Si totusi ma voi ridica...
-
0 0Sunt singura, desi el doarme in fiecare seara alaturi de mine, ma mangaie, imi sopteste cuvinte dulci de dragoste, ma tine strans in brate si-mi spune neincetat ca ma iubeste... Mi-e teama insa de momentele acelea...E posesiv si aprig, ambitios si dur, chiar si cu mine. Cand il contrazic, cand vreau sa-mi vizitez familia, nu numai ca nu ma insoteste niciodata, dar nu-mi da voie sa plec. Doar cu rugaminti si lacrimi multe, multe, ma lasa uneori sa merg singura. Am fost intotdeauna atasata de mama si fratele meu, mai ales din cauza necazurilor numeroase prin care am trecut impreuna si-mi este practic imposibil sa nu-i vad macar o data pe saptamana (ei locuiesc la 40km departare). Toata diplomatia din lume nu-l poate convinge ca si eu am dreptul sa-mi vizitez familia si prietenii. Nu este impotriva faptului ca plec, ci impotriva faptului ca "ma lasa inima sa plec singura si nu stau cu el" (vorbele lui). Santaj nenorocit care imi amaraste zilele si-mi face noptile practic imposibil de dormit alaturi de el. Da, sunt dependenta de el, il iubesc foarte, foarte mult si nu vreau sa renunt la el. Pentru ca simt ca nu pot. Dar oare sa ma macin mereu asa, intre un scandal si o vorba frumoasa, intre zilele pustii de suparare langa el si fericirea de la mine, de acasa?...
Doamne, de ce nu ai facut sufletul femeii mai putin sensibil? De ce nu-i dai mereu taria de a face ceea ce simte el ca vrea sa faca? Cum sa-si mentina o tanara casatorita mariajul, cand simte ca desi are dragoste pentru toata lumea, nu o poate da decat periodic si limitat? DE CE ? De ce sa-i sfasii inima astfel? -
Emmeline,exact despre asta vorbeam ieri cu o prietena...De ce femeile sint "blestemate" sa simta atit,de ce se framinta atit(ce simplu pare totul pentru barbati,nu?)?
Incearca sa-l convingi sa mergeti macar impreuna.Probabil e gelos si isi imagineaza ca cine stie pe unde te duci tu in timpul asta.Argumentele lui sint puerile,asa ca nu sint foarte greu de desfiintat,dar iti va trebui multa rabdare.Asa e cu copiii astia care se cred barbati. -
Draga mea,el are o problema care mai devreme sau mai tarziu s-ar putea sa devina patologica.Te foloseste ca pe un obiect...asa cum a zis diavolita esti proprietatea lui...e complexat de ceva si din cauza asta isi manifesta posesivitatea.Sa nu ma intelegeti gresit...posesivitatea nu este intotdeauna o chestie nasoala,din contra...folosita in mod inteligent poate duce la lucruri foarte bune...dar in celalalt sens poate fi distrugatoare.
Il iubesti???Atunci nu te lasa...lupta pt. el,pt. iubirea voastra,pt. linistea din casa voastra.In ce sens???Nu-ti fie frica de el(pt. ca observ ca folosesti tot felul de strategii de convingere si nu sa-i spui in fata tot ceea ce gandesti,ce-ti doresti).Tie efectiv ti-e frica de el...probabil devine violent daca-l contrazici sau vrei altceva decat el...nu neaparat fizic,poate doar verbal...dar mai tarziu se va agrava.
Sfatul meu???? Cauta un consilier familial...poate cine stie...isi va da seama ce-l apasa si se va indrepta.
Daca nu...lasa-l.Nu vei avea decat de suferit,stiu...e foarte obositor sa-ti tot negociezi linistea...dar in timp,odata si-odata tot te vei satura si dragostea ce-o simti pt. el va disparea.Si-atunci ce-o sa faci???O sa accepti sa ai in continuare o viata fara dragoste,fara fericire ...sau il vei parasi.Ia fraiele si actioneaza cat mai e timp...pt. tine.
Ai grija de sufletelul tau,ca doar tu poti face asta...nimeni altcineva...cu-atat mai mult NU el.
Te tuc dulce. -
Papusa de carpa! (Garcia Marquez)
Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita
Ca sunt o papusa de carpa
Si mi-ar darui un pic de viata,
S-ar putea sa nu-i spun tot ce gandesc,
Dar,in definitiv,as gandi tot ce spun.
As da pret lucrurilor nu pentru cat valoreaza,
Ci pentru ce semnifica ele.
