum. ia-l si pe tatal tau cu tine, sa fie mai de efect. si tine-te tare.
    dupa ce rezolvi trebusoara asta, da-ti ceva zile sa te reacomodezi si apoi intra si-n iubitul tau, ia-l si pe el la o discutie din scurt.
    nimeni nu iti da din buna vointa si din bun simt pe lumea asta, decat poate parintii. ceilalti trag toti pe turta lor. si daca se-ntind, da-le peste degete.
    eeee pai el nici macar n-a avut curajul pana acum sa te ceara de nevasta, si ma-sa se-asteapta sa o intretii de parca te-ar fi sters la fund! ce tupeu!
  •  
    • 475 mesaje
    2 Aug 2007, 05:35
    0 0
    ...trist ce ti se intampla,dar si eu zic sa il lasi,ca asta,al tau iubit,asa iti va face tot timpul daca ramai cu el,cand iti va fi greu si vei avea nevoie de el,te va lasa balta sa fuga la mama-sa(esti pe locul 2 din pacate in viata lui);

    Si nu trebuia sa pleci sub nici o forma din garsoniera"ta"(ma rog,in care ai investit material cel putin)....sau daca ai plecat ca sa il testezi,sa vezi cum reactioneaza,ma gandesc ca acuma ai primit un raspuns....nu cel pe care il asteptai,dar poate e mai bine(ai vazut clar cum stau treburile),asa ca fa ceva pt.tine,nu mai accepta asa ceva....;
  •  
    • 201 mesaje
    2 Aug 2007, 06:08
    0 0
    Cosminaa, carlita1 ti-a dat un sfat foarte foarte intelept. Baiatu' asta din pacate pare cam profitor si cam parazit, daca nu are servici si tu esti aia de il intretii. Sa sti insa ca nu e vina mamei lui aici. Femeia este pana una alta mama lui, in plus daca prietenul tau este singurul ei copil iar ea nu mai are pe nimeni altcineva, va considera mereu ca datoria ei este sa aiba grija de copilul ei. Ea de fapt nu te da pe tine la o parte, din punctul ei de vedere ea are o datorie fata de copilul ei si s-ar simti foarte vinovata daca nu ar face tot posibilul sa aiba grija de el ca mama (vezi deci ca nu are nimic de a face cu tine). Problema e ca baiatu' ei daca ar tine intr-adevar la tine ar trebui sa fie cel care sa-i zica mamei lui ca acum el se simte mult mai bine si ca ar vrea sa-si continue viata cu tine iar dansa poate sa va viziteze din cand in cand, nu trebuie sa stea cu voi, caci o garsionera e uneori mica si plina de electricitate si in doi, dar'amite in trei! Dar cum tu nu te-ai inteles prea bine cu el nici inainte de venirea mamei lui, cred ca in fapt prezenta ei te-a ajutat pe tine pana la urma sa realizezi ca prietenul asta al tau nu este ceea ce iti doresti de la un potential viitor sot. Asa ca lasa-l pe baiat cu mama lui, si tu uite-te dupa altul. Si scoate-ti din cap ideea ca ai gresit cu ceva fata de el, si sa te simiti vinovata, nu ai nici un motiv pentru asa ceva! Esti cat se poate de normala in ceea ce simti si in felul in care ai reactionat (ai fi putut sa-i dai frumusel afara din garsionera TA pe amandoi, ceea ce nu ai facut, esti o fata prea buna, asta-i 'gresala' ta!).
  •  
    • 7 mesaje
    2 Aug 2007, 16:59
    0 0
    Va multumesc mult pentru mesaje,parca capat mai multa incredere in mine.Contractul de inchiriere nu e pe numele nimanui,proprietarul e in Italia si am ajuns acolo prin o cunostinta a iubitului.Eu am simtit de mult nevoia sa vorbesc cu mama lui,sa ii explic ca asa cum ea povesteste de cat de tandru era sotul ei,ca asa imi doream si eu de la prietenul meu,sa ma protejeze,sa ma alinte,sa ma iubeasca in adevaratul sens al cuvantului,si ca acest lucrur era mult prea dificil de realizat cu ea in preajma;dar la inceput prietenul meu nu mi-a permis,crezand ca o ranesc prea mult si ca ea nu merita,acum isi doreste sa vorbesc cu ea sa ii explic ce simte el,ce isi doreste(dc isi doreste ca nici eu nu mai stiu).Dar cum pot eu vorbi cu o femeie ,cum ii pot eu explica ei cand tocmai fiul ei nu poate,nu are voie in fata ei sa isi exprime singur sentimentele?Acum mai nou am fost acceptata sa lucrez ca programator la o banca cuun salariu f bun,si ca prin minune am aflat azi dimineata ca ea s-a hotarat sa plece,si ei acum f linistiti ca eu sa ma intorc inapoi ca acum suntem noi doi si tre sa ne rezolvam problemele.Si aici intervine un intreg conflict interiorrima mea reactie a fost furioasa,adik acum suntem noi doi,cand vrea el noi suntem noi doi,pana acum au fost ei doi,si cum poate el sa creada ca eu ma intorc usor si smerita inapoi cand in sfarsit ea a decis ca acum sunt demna sa ramana baiatul ei cu mine(fara sa vreau ma gandesc ca avansarea mea are legatura)?Nu stiu poate ca sunt eu furioasa,il iubesc dar simt o teama ca toata viata mea el va avea prbleme la oase(minore)si ea va interveni intotdeauna in viata noastra,in casa noastra,si eu nu voi avea dreptul sa zic niciodata nimik,ptr ca ea e trista si batuta de soarta si eu nu.
  •  
    • 705 mesaje
    2 Aug 2007, 17:10
    0 0
    Pai in primul rand te felicit pentru jobul acela bine platit! Acum esti "si mai" independenta (daca-mi permiteti o greseala), asa ca financiar nu ai de ce sa te mai temi.

    nu te gandi neaparat ca din cauza noului tau salariu s-a decis Maman sa va ofere intimitatea. Acum e timpul sa te intorci la el, ca vad ca il iubesti mult, si sa fiti fericiti.

    Iar la partea cu orgoliul te inteleg cum nu se poate mai bine. Discutie serioasa tot trebuie sa aveti, asa ca ar fi bine sa-l avertizezi ca asta a fost un caz particular in care tu i-ai demonstrat cat de departe poti merge pt dragostea voastra, dar ca asa ceva nu se va mai intampla. Ba sa ii zici si ca acum, dupa atata timp de stat departe, va trebui sa invete sa te recucereasca, pentru ca simti ca v-ati indepartat atat de mult.

    Oricum te felicit si te sfatuiesc sa nu renunti la relatia asta dupa ce ai suferit si ai luptat atat! Dar pune piciorul in prag si ia masuri sa nu mai intervina Maman. Viata voastra de cuplu se rezuma la 2 persoane, iar el trebuie sa priceapa o data pentru totdeauna asta!

    Plus ca nu stiu ce barbat e el de-si trimite femeia sa-i infrunte mama. Eu zic sa-i spui cateva si pe tema asta!
  •  
    • 705 mesaje
    2 Aug 2007, 17:10
    0 0
    Pai in primul rand te felicit pentru jobul acela bine platit! Acum esti "si mai" independenta (daca-mi permiteti o greseala), asa ca financiar nu ai de ce sa te mai temi.

    nu te gandi neaparat ca din cauza noului tau salariu s-a decis Maman sa va ofere intimitatea. Acum e timpul sa te intorci la el, ca vad ca il iubesti mult, si sa fiti fericiti.

    Iar la partea cu orgoliul te inteleg cum nu se poate mai bine. Discutie serioasa tot trebuie sa aveti, asa ca ar fi bine sa-l avertizezi ca asta a fost un caz particular in care tu i-ai demonstrat cat de departe poti merge pt dragostea voastra, dar ca asa ceva nu se va mai intampla. Ba sa ii zici si ca acum, dupa atata timp de stat departe, va trebui sa invete sa te recucereasca, pentru ca simti ca v-ati indepartat atat de mult.

