Fara titlu
-
24 Iul 2007, 01:050 0Ma simt ca o bomba cu ceas, gata gata sa explodez in orice secunda ... de dor.

Am o relatie frumoasa cu un om minunat care ma iubeste si pe care il iubesc nespus, suntem fericiti impreuna insa .. ca de obicei trebuie sa fie o problema .. distanta. Mda.. e o relatie la distanta si abia anul viitor ne vom muta impreuna. Acum un an cand am ne-am avantat sa incepem aceasta relatie ma gandeam ca in timp ma voi obisnui cu gandul ca momentan trebuie sa stam si despartiti, insa nu a fost sa fie asa. Totul devine din ce in ce mai greu de suportat. Am un gol in stomac si un nod in gat in permanenta. Desi incerc sa imi fac ocupatii tot timpul sa nu imi dau sansa sa ma gandesc prea mult la el nu reusesc.
Ne vedem destul de des pentru o relatie la distanta (sincer suntem un caz fericit din acest punct de vedere in comparatie cu alte cupluri aflate in aceeasi situatie). Foarte rar se intampla sa nu ne vedem o luna de zile deci nu prea as avea de ce sa ma plang, insa simt ca mor de dorul lui uneori
.
Ce sa fac sa imi fie mai bine? (in afara de faptul ca m-am descarcat aici .. ceea ce deja e un pas .. mic dar e
). Cum scap de dorul asta care ma macina?
P.S. : Imi pare rau dar nu am avut inspiratie pentru titlu
-
24 Iul 2007, 01:25sorry daca nu am priceput corect.....dar unde e problema ta? esti un caz fericit -chestia cu dorul o inteleg, este normala, dar in comparatie cu citeva fete de aici, care isi vad sotii de 2-3 ori pe an, esti mic copil........relatia ta la distanta (cum ii zici tu) nu e chiar asa "distantata"....esti una din fericitele distantei!!!
dorul, sentimentul asta ciudat, nu ai cum sa-l domini, fie omul la distanta sau nu (pe mine ma apuca dorul uneori in timpul zilei si dau o fuga la el la job...)
eu nu te pot sfatui decit sa ai grija de relatia ta, sa o pastrezi (si tu si el) asa si sa fiti cit mai repede impreuna (asa cum vrei tu). -
24 Iul 2007, 01:38Nu m-am exprimat eu prea bine..problema mea e ca nu prea ma mai pot ocupa de mine, de problemele mele de aici.
Am zis si eu ca sunt un caz fericit si nu ma plang.. doar ca orice as face, fie ca invat, fie ca stau de povesti cu o prietena .. nu pot sa ma concentrez la ceea ce fac. Uneori nu pot sa dorm deoarece de fiecare data cand atipesc il visez, ma trezesc si il caut prin pat.. atunci ma trezesc brusc si imi dau seama ca nu e aici .. ca a fost doar un vis si incep sa plang. Am avut problema asta si pana acum insa nu asa intens. De 5 zile nu am mai dormit cum trebuie din aceasta cauza. Simt cateodata ca starea asta de dor ma copleseste.
Nu am stare niciunde .. nici acasa, nici in oras .. simt ca nu mai am rost decat cu el .. totusi mai e un an pana vom putea fi impreuna si mi-e frica sa nu imi fie mai rau.
Eh, la naiba .. cred ca o sa dau si eu vina pe caldura ca toata lumea
. Incerc sa imi pastrez optimismul dar mi-e cam greu