As dormi putin,as visa mai mult;
Inteleg ca pentru fiecare minut cand inchidem ochii
pierdem saizeci de secunde de lumina.
As merge cand ceilalti se opresc,
M-as destepta cand ceilalti dorm.
As asculta cand ceilalti vorbesc.
Doamne,daca as avea o inima,
Mi-as scrie ura pe gheata
Si as astepta sa rasara soarele...
As picta un vis de van GOCH,
Iar pe stele as scrie un poem de Bendetti.
Un cantec al lui Serrat
Ar fi serenada pe care as oferi-o lumii
As stropi cu lacrimile mele trandafirii
Pentru a simti durerea spinilor
Si sarutul de sange al petalelor lor.
Doamne,daca as avea un crampei de viata...
Le-as dovedi oamenilor cat gresesc
Gandind ca inceteaza sa iubeasca
Atunci cand imbatranesc,
Fara sa stie de fapt ca imbatranesc
Atunci cand inceteaza sa iubeasca
I-as darui aripi unui copil,
Dar l-as lasa sa invete el singur sa zboare.
Pe batrani i-as invata ca moartea
Nu vine cu batranetea ci cu uitarea.
Am invatat ca toata lumea vrea
Sa iubeasca pe culmea muntelui,
Fara sa stie ca adevarata fericire
E in forma urcusului spre culme.
Am invatat ca un om are dreptul
Sa-l priveasca pe celalalt de sus
Numai cand l-a ajutat sa se ridice!
Te rog, citeste-o...si poate te va ajuta sa faci ceea ce simti ca este bine pentru tine.
Numai bine!! -
Neplacuta situatie dar totusi, eu nu te sfatuiesc sa-i dai papucii cum s-a scris pe aici. Am inteles ca sunteti casatoriti, va iubiti (a lui este putin ciudata) dar FAMILIA ta este aici, cu el si nu la mama sau la frate. vei avea si un copil probabil si atunci tot asa vei incerca sa fugi. nu draga eva, familia ta este cu el si cu copilul tau apoi vine mama. tata, frate, sora si ce-o mai fi. Desigur ca nu agreez comportamentul lui dar incearca sa-l apropii de ai tai, sa te insoteasca in vizita ta, ba chiar sa-l aduci in stare el sa-ti propuna asta. Daca te iubeste sincer si nu te considera doar o papusa de carpa, va intelege intr-un final si veti avea programul de vizite impreuna. Vorbeste, vorebeste si iar vorbeste cu el. Calm, duios, serios. Succes!
-
Asa imi spune si el. Sa vorbesc intotdeauna cu el, caci el e familia mea de acum, nu ai lui, nu ai mei, sa am incredere in el, sa-i spun orice, orice ar fi. E greu, fetelor, cu atat mai greu cu cat il iubesc si sunt constient a care sunt calitatile si defectele lui. Desi Dumnezeu stie ca nu ar trebui sa fim mereu constiente de ceea ce simtim...
-
Tu-l iubesti dar el nu te iubeste atat de mult pe cat il iubesti tu. Este atat de egoist si de posesiv!!! Pentru mine, iubirea inseamna - printre altele - a te darui neconditionat celuilalt si a nu impune nimic. Iti va fi greu sa il faci sa inteleaga ce simti tu si cum gandesti...dar incearca pana la capat. Incearca mereu...trebuie sa-l faci sa priceapa ca nu poti sterge cu buretele viata si oamenii din viata ta de dinainte de el...pana la urma, trebuie sa iasa ceva bun din asta! Dar ai de tras! Fii calda dar ferma in acelasi timp!
-
Da, intr-adevar, iti va fi foarte greu, vei stringe din dinti dar gindeste-te ca ai sanse sa rezolvi problema. si va trebui sa fie asa pentru ca altfel vei suferi dat fiind faptul ca-l iubesti pe capos. Cu spusul chiar a tot ce faci tu, eu am retineri...bine ar fi sa selectezi ce trebuie sa stie. Oricum, eu cred ca-l vei da pe brazda in cele din urma dar cu efort. Pe de alta parte, nu mai fi atat de pesimeista si ingindurata. Gindeste-te la evele, si cemulte sunt doamne! care au nemernici linga ele si zilnic sunt jignite, molestate fizic, monitorizate permanent. problema ta nu este disperata. Sunt convinsa ca vei reusi sa-l dai pe brazda dar ai nevoie de tact si rabdare. Succes si sa ne tii la curent.
