tristetze mare...intamplare de viatza
-
0 0sa va povestesc ceva din care este interesat de retzinut cat de mult trebuie sa ne bagam in viatza altora.
Cumnatul meu de 27 de ani locuia cu o tipa cu un an mai mare decat el. Relatia dura de vreo 8 ani. la cateva luni dupa ce s_au imprietenit tipa (20 de ani pe atunci)a fost diagnosticata cu cancer uterin. Toata relatia lor cumnatul meu a ingrijit-o cu toate ca era doar un pusti. s-a ocupat de ea atunci cand facea chimioterapie. ii schimba ploshtile cand a facut si cancer de colon. Tot timpul ea se gandea cum sa_l puna pe el la adapost dupa ce ea nu o sa mai fie. totzi banii lor erau intr-un cont pe numele lui. tot ceea ce cumparau impreuna erau ale lui, nefiind casatoritzi nimeni nu putea sa ii pretinda ceva. Pe de alta parte familia cumnatului meu ii tot batea apropouri ca nu o sa poata niciodata face copii cu ea si ca ar trebui sa se gandeasca la o alta relatzie.
S_au despartzit. El a inceput sa umble cu una si cu alta. la un moment dat s_a imprietenit cu o tipa cu care chiar aveau ganduri serioase si care a stat la originea unei intamplari care l_a bagat pe cumnatul meu in coma pentru 7 luni la capatul carora a murit. Fosta prietena, cea bolnava de cancer, a rezistat un an de la accident timp in care a refuzat tratamentul si azinoapte a murit si ea. trist.... -
marrak, in spatele fiecarui id care apare pe forum spunandu_si pasul oricare ar fi el sta o drama personala. ceea ce v-am spus eu este foarte trist si, din pacate, adevarat. dar la fel de mult sufera si fetele alea care spun ca nu le intzeleg parintzii, pe care le inshala barbatzii, care se indragostesc de sotzul prietenei celei mai bune, si alte multe exemple. noi ne apucam sa dam cu pietre fara sa stam prea mult pe ganduri, imi pare rau ca v_am intristat, sincer imi pare rau.
-
"oamenii din jurul nostru vorbesc vrute si nevrute. alegerile pe care le facem insa...ne apartin in totalitate."
Da, dar sunt multe persoane care fac alegerile sub impulsul sau presiunile celor din jur. Apoi traiesc toata viata cu regretul de a fi ascultat (sau nu) sfatul cuiva.
doamna_x, imi pare rau pentru cumnatul tau si iubita lui. Condoleante. Poate le-a fost "destinat" sa fie impreuna si acum sunt - dar nu in viata asta.
-
sunt Ofelia, nu neg. asa cum sunt momente-n viata in care ascultarea parerilor celor din jur te ajuta sa vezi mai limpede sau macar din alte unghiuri, problema care te framanta si sa faci alegerile in consecinta.
on topic: ma intreb, cei care s-au bagat in relatia celor 2, simt vreo farama de vinovatie? -
samara, ma faci sa imi pun si eu intrebari... de ce mereu trebuie sa facem ceea ce ni se pare normal? de ce nu putem sa spargem monotonia si sa nu mai ascultam de cei din jur, sa ascultam doar de inima noastra? de ce unii dintre noi suntem asa dependenti de parinti chiar si la varste inaintate? eu ma uit la ai mei... stam si cu parintii mamei mele. si mama a fost mereu dependenta de parintii ei... intr-adevar, mama nu face mancare mai nicodata, deoarece se ocupa bunica... acum mama incepe sa regrete k nu s-a mutat de la inceput, pt k aici nu poate face chiar orice...
deja devin off topic. scuze.
oricum povestea e super trista si eu am invatat ceva din ea.