derutata
-
0 0Eu v-am mai cerut sfatul. Sunt, din nou, in deruta.
Pentru cele care nu sunt in tema, un rezumat scurt : divortata de 1 an, doi copii. De 10-11 luni, un prieten/iubit cum vreti sa-i spuneti. O relatie mai mult decat ok. Omul care imi implineste nevoile de toate genurile. Afective, de comunicare, de tandrete, de atentie, nu in ultimul rand, de sex. O relatie complexa, bazata pe afectiune, incredere, prietnie, ajutor, tot ce mi-am dorit si n-am avut.
O mica problema. Nu-l place nimeni din anturajul meu. Prietenele mele, de ai caror ochi l-am ascuns pana acum, pe masura ce l-au vazut, mi-au spus "nu e pentru tine", "mi te imaginam langa altcineva", "mie, tipul, nu-mi place/nu-mi trezeste increderea".
Ma tot gandesc la zicala "cand doi iti spun ca esti beat, du-te de te culca"...
Am verigheta lui pe mana dreapta, planuri de nunta pentru anul care vine.
Dar sunt derutata. -
Din cate stiu eu, atunci cand iubesti pe cineva il accepti asa cum este el/ea si ii accepti si prietenii si familia asa cum sunt ei buni sau rai.
Bine, bine nu ma refer la faptul ca trebuie toata ziua sa stai cu prietenel si pe el sa il neglijezi dar este exagerant sa te indeparteze de prieteni si familie. -
Pai criticile prietenilor sunt indreptatite?
Pe de alta parte te incanta perspectiva de a renunta la el pt a fi pe placul prietenilor? Pana la urma, fiecare isi face viata lui, isi vede de-ale lui, iar tu ramai tot singura. Uneori prietenii sunt buni numai de critici, cand e vorba sa te ajute, dispar sau nu pot sa te ajute. -
daca tu simti in acest moment ca este cu adevarat persoana potrivita pentru a te casatori cu el, atunci nu ar trebuie sa te intrige intrebarile prietenelor/prietenilor, doar daca:
1.nu ai suficienta incredere in tine / te subestimezi;
2. ai retineri vis-a-vis de persoana lui.
* daca este scris sa intalnesti un ambasador, atunci il vei intalni, pana atunci traieste PREZENTUL. -
Maktub, uite ce stiu eu : ca un/o prieten/a adevarat/a, incearca sa fie alaturi de tine, si sa se bucure ca dupa un divort ai gasit pe cineva care sa fie "cum ti-ai dorit".
In momentul in care cineva stie ceva mai putin frumos despre el, iti spune intr-un alt mod, si vine cu argumente serioase.
Tot ce poti tu sa faci este sa iti intrebi prietenele de ce nu le place EL?!
Daca vin cu argumente "te vedeam langa altcineva" si nimic esential, decat parerile lor...atunci inseamna ca nu iti sunt prietene cu adevarat.
Plus ca tu esti cu el, tu te mariti cu el. Nu ele. Daca e doar o chestiune de gust, mie una mi se pare ciudat sa-ti zica in fata ca nu-l plac fara argumente.
Sincer, poate nu el are o problema. Daca se poarta frumos cu tine si tu tii la el, prietenele nu au un rol decisiv
-
Dar prietenii tai au vreun argument contra lui?
Adica "nu e potrivit pentru tine, ca asa MI SE PARE MIE" "ca are chelie si tu parul lung" "ca nu-mi place mie fata lui" "ca simt eu" sau chiar au observat ei ceva concret: "ca l-am vazut ca se uita dupa femei", "ca te priveste rece" etc. ?????
Fara argumente nu are valoare nici o vorba pe lumea asta. -
Draga mea, eu cunosc o gramada de ambasadori cu bube in cap sau neamuri p.roaste de-ti vine sa fugi. Doar pile si relatii.
Intreaba-ti te rog amica binevoitoare what's the point in a fi nevasta unei asemenea chestii si vezi-ti de viata ta.
Subscriu totusi la mesajul anterior (froghi parca, scuze...) cu argumentele. Sa stii si tu de ce nu e omu' bun. -
Sau sunt f invidioase asa cum spunea cineva mai devreme.Ce varsta aveti?Dupa prima tinerete,la maturitate,ca sa spun asa,unele femei devin mult mai rautacioase-poate pentru ca ai avut curajul sa divortezi,poate pentru ca ai gasit un barbat mai bun decat ai lor...
