prostiile din capul meu ................
-
0 0Am avut o perioada de cateva luni de colaborare intr-un loc unde am cunoscut enorm de multi oameni si unde petreceam foarte mult timp. Iubitul ma astepta acasa, iar eu ma uitam printre ei si ma gandeam: oare nu e nici unul mai bun? Oare mai exista vreun barbat care sa imi poata capta atentia? (eu sunt foaaaarte dificila si pretentioasa motiv pentru care pana acum, la 27 de ani, am avut doar 3 relatii si o aventura
) Raspunsul era un NU hotarat.
Pana cand, intr-o zi, mi-a atras atentia cineva. Doamne, ce zambet! Si ce vorba dulce! In sfarsit un barbat dulce care trezea ceva in mine. Ma uitam pe sub gene cateva secunde la el apoi imi vedeam de treburile mele.
Mi-am bagat in cap ca omul sigur e insurat ... nu stiu de ce, aveam eu senzatia asta, ma gandeam ca eu de bine de rau am pe cineva si am trecut peste multumindu-ma doar sa zambesc uneori seara amintindu-mi zambetul lui.
Apoi am plecat de acolo si am uitat.
Acum cateva zile m-am intalnit intamplator cu el pe plaja la mare. Era cu .......... cu o tipa de acolo, se infiripase ceva intre ei dupa plecarea mea (sau chiar cand eu eram pe acolo, fara saa observ vreodata nici cel mai mic semn, si eu de obicei sunt foarte receptiva la semnalele dintre oameni
)
Deci tipul nu era insurat, avusese un spatiu in suflet pe care era dispus sa-l umple, iar eu nu facusem nimic ca sa ma remarce, pentru ca ma resemnasem cu ideea ca oricum acasa ma asteapta cineva
Este o prostie, nici nu stiu ce vreau de la voi .... nu vreau nimic, doar simteam nevoia sa vorbesc despre asta si poate acum ca mi-am descarcat sufletul o sa uit mai usor.
Incerc sa ma gandesc la altceva dar uneori imi bubuie in minte faptul ca am dat cu piciorul unei ocazii doar din resemnare. Evident ca poate nu ar fi iesit nimic intre mine si acel tip nici daca as fi facut ceva, dar prostiile din capul meu ma fac sa ma intreb: oare, daca soarta mea era alta, eu nu aveam nici o putere sa o schimb si s-a intamplat asa pentru ca "asa a fost sa fie" sau pentru ca eu mi-am refuzat o sansa la mai bine?
- SCUZE pentru acest cearceaf de aberatii!!! - -
Nu, Bombilina, relatia noastra nu este deloc OK dar eu nu sunt genul care sa fuga dintr-o relatie la prima nemultumire, pentru ca stiu cat de greu imi este sa gasesc pe altcineva.
Da, inca sunt cu el, azi ma gandesc sa il las, maine mi se pare ca vai cat de mult ne iubim si ca locul nostru este unul langa celalalt cu toate imperfectiunile.
Este o mare varza in capul si in sufletul meu. -
Offff anisia, esti un pic confuza momentan. Nici nu stiu ce sa zic. Banuiesc ca nu o fi fost omul asta asa de superman cum il descrii tu.
Dar, in umbra nefericirii tale l-ai vazut pe el fericirea intruchipata.
Sa te binedispun zic ca sunt sigura ca frumosul ala isi lasa ciorapii prin casa ..nah!
Eu nu cred ca esti suparata ca ti-a scapt colegul acela...cred ca problema ta este in alta parte..si daca e sa termini reatia si iti lasi ceva timp, vei vedea lucrurile altfel.
-
Anisia, te inteleg mai mult decat crezi . Sa spunem ca sunt intr-o situatie destul de asemanatoare (nu exista acel al doilea tip, dar relatia nu e cum era inainte).
Nu stiu ce sfat sa-ti dau, pt ca nu am unul nici pt mine . E usor sa spui detaseaza-te, incearca sa te regasesti, ai mai multa grija de tine, etc . Realitatea e alta .
Bafta multa si te imbratisez . -
Faza este ca oricum facusem o "usoara" obsesie pentru tipul ala atunci (dar luptam eu cu mine sa il ignor, sa il las sa dispara), iar acum obsesia mi s-a cam acutizat.
Incerc sa imi fac ordine in cap si gandurile astea prostesti sunt mai puternice decat mine. Si nu mai am 17 ani ........ (si atunci aveam obsesii din astea)