Ce imi ramane de facut?

  •  
    • 68 mesaje
    27 Iul 2007, 11:56
    0 0
    Nu de putine ori m-am intrebat: Ce IMI RAMANE DE FACUT IN RELATIA ASTA?
    A devenit deja una toxica pentru mine...suntem impreuna de 5 ani insa aproape tot timpul am intalnit obstacole pe care cu greu le-am trecut.

    Nu va cer decat sa ma ajutati cu niste sfaturi.

    Am 19 ani...el cu un an mai mare..ne cunoastem inca de cand eram mici..din scoala generala... il iubesc cu atata sinceritate si total dezinteresat insa parintii lui (oameni extremi de bogati si fara frica de Dumnezeu) m-au desconsiderat intotdeauna.Le-am demonstrat de o miiie si una de ori ca il iubesc...cand viata ii era potrivnica ei erau absolut uimiti de felul in care il ajutam si ii eram alaturi..de felul in care il iubeam si il iertam chiar daca ma mintea...chiar daca ma insela.Vinovatia o resimt insa poate e prea tarziu acum.In urma unor certuri ingrozitoare cu ai lui am continuat relatia...insa pe ascuns.El se schimbase...nu vroia decat sa ma aiba langa el si asta o simteam si in cuvintele lui de dor de la telefon...si in comportamentul lui.E anul 2 la facultate..singurul lui vis a fost sa intru si eu in facultate langa el..sa ma aibe mereu alaturi si uite ca am intrat..la Psihologie in Iasi la buget.(pacat ca bucuria mea a fost de scurta durata)..aseara ne-au vazut ai lui impreuna...si peste vreo 2,3 ore dupa ce m-a dus acasa ma suna si imi spune ca viata ne este potrivnica, ca relatia noastra se termina aici.Am ramas muta...ma uitam la telefon dupa ce inchisese si nu puteam sa realizez ce s-a intamplat...sau macar sa imi dau seama ce mai pot face sa salvez relatia asta...O enorma neliniste m-a cuprins de aseara gandindu-ma in acelasi timp ca poate am facut o greseala ca am decis sa imi petrec viitorii 3 ani in iasi langa el (eu stau in braila) deci departe de casa si sunt sigura ca fiind in acelasi oras amandoi dar despartiti nu-l voi putea indeparta orice ar fii,ca inima mea chiar daca innegrita de atata durere nu-l va putea uita niciodata

    Stiu ca sunt destule eve mamici care m-ar putea ajuta...punandu-se in locul "adoratilor" parinti ce nu ne lasa sa ne traim cu adevarat iubirea pe care o impartim .va multumesc ca m-ati ascultat(citit)
  •  
    • 1364 mesaje
    27 Iul 2007, 12:04
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 1426 mesaje
    27 Iul 2007, 12:08
    0 0
    Mama, ce tanara esti! Cate poti face! Cate lucruri frumoase te asteapta! Uita-te in jurul tau si fii puternica! Stiu ca doare acum. Dar... daca ar fi mai tarziu, ar durea si mai tare.
  •  
    • 2778 mesaje
    27 Iul 2007, 12:11
    0 0
    Ia asculta aici un sfat care l-am primit de la mai multa lume.Niciodata sa nu iti schimbi drumul pentru un baiat,ca relatiile astea vin si pleaca,sunt schimbatoare.
    Din pacate sfatul asta nici eu nu l-am urmat,ca deeh...dragostea asta e oarba.
    Lasa ca Iasul e un oras frumos si facultatea nu tine decat 3 ani.Din greseli invatam.

    Am o colega de grupa din Braila si isi face timp la 2 saptamani sa stea cate 3-4 zile acasa.
  •  
    • 13910 mesaje
    27 Iul 2007, 12:15
    0 0
    ana, nu te descuraja.....esti la inceput de drum, mergi inainte, termina facultatea.....

    esti f. tinara, ai o relatie de la 14 ani? incearca si nu te agata cu disperare de prima relatie, daca ea da semne ca nu e ok......