Sau poate ca intr-adevar e ceva in neregula cu el.Dar banuiesc ca esti o femeie matura si ti-ai fi dat seama de unele lucruri,chiar si intr-o mica masura.Dupa spusele tale totul este in regula.Oricum bine ar fi sa nu te pripesti,10 luni inseamna putin pentru un asemenea pas spre casatorie,mai ales ca ai 2 copii care trebuie sa se obisnuiasca cu situatia. -
Va multumesc ca mi-ati raspuns. Pe eva intotdeauna am gasit prietene.

Ieri a trebuit sa plec, ma incuiau astia in firma.
Cineva a pus punctul pe i. E diferenta de educatie intre noi, am crescut si trait in medii diferite. Si, da, se vede. Dar ce folos ca ex-ul meu, vorbitor de N limbi straine, mare iubitor de arta, literatura de calitate si muzica clasica, numai ca nu spala cu mine pe jos... Dupa 15 ani de umilinte si dispret, ajunsesem sa cred despre mine, ca nu valorez mare lucru.
Acum, alaturi de omul acesta simplu, am redescoperit ca femeie, ca sunt valoroasa. Si ca de fapt, ii sunt mult superioara fostului, cel care incerca sa ma reduca la 0 ca personalitate, ca om. -
Nu, nu ma grabesc sa ma casatoresc. Poate, vara viitoare...cel mai devreme.
Mai spunea cineva , ca, ori nu am incredere in el, ori nu am incredere in mine. Increderea in mine mi-am recapatat-o. Am incredere inclusiv in el. Mi-a demonstrat ca are coloana vertebrala. Amanunt pe care il apreciez in mod deosebit la un barbat.
Retinerea mea vine de altundeva. Simt la el o imaturitate afectiva, emotionala. Nu sunt psiholog, nu pot sa definesc ce simt. A cultivat pentru mine o dependenta care mi se pare ciudata la un barbat trecut de 40 de ani. Viata l-a lovit crunt cu ceva ani in urma si cu toate astea a reusit sa realizeze foarte multe. Il apreciez pentru tenacitatea cu care s-a luptat. Cu toate astea, exista in el o vulnerabilitate caracteristica, in general, copiilor. Nu stiu ce sa cred. -
Maktub zau daca te inteleg draga mea.
Daca simti ca omul asta iti "implineste nevoile de toate genurile. Afective, de comunicare, de tandrete, de atentie, nu in ultimul rand, de sex. O relatie complexa, bazata pe afectiune, incredere, prietenie, ajutor" de ce accepti ca o persoana straina sa emita astfel de "judecati de valoare" in privinta voastra?
Cine, in afara ta si a omului tau stie cel mai bine de ce ai tu nevoie (afectiv, financiar) si ce anume ti se potriveste sau nu?
De ce le permiti "intrusilor" sa judece relatia voastra? Pe cuvant daca inteleg..
Acum, pe de alta parte, chiar daca exista o diferenta de cultura dintre voi, relatia poate functiona bine merci daca stii sa manageriezi momentele in care aceasta diferenta devine prea vizibila. Pana la urma ce anume conteaza cu adevarat pentru tine, in aceasta relatie? Poti trai bine merci fara discutii filosofice cu omul tau, la ceas de seara? Daca da...atunci unde este problema?
In plus, cu o oarecare investitie de tact, bun simt, rabdare, umor si cu un pic de dorinta din partea lui...il poti cizela usor usor...
p.s. ai scris educatie nu cultura
. soarbe ciorba zgomotos, vorbeste cu gura plina (glumesc
), ce anume din atitudinea lui te deranjeaza la el? spune si hai sa vedem ce se poate face, ok? -
Dragute, mesaje...imi merg la suflet.

Rectific: diferente de educatie si cultura. Da, omul mai are "alunecari" in comportament. Si, asa cum ai scris, cu rabdare, tact si umor, am mai reusit sa estompez din ele. Pentru ca "prinde".
Nu, prietenele nu vor reusi sa-mi schimbe traiectoria, dar, parca prea multe mi-au spus-o. Stiu, nu ele sunt cele care imi umplu viata, nu ele imi vor fi alaturi zi- noapte in anii care vor urma, nu am de gand sa traiesc cu "gura lumii" - cum spunea bunica.
-
maktub, am cautat putin prin arhiva si am vazut ca ai tot avut indoieli de-a lungul relatiei. Ex-ul mai locuieste cu voi sau a plecat? Copiii lui te-au acceptat pana la urma? Fetele tale au aflat de el si il accepta?
later: prietenei chiar i se pare culmea fericirii matrimoniale un ambasador? de ce oare? de ce n-a zis doctor sau ministru? Imi spunea cineva odata ca (citez): cuvintele ne dezvaluie mai mult decat ne dam seama.