Facerea de bine....
-
0 0Nu mai pot tine in mine.
Acum 6 ani, fratele meu a plecat la munca in Italia. Dupa 3 ani, si-a luat si nevasta, lasand aici in tara 2 copii, baiat de 4 ani si fata de 11. Familia a tabarat pe mine (fiind singura fara obligatii) sa stau cu ei, sa le fiu si mama si tata. Anul trecut in august si-au luat baiatul, acum o ia pe fata. Pana aici nimic naspa.
Apartamentul unde am locuit, apartine mamei mele vitrege. Cum a sosit cumnata-mea din Italia, cum "mamica" si-a pus casa la vanzare, fara macar sa aibe bunul simt sa ma anunte sa imi caut in alta parte.Iar acum ma preseaza sa ma mut rapid. Iar "tata", care este tatal meu bun, nu are nici un cuvant de spus, si nu am nici un ajutor de la el.
Nu stiu ce vreau, probabil nimic, doar am povestit ca ma doare rau al draq. Si asta e o mica parte din... toata sarada.
De fapt, ce nu inteleg eu, cum isi poate lasa un parinte, singurul copil aiurea? Ca nu e prima oara cand primesc "palme"... -
Otrava, cunosc atat de bine cum e cand tata zice "si ce vrei sa fac eu? Sa-mi stric linistea in casa pentru tine?". Am ajuns sa nu ma mai bazez decat pe mine si pe ce pot sa-mi ofer eu cu manutele astea doua. Chiar cu riscul de a fi catalogata drept egoista si individualista. Si am mai invatat sa nu astept nimic de la nimeni, decat de la mine. Asa imi crut sufletul de dezamagiri si lovituri.
Nu stiu ce alte sfaturi ti-as putea da, dar sunt alaturi de tine
-
Imi pare sincer rau ca treci prin asa ceva, nici nu stiu ce sa-ti spun....ideea este ca roata se invirte si va veni apa si pe moara ta.
In principal nu pune la suflet si nu te mai supara ( usor de zis greu de facut, stiu) incearca sa-ti cauti in alta parte.....si sanatoasa sa fii ca toate se rezolva cu timpul.
Si sa stii ca este foarte adevarata vorba cu " facerea de bine......"
Te pup si ai grija de tine! -
Sar-na ca sunteti langa mine. Am gasit unde sa ma duc (prietenii la nevoie se cunosc, si e adevarat).
Ma doare ca tata e zero la stanga. Iar treaba asta e ultima pe care il las sa mi-o faca, am jurat ca din momentul in care ies pe usa din casa aia, el nu va mai exista pentru mine. Asa cum, nici mama, care a avut bunul simt sa ma paraseasca cand aveam vreo 12 ani... si acum traieste dar practic nu ma intereseaza. -
Imi pare rau ca treci prin asa ceva este groaznic si mai ales inadmisibil ca unui parinte sa nu ii pese de propriul copil.
Am ramas un pic socata dupa ce am citit postarea ta si cam fara cuvinte, offffffff.
Din cate te cunosc eu esti o femeie puternica si mai mult ca sigur vei reusi sa treci cu brio peste asta.
Te pup. -
inteleg ca-ti este frate numai de tata
intr-o dragoste neconditionata si o recunostinta vesnica nu prea cred din partea lui, asta o s-o confirmi sau infirmi tu, dar sper in dragostea sincera si neconditionata din partea copiilor carora le-ai fost si mama si tata
cat despre tatal tau, Dumnezeu sa ma ierte, ca sa nu mai spun de mama ta... chiar nu merita nimik, dar sangele apa nu se face, o sa-ti treaca toata supararea asta
citindu-te pe tine, ii multumesc lui Dumnezeu pentru familia mea
lucrurile aiurea li se intampla numai oamenilor misto
nu stiu de ce.... cateodata ma uit crucis si ma gandesc, omul asta nu merita asta de la viata
si eu alaturi de tine... stiu ca te vei descurca si inteleg ce doare acum
edit later: ai lamurit prima parte deja -
Stai usor!
Nu are tatal tau cuvant de spus ca muierea face ce vrea cu apartamentu, dar asta nu inseamna sa rupi relatia cu parintele tau pentru o individa de ultima spetza.
Pe ea o calci cu tirul, dar nu rupe legaturi de sange!
Esti prea socata si aprinsa acum. Nu mai jura la nervi!
O sa ai parte si tu in viatza sa-i dai cu sutu-n dos! -
Hai, fata, ca nu tu esti varza.

Intr-adevar, e foarte aiurea cand "o furi" exact din partea celor care are trebui sa te ajute, neconditionat si dezinteresat, dar asta e.
Viata ne mai trage cate o palma ca nu cumva sa ne invatzam cu binele.