    in ceea ce-l priveste pe prietenul tau, ce sa zic? daca e asa usor de influentat de parinti, mai gindeste-te....sau nu poate renunta la bunastarea oferita de familie (cine stie? poate l-au amenintat in sensul asta).....atunci cu atit mai mult trebuie sa-ti vezi de viata ta.
  •  
    • 134 mesaje
    27 Iul 2007, 12:22
    0 0
    In aceasta relatie nu-ti mai ramane nimic de facut. Consider-o de domeniul trecutului. E timpul s-o iei de la capat alaturi de altcineva care stie sa te aprecieze. Pe langa faptul ca familia lui nu te-a acceptat niciodata, spui ca si el te-a mai inselat. E deja prea mult, crede-ma. Ai indurat destul din partea lor. Atunci cand nu ai sustinerea familiei, ajungi foarte usor sa rupi o relatie si la varsta lui, el nu e suficient de puternic ca sa poata trece peste vointa parintilor. O sa-ti fie foarte greu pana o sa-l uiti, dar o sa reusesti. Asta e cert. Ai sa vezi ca peste cativa ani o sa razi de aceasta poveste, si o sa-ti dai seama ca ai luat o decizie foarte buna.
  •  
    • 1298 mesaje
    27 Iul 2007, 12:30
    0 0
    Ca o fosta studenta la Iasi, iti recomand sa te bucuri ca ai intrat la o facultate cu "greutate" (apropo, sincere felicitari pt reusita) si sa te bucuri in cei 3 ani de viata de studentie. De asemenea ia in calcul ca e un oras mare, un centru universitar frumos si exista foarte usor posibilitatea (daca o vrei) sa nu te intalnesti cu el, in fond sunt mai multe cartiere studentesti. Incearca sa-ti rezolvi cu cazarea in alt loc decat e el. Apopo, el e tot la Psihologie? Chiar daca e, veti fi ani diferiti, orare diferite, deci DACA vrei, poti sa-l "uiti".

    PS Mi-ai starnit nostalgii. E atat de frumos Iasi-ul!
  •  
    • 68 mesaje
    27 Iul 2007, 12:53
    0 0
    Va multumesc fetelor ca ma incurajati... nu exista om care sa nu fii simtit lacrima scursa pe obraz,lacrima de durere pe care o simt eu.Am luptat amandoi pentru tot ce avem azi...pentru ceea ce suntem..chiar vorbeam ieri cu el si imi spunea ca practic noi ne-am crescut unul pe celalalt..plangeam amandoi cand ne durea ceva dar ne bucuram de orice "nimic" frumos realizat impreuna....si acum vad ca absolut tot ce am avut s-a pierdut din cauza unor oameni fara minte..altfel nu le pot spune.El tot vorbeste de o posibila continuare a relatiei pe ascuns insa e constient ca ai lui pot face mult rau mie cat si familiei mele...ceea ce eu nu vreau categoric.
  •  
    • 2778 mesaje
    27 Iul 2007, 12:59
    0 0
    Unde vrei sa stai in Iasi?Sa te gandesti din timp ca eu am ramas cu un gust amar din alergatura pentru ceva de inchiriat sau un loc la camin.Te sfatuiesc sa te gandesti de pe acum
    Lasa ca nu e capat de lume si nu o lua ca pe o greseala.Si eu am crezut la randul meu ca am facut o greseala dar acum vad ca am facut cea mai buna alegere
  •  
    • 156 mesaje
    27 Iul 2007, 13:28
    0 0
    Felicitari pentru intrarea la facultate. Asta e mai important. Daca el e asa usor influentabil de parinti gandestete ca asa ar fi toata viata. Niciodata nu va renunta la "sfaturile" lor. E mai bine ca ai vazut acum. Facultatea iti va deschide drumul spre alte relatii, asa ca tine capul sus.
  •  
    • 290 mesaje
    27 Iul 2007, 15:39
    0 0
    si eu cred asa: nici un barbat nu merita sacrificiul de a nu-ti urma drumul in viata...esti foarte tanara, prima iubire nu se uita niciodata si cred ca ti-e greu sa renunti...si el e foarte tanar, e imatur si foarte usor de influentat de parinti, in special de mama, mai ales daca e unicul copil. sunt sigura ca te iubeste, insa propria familie are un cuvant greu de spus in privinta voastra. si inca ceva: barbatii au nevoie de experiente pana se maturizeaza (ceea ce se intampla destul de tarziu) asa ca lasa-l in pace! nu-l astepta sa se trezeasca, vezi-ti de facultate ca asta conteaza acum: sa-ti asiguri independenta!