Da' chiar NU se mai poate!!!
-
0 0De vreo 2 zile incoace nu-l mai suport, imi vine sa-i faram capul cel gol! Pt ca desi sustine sus si tare ca ma iubeste, ma epuizeaza cu frustrarile lui, cu certurile lui interminabile cu ma-sa,cu faptul ca mi-e inferior material...L-am inteles initial, apoi m-am facut ca-l inteleg,pt ca,acum sa mi se faca lehamite.
Uneori cred ca e vina mea, ca nu stiu sa-l ascult si ca ma gandesc numai la mine, insa, va spun, M-AM SATURAT! In fiecare zi se cearta cu ma-sa(care by the way nu e in toate mintile) si-si varsa nervii pe mine, de parca eu as avea vreo legatura,imi spune ca renunta la vacanta pe care am planuit-o de juma' de an si in care asteptam de atata timp sa mergem pt ca, chipurile, garderoba lui lasa de dorit si ca daca se "afiseaza" cu ce are eu,chipurile, n-o sa-l mai iubesc.
Oooof fetelor,si nici nu mai suntem la inceput ca sa se puna problema de asa ceva. E atat de infantil...am obosit sa-i mai explic ca NU e asa cum spune el, ca EXAGEREAZA, ca e absurd si pisalog, ca ar trebui sa fie mai nesimtit(a se intelege mai pasiv!) dar degeaba!
Cum si ce sa fac? Simt cum incet-incet se stinge flacara...si ramane dezgustul pt un barbat prea slab si frustrat -
Cred ca stii ca vor fi doua curente: unul care-ti va spune sa-l lasi, sa gasesti altceva care sa te implineasca, iar altul care-ti zice sa continui si sa reincerci sa reaprinzi flacara de inceput.
da, si un al treilea, care se va zbarli: ,,de ce tot femeia trebuie sa faca, dreaga, etc?"
si ca sa continuu cu o incercare de sfat si sa incerc sa fiu on subiect: dupa putinele amanunte pe care le dai, la prima mea vedere, ar trebui sa ai o discutie matura cu el, asa incat sa-si dea seama ca lucrurile alea chiar sunt puerile
-
Eu am 22 iar el 24! Oricum,nu cred ca are varsta o relevanta prea mare.
Am uitat sa subliniez faptul ca pt el nimic nu e bun, in fiecare zi se plange, in fiecare zi are cate ceva de obiectat la adresa mea sau a noastra si indiferent de ce i-as spune sau face, tot pe-a lui o tine. Am incercat sa caut, sa tratez problema lui si faptul ca mereu e "traumatizat" dar degeaba. Totul este PE MOMENT, pt ca, a doua zi sa cada iarasi in starea lui interminabila de melancolie. -
didi, draga mea...stiu, stiu prea bine ca sunt puerile insa precizez ca el este necajit(sarac), foarte necajit iar eu sunt undeva la polul opus. Si ma gandesc: daca