-
Acum o sa revin cu ceva ce am mai spus-o: TOT CE NI SE INTAMPLA IN VIATA ESTE NUMAI SI NUMAI DIN CAUZA NOASTRA!!!!
Daca alegem un porc este numai vina noastra ca nu stim ce sa alegem...daca devine porc pe parcurs este numai vina noastra ca l-am format asa...iar daca intamplator este porc in adevaratul sens al cuvantului si-si va arata fata asta mult mai tarziu..este numai vina noastra ca-l lasam in continuare sa fie porc.Cine te opreste sa-i suporti jignirile si mitocaniile???La naiba cu toate femeile astea care stau langa un 'cur' de barbat numai ca n-au curajul sa-l paraseasca,ca...cica-l iubesc(asta numa' dragoste nu e ci obsesie),au copii cu respectivul sau le e caldut...dar in fiecare zi au cate un ochi vanat,primesc numai "vorbe de duh" si nu sunt decat niste animale de casa care habar n-au ce-nseamna sa fii om...
Fara suparare,dar chiar ma enerveaza asemenea specimene care suporta orice de dragul lui...La urma urmei bine-i face,o merita cu varf si indesat!!!!
La mine e foarte simplu..
1.incepe s-o ia pe ulei???...mai intai ii comunic ce ma deranjeaza..
2.imi dau seama c-a devenit porc din cauza manifestarilor mele???...imi schimb comportamentul sau fac mici compromisuri pt. a rezolva situatia...
3.Incerc si incerc sa imbunatatesc situatia si vad ca n-am cu cine discuta???...plec de langa el cu tot cu plozi si sa stiu ca-mi crapa inima-n piept.
Absolut orice are o rezolvare...totul depinde numai de noi sa stim sa fim fericite.Fericirea inseamna in primul rand respect pt. propria persoana pt. ca cine nu se iubeste pe sine nu poate iubi pe nimeni altcineva in adevaratul sens al cuvantului.
Cateodata,fetelor imi vine numai pumni in bot sa va dau...ei,la naiba de treaba....... -
Urat si mai ales trist. Nu cred totusi ca despartirea ar putea fi o optiune. Incearca si alte modalitati. El isi vede familia? Intreaba-te care este motivul pt care el refuza sa te insoteasca!!?? Ce il deranjeaza? Fa-l sa-i placa vizita sau gaseste si tu un santaj. Nu se poate sa tina la tine si totusi sa nu gaseasca in el puterea de a te intelege. Asteptam noutati. PUPICI>
-
Gia,cum adica..."gaseste tu un santaj"???Ce relatie e aia in care mai tot timpul trebuie sa-ti negociezi linistea si sa te bazezi pe santaje sa obtii ceea ce-ti doresti???Mai fetelor,ce-aveti voi in capatana???In tara asta chiar nu exista femei care se respecta???De comunicare ati auzit???Comunicarea trebuie sa fie bilaterala,intelegerea reciproca trebuie sa se materializeze,respectul,dragostea,compromisurile,rasfatul...absolut tot ce tine de o relatie trebuie sa fie din ambele parti...Daca nu e asa,ce naiba va mai tine in relatia respectiva???Cu siguranta doar o persoana care nu se respecta,care nu are incredere in fortele proprii,care se multumeste cu firimituri si care nu doreste sa fie fericita va avea o asemenea soarta...si stiti ceva???e numai treaba voastra,dar eu,una nu va compatimesc deloc...
Fiecare cum isi asterne,asa doarme!!!!!!!!Eu sunt dintre cele care dorm pe "perne si cearceafuri din saten"...ghiciti de ce????...pt. c-am luptat pt. asta si mi-am castigat dreptul de FEMEIE FERICITA... -
Draga Emmeline,
Si eu stiu mai putin ce e de facut intr-o astfel de situatia care intr-adevar este trista... Imi voi spune parerea mea, poate te va ajuta intr-un fel...
Nu-l cunosc pe el, nu te cunosc pt tine... solutiile la astfel de probleme e in functie de amanoi, de firile si trasaturile, psihicul amandorura...
Insa este clar ca ca esti o persoana mai putin potrivita pt o astfel de relatie... Spun doar mai putin, mai mult nu am de unde sa stiu... Si de ce zic asta? Pentru ca tu deja suferi... Te macina...
Poate cu timpul va ajunge acesta macinare sa iti lase un gol imens in suflet si sa iti plangi de mila, iubindu-l in continuare sau vei ajunge sa-l urasti...