Si mie mi-au "tras-o" parintii exact in momentul cand aveam nevoie mai mare de ei.
Eram casatorit de un an si ceva, un copil de nici un an, iar ei ne-au dat, efectiv, afara din casa. De fapt, au dat-o pe sotia mea si m-au pus in situatia ingrata de a alege intre ei si ea. Si mi-am bagat picioarele si am ales-o pe ea si pe fetitza, si am plecat unde am vazut cu ochii. Cu o dacie din '78 si un aragaz, cumparate dupa nunta.
A fost o perioada extrem de nasoala si de tensionata dar ne-a fost dat sa fim impreuna si am reusit si fara ajutorul lor, si probabil ca asta ne-a intarit.
La inceput am jurat ca nu mai calc la ei in casa dar, cu timpul, am revenit la sentimente mai bune, iar acum ii vizitez din cand in cand si relatia e una cat se poate de rece si de distanta , chiar daca sunt parinti "buni", amandoi.
Asa ca, trage aer in piept, incearca sa te aduni, sa te evaluezi putin, si ia-o pe drumul tau, numai al tau.
Sunt sigur ca o sa reusesti, esti o femeie inteligenta si puternica.
-
uf, e dur, dar cauta sa fii si sa ramai OM. poate ca din toate lectiile astea trebuie sa inveti sa nu ripostezi cu ochi pentru ochi, si dinte pentru dinte.
nu trebuie sa regreti niciodata binele pe care l-ai facut, dar poti sa-i compatimesti pe ne-oamenii cu care te-ai intersectat vreodata.
tatal tau este si ramane tatal tau.
stiu ca doare, dar nu este caderea ta sa-l judeci, are cine s-o faca, si nu ai cum sa stii, dar este posibil ca judecatorul cel mai dur sa fie el insusi, dar este prea slab sa aplice ceea ce gandeste. poate si el traieste o drama cumplita, nebanuita si nevazuta de ochii nimanui.
ce-ti ramane de facut ? sa nu mai astepti nimic din alta parte decat de la tine, sa nu ceri nimic nimanui decat tie insati, sa te bazezi doar pe propriile-ti forte. de va fi altfel, surprizele nu vor putea fi altfel decat placute.
si, mai ales, nu-ti impietri sufletul, indiferent ce vei trai ! -
adina nu-i chiar asa
poison a avut grija de copiii fiului ei, cu care dupa cum a spus, nu are nici o legatura de sange
este normal ca in cazul asta tatal sa fi reactionat in favoarea lui poison
adika stai putin, este buna sa-ti creasca nepotii iar ca rasplata ne purtam cu ea ca cu un strain
si sunt de acord cu Done, probabil ca in timp se va restabili o legatura cu tatal indiferent cat de rece va fi aceasta -
Mara, departe de mine gindul de a te contrazice, dar am sa citez din Ileana Vulpescu "Singele apa nu se face, dar se face venin".
Ideea este ca suferi mult mai mult si te doare foarte tare cind vezi ca persoanele dragi si apropiate tie ( respectiv mama,tata, frate, etc) iti fac asta, pentru ca sunt persoanele de la care astepti cel mai mult ( daca ar fi fost straini pun pariu ca nu ar fi deranjat-o asa de tare)
Capul sus Mari, esti o fata puternica , treci tu si peste asta , cum ai trecut peste multe altele. Te pup si sunt alaturi de tine. -
da paradox, si tu ai dreptate dar cred ca ce spui tu sunt cazuri extreme
din ce am vazut eu pana acum in jurul meu, mi s-a confirmat ca sangele apa nu se face
ce incerc eu este sa o sustin pe poison, sa-i oferi variante si ganduri, dar, sincera sa fiu situatia ma depaseste total... ai mei nu mi-ar face asta niciodata... si am 30 de ani, am trecut si eu prin destule... atata stiu ca oricat de tare as gresi in viata asta, unde sa pun capul sa ma odihnesc, o farfurie de mancare si o vorba buna am sa le gasesc mereu la ei....
de acea ma gandesc la poison, cat este de greu si de nedrept sa-ti lipseasca asa ceva
-
Va multumesc din suflet tuturor, si aveti dreptate fiecare in felul sau.
Ceea ce vreau sa va spun e ca, nu e prima oara cand patesc magarii din partea lor, eu sunt cea care nu se invata minte, sunt bleaga si naiva inca, in ciuda celor 32 de ani pe care ii am.
sa iti vezi tatal ca sta cu mainile in buzunare cat timp "mama vitrega" te face cu ou si otet, mai concret: "vei ajunge o ratata, de fapt esti, ca maica-ta"... nu e usor. Cuvintele dor atat de tare, mai bine m-ar fi lovit. De ce nu s-a oferit ea sa isi creasca nepotii?
e tardiv acum.