Iubesc...imi e dor si sunt sunt trista
-
0 0parintii mei s-au despartit si am vandut apt acum 2 luni!Imi e dor de locuinta mea ..fosta din pacate...de cAnd am plecat de acolo plang aproape mereu...poate o sa radeti dar intr`o noapte m-am dus acolo si m-am plimbat in jurul blocului...iubesc tot ce tine de locul unde am crescut..aseara simteam nevoia sa urc scarile blocului sa ma plimb prin gradini..ma visez pe afara la mine la bloc...cu vecinii care mi`au fost ca niste frati...knd am plecAT de acolo s-a rupt ceva in mine
-
m-am simtit gonita ptr ca noii proprietari au vrut sa isi ia in primire ceea ce era al lor!
In noua casa ma simt straina!LA inceput am zis ca trece repede dar parca pe zi ce trece doare tot mai tare
nu stiu daca m`ati inteles...sfaturi nu puteti sa imi dati ptr ca stiu ca va trece...am vrut decat sa ma descarc..nu am putut sa detaliez tot ce simt ptr ca m`ati crede nebuna
-
Nu stiu cati ani ai draga mea dar cred ca suferinta ta e mare. Nimeni nu te-ar crede nebuna pentru ca fiecare dintre noi a trecut candva printr-o situatie grea. Oamenii reactioneaza diferit in fata loviturilor vietii. Cel mai important lucru acum este sa incerci sa iti gasesti o preocupare care sa iti distraga atentia de la necazurile zilnice. Chiar si acest site poate fi o alinare. Gasesti aici suflete mari dispuse sa asculte si sa te sprijine. Sa nu iti fie teama niciodata sa exteriorizezi ceea ce simti. E sanatos, te face sa te simti mai bine si nu stii niciodata de unde poate veni ajutorul. Stii tu vorba din popor "daca copilul nu plange nu primeste mancare". O imbratisare calda si curaj pentru a merge mai departe.
-
Hm

Eu terminasem clasa a 8-a si ma simteam ca si cum pierdusem toata copilaria si eram aruncata fortat intr-o viata noua si straina de care imi era foarte teama.
Ma uitam pe caiete, pe orare, pe poze si plangeam, iar intr-o zi din vacanta m-am dus la scoala, am urcat pe furis in fosta mea clasa, m-am asezat in banca mea si am plans pana nu am mai putut, luandu-mi adio de la copilarie (era si un cantec dar nu mi-l amintesc acum).
Apoi am putut trece mai departe
-
Imi amintesc ziua cand mami a plecat..dormisem la o verisoara ca nu mai puteam sa stau in casa totul era vraiste..stiam ca mami pleaca prima deoarece ii era frica de tati si vroia sa plece inainte sa vina el acasa(lucreaza in strainatate)..si am vazut din taxiu toate lucrurile ei afara..mobila nu m-am dat jos m-am intors ca nu am vrut sa ma vada ca plang..si m-am intors seara si cand am vazut casa goala m-am pus in mijloc si am plans toata noaptea
-
Off scumpa mea povestea asta e atat de trista. Parintii tai nu s-au gandit deloc la tine, la ce e in sufletul tau! Nu pot sa inteleg! deloc! Chiar daca ai 18 ani esti tot copil, copilul lor pe care l-au facut din dragoste, banuiesc. Pentru mine aceste lucruri sunt aberante. Noi facem totul pentru copii nostrii si toate hotararile le luam in functie de ceea ce isi doresc si de cum e mai bine pentru ei. Nu vreau sa arunc acum cu noroi asupra parintilor tai, departe de mine acest gand, dar putea, cel putin mama ta, sa discute cu tine, sa te intrebe ce simti si daca poti sa treci peste aceasta faza. E greu in orice caz! Foarte greu si iti trebuie mult curaj pentru a merge mai departe.
-
nu ii condamn ptr ce au facut..nu imi este greu ca s-au despartit asa era cel mai bine ptr toti...mami il acuza pe tati si ma pune sa ii transmit anumite msg..tati la fel...e un razboi continuu intre ei..dar asta ma afecteaza foarte putin sau poate nu constientizez!Ii iubesc dar nu ii mai suport...eu stau cu tati acum dar el este plecat si nu ma ``bucur`` de compania lui decat de 3 ori pe an
-
eu la 12 ani m-am mutat din blocul unde am copilarit,din cartier...si am plans...muult timp..p urma m-am mutat si cu scoala...dupa un timp imi uitasem prietenii din copilarie si ei p mine.akum ne-am mai regasit,mai iesim la o tigare ,la un suc...dar nu e acelasi lukru..imi erau fosrte dragi ,prietenii din copilarie sunt siguri prieteni adevarati dupa parerea mea..si akum tanjesc dupa prieteni adevarati cum erau aceia cu care ma jucam de-a fata ascunselea si leapsa...am momente cand ma intorc in vechiul cartier si ma uit la oamenii care ies din bloc cu speranta ca poate mai recunosc pe cineva..
-
am gasit solutia
la anul cand voi termina scoala voi pleca cat mai departe de aici...in Spania...
Totul din cauza unui telefon...:
Ma suna un pr de`al lu` tati si imi povesteste cum au ajuns amandoi la spital..el fiind batut mar iar tati taiat la gat
...da rad...
ca ma bucur enorm de mult ..nu s`a schimbat deloc...tot un huligan e un betiv de ultima speta fara viitor...ma face sa imi fie rusine cu el nu prezinta siguranta..atat financiar cat si moral