Cred, doar atat, ca sotul tau este o fire puternica... un om autoritar si s-ar putea sa fie smecher din fire... Am mai vazut astfel de oameni si sincer nu mi-au lasat o impresie buna... Nu stiu exact cat de ipocrit poate fi sau cat de "bolnav"... Poate nu e nici una nici alta... Mie mi se pare mai putin sanatos ceea ce se intampla, aceasta inchidere a ta intr-o cusca de aur (casnicia si apartamentul vostru) si tinerea la distanta fata de alte persoane apropiate...
Stau si ma intreb cum va reactioa cand veti avea copii? Cu care dintre voi va fi egoist? Daca nu va fi gelos sa-si imparta dragostea ta cu odraslele sau dragostea lor pentru el cu tine? Sau cum va fi daca banuieste ca tu ai avea la un moment dat niste sentimenete fata de altcineva?
El sta tot timpul acasa? Cum de nu-ti poti vedea parintii? Si parerea mea este ca daca incepi sa te ascunzi de el si sa-i arati ca-i permiti aceasta autoriate, mereu va cere din ce in ce mai mult si te va calca din ce in ce mai mult in picioare...
Imi cer scuze daca am parut dura, insa suport mai putin ceea ce pot face astfel de oameni care santajeaza sentimental...
O ultima intrebare: el te iubeste si totusi nu are incredere in tine? Sau te iubeste de te lasa sa te sfasii in acest fel? -
Da, este o fire foarte puternica, cu principii si idei la care nu renunta niciodata. Este un om de cuvatn si are pretentia (cuvantul pretentie este cel corect) ca si ceilalti din jurul lui sa faca acelasi lucru. Are ambitie foarte mare, stie FOARTE BINE ceea ce vrea, nu este irational, nic visator sau impractic. Este doar, asa cum spunea o eva mai devreme, mai capos. Cu ASTA numa pot impaca. Eu nu sunt o exagerata si n-am cerut sa-mi vad familia in fiecare zi. Ai mei il iubesc si-l respecta, dar el este mai rece cu familia mea si cu a lui. Cand vad cum vorbeste cu ai lui, imi vine sa-i dau peste gura. Cu socrii ma impac cat se poate de bine, am o soacra de milioane si nu de putine ori EA ne-a impins unul in bratele celuilalt cand ne certam.
El doreste ca eu sa vorbesc orice cu el, sa-i spun ce ma doare, ce nu, ce ma multumeste, dar are ideile lui fixe. Si uneori ma doare foarte tare atitudinea lui si ma uimeste cu atat mai tare cu cat nu este un dobitoc... Ce incurcatura,... -
Buna.
Un sfat(sau o propunere)Incearca pentru un timp sa vorbesti cu el, chiar daca e capos te va intelege.Totul e sa comunici.
Asta am invatat de la actualul meu prieten.Inainte de a ne cunoaste , in relatiile anterioare nu prea spuneam ce am pe suflet(din varii motive, ca erau caposi,ca nu stiau sa asculte,etc)Acum e altfel ii spun tot ce ma macina, ce ma doare, ce vreau.Si inca ceva si el e Leu(si e si capos in unele situatii)
So, sfatul meu e sa-i spui tot, sa vorbesti cu el.Incearca asta . -
Tu stii cel mai bine si poate si aceasta destainuire a ta catre noi iti mai poate arata cate ceva...
Am spus ca am mai cunoscut oamnei care par a se potrivii cu ceea ce spui tu...
Era unul dintre cei mai manipulatori oameni care i-am cunoscut... cazut vostru pare sa fie mai placut totusi decat acesta... Era un om inteligent, de la care aveai ce invata, cu care puteai vorbi deschis despre orice si puteai avea incredere in el atata timp cat el nu urmarea ceva sau nu intrai pe teritoriul sau... Isi folosea inteligenta pt a capata ceea ce dorea... LA varsta de 45 de ani el totusi avea in el si o oarecare copilarie, care o ascundea, dar o folosea pt a isi imagina si a creea tot felul de planuri complexe pt a-si atinge scopul...
Cand a gasit o persoana vulnerabila a stiut cum sa intoarca pentru el punctele ei slabe (e vorba de o amica a mea) si usor a stiu cum s-o cucereasca si apoi a inceput a-i mintii pe cei de cu care ea intra in contact cu diverse lucruri din care sa reiasa cat de mult tine la ea, pentru ca noi s-o sprijinim in aceasta relatie... Se gandea la toate detaliile, apoi incerca s-o asmuta impotriva prietenilor sai si a familei pentru a ramane doar cu el si a face ceea ce el dorea de la a se indeparta de familie pana la a-i face toata treaba gospodareasca si a-i da integral salariul ei, de a vorbi despre orice numai cu el si a nu iesi nicaieri din casa desi avea 23 de ani... Si asa a ramas...