    Oricum te felicit si te sfatuiesc sa nu renunti la relatia asta dupa ce ai suferit si ai luptat atat! Dar pune piciorul in prag si ia masuri sa nu mai intervina Maman. Viata voastra de cuplu se rezuma la 2 persoane, iar el trebuie sa priceapa o data pentru totdeauna asta!

    Plus ca nu stiu ce barbat e el de-si trimite femeia sa-i infrunte mama. Eu zic sa-i spui cateva si pe tema asta!
  •  
    • 7 mesaje
    4 Aug 2007, 02:07
    0 0
    Va multumesc foarte mult inca o data pentru mesaje.Am luat in sfarsit o decizie.Am discutat de foarte multe ori cu prietenul meu,i-am explicat in mii de feluri ca imi doresc foarte mult o familie,un sot protector,iubitor,care sa ma alinte,sa imi ofere tot(in limita posibilitatilor),sa imi fie alaturi si fizic si psihic si emotionall in toate momentele vietii mele.Pe parcursul relatiei mele eu i-am fost alaturi dar cand eu am avut probleme am fost lasata singura,sa gestionez singura problemele.Am vb chiar ieri cu el si i-am explicat tot ce simt despre tot ce s-a intamplat,cat m-a ranit nepasandau-i de ce simt ,de ce am nevoie,de ce doresc eu.I-am explicat ca nu ma pot intoarce acum la el,nu pot acum dupa ce atata timp m-a lasat deoparte asteptand-o pe mama lui sa se hotarasca sa plece.I-am explicat ca imi este foarte frica ca de acum incolo mama lui va fi intotdeauna in casa noastra,si dc ceva nu imi va conveni eu nu voi avea dreptul sa zic nimik("ptr ca ea este batuta de soarta si eu nu")si atunci iar voi pleca si iar ajungem la aceeasi problema.Atitudinea lui m-a ranit dar mai rau e ca au inceput sa apara semne f mari de intrebare despre cat de pregatit e el pentru o familie,cat de mult cunoaste el ce este o familie,sau cum iti protejezi familia.Acum el este foarte trist,probabil mama lui nu va ma pleca dc aude ca eu nu vin sa ii gatesc si sa ii fac cumparaturile;eu sper ca va ramane singur,macar o perioada cat sa se poata detasa de ea,si sa inceapa sa imi demonstreze ca isi poate avea grija singur,ca vrea sa se descurce singur,si ca ma doreste cu adevarat in viata lui;pentru el e destul de socant pentru ca abia acum(din pacate pentru mine)ii cer sa devina barbat.Va multumesc si o sa mai scriu cand am noutati.Pupici multi.
  •  
    • 705 mesaje
    4 Aug 2007, 02:12
    0 0
    Te felicit pentru cea mai matura decizie pe care ai putut s-o iei! Toate Evele de aici suntem ff mandre de tine si speram ca totul sa mearga bine intre voi, daca nu acum, macar cand va realiza asta.

    Si dac-o fi sa nu fie el THE ONE, atunci sigur va fi mai simplu de inteles dupa asa o incercare.

    Te felicit inca o data si iti tin pumnii in continuare!
  •  
    • 2386 mesaje
    4 Aug 2007, 11:34
    0 0
    Daca decizi sa ramai cu el, fa in asa fel incat soacra sa locuiasca in alta parte, daca vrei sa ai liniste. Mai bine gatesti tu si faci cumparaturile, il pui si pe el la treaba, decat sa vina ea toata ziua la voi, cu pretextul ca va ajuta.
  •  
    • 340 mesaje
    4 Aug 2007, 15:58
    0 0
    inteleg cand un baiat isi iubeste mama pt ca e normal... si inteleg cand o mama isi iubeste baiatul... insa nu inteleg cand o mama se baga intre fiu si nora... nu pot sa ti spun decat capul sus! si lasa-l cu mama lui...
    nu inteleg cum poate o mama sa stea in calea fericirii copilului ei... sper daca o sa am baiat sa nu ajung asa ca imi pun streangu de gat!

    stiu ca e usor sa dai sfaturi asa obiectiv cand noi nu trecem prin asa .. poate ar treb sa stai de vb cu ea.. daca tot e sa nu inteleaga si va despartiti macar stii ca ti-ai facut punctul de vedere ascultat!