Din cate povestesti tu la tine situatia pare mai buna... incearca atunci sa vorbesti cu adevarat deschis cu el si sa-i spui ceea ce simti, ceea ce te framanta...
Multa bafta si-ti urez ca sarbatorile sa te gaseasca cu adevarat fericita, implinita si multumita de viata ta! -
Carmelia draga imi pare rau ca ai inteles exact ce ai vrut. Parerea mea e ca daca unui astfel de om nu-i dai peste cap ajungi la 60-70 de ani sa-ti fie frica sa deschizi gura. Nu ma gandeam la ceva josnic de genul atacului la care s-a pretat el, ci la ceva mult mai subtil si , noi fetele, stim ce INSEAMNA SUBTIL!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Ideea e ca nu i-a sugera niciodata sa fie josnica si murdara intr-o relatie pe care o respecta, ci doar sa lupte , sa nu astepte o minune. Eu nu am asteptat.A trebuit sa spun nu si am castigat. Cu alte cuvinte nu vad de ce esti totusi atat de pornita .... Apreciez oricum sinceritatea ta.
Bafta multa tuturor. Si, da, fiecare doarme asa cum isi asterne. -
Gia,dragoste nu sunt pornita pe tine sau pe ea...sunt pornita,in general pe acele femei care se lasa umilite si nu fac altceva decat sa le gaseasca scuze sotilor pt. orice porcarie care o fac.
Mesajul meu a fost ceva de genul: FETELOR,RESPECTATI-VA,LUPTATI PT. IDEALURILE VOASTRE,SPUNETI NU(vorba ta)SI NU VA MAI FIE FRICA... CA SUNTETI OAMENI SI NIMENI N-ARE DREPTURI ASUPRA VOASTRA!!!!
Asta era... si scuze daca s-a interpretat altceva,dar a fost un fel de reactie la faptul ca acum cateva zile m-am intalnit cu o prietena cu ochii vineti care nu vrea sa-l paraseasca pt. ca e destept,are personalitate puternica,nu e irational...dar e mai capos si nu suporta sa fie contrazis.Intelegeti voi ce doriti din asta. -
Daca s-ar putea, fetelor, vi l-as da fiecareia cate o saptamana. Sa vedeti cat de plin de contraste este si cat de dificil este sa lupti cu un astfel de om, cu o asemnea situatie si cu asemenea dragoste. Nu vrei sa-ti calci in picioare principiile, nu vrei sa renunti la familia ta, dar nici la sentimentele pentru el. Totul este, si incerc din rasputeri, sa gasesc O CALE DE MIJLOC! Nu se poate, trebuie sa existe ceva pentru ca o asemenea relatie sa mearga. Pentru ca totusi ne iubim, desi fiecare o arata in felul lui. Uneori imi dau cu pumnii in cap ca m-am maritat cu el, plang de ma umflu, pentru ca sunt o fire romantica si orice forma de grosolanie (venita ea chiar si din partea unui om inteligent, mai ales) ma raneste, impotriva vointei mele. Uneori cred ca in timp ma voi aspri, o astfel de relatie dificila ma va face mai dura si va disparea orice urma de gingasie din mine, dar imi dau seama ca efectul va fi mult mai rau. Nu ma voi aspri, caci sunt convinsa ca nu voi putea indura supliciul asta prea mult timp, ci voi "claca". Nu este autosugestie, nici dorinta mea, dar organismul meu (sunt cam plapanda) nu cred ca poate suporta. Am spasmofilie care s-a manifestat de multe ori foarte neplacut, injectiile parca nu se mai termina, iar cand apar momentele rele dintre noi doi, simt cum o gheara imi sfasie inima si abia respir. Vede si el lucrul acesta, ii este mila, ma ingijeste, imi face ceaiuri noaptea, imi cumpara medicamente, ma menajeaza teribil, nu ma lasa sa ridic nici un pai...
Degeaba. Degeaba (si in momentul asta sufletul meu scuipa cuvintele) are grija de mine cand sunt bolnava, caci nu fizicul este cauza, ci sufletul asta al meu care simte prea mult si prea intens, atat dragostea lui, cat si durerea generata de ea. Vedeti?
Nu-i asa simplu sa-ti asterni o perna moale, caci oricum nu stii sigur cum te vei trezi. DACA te vei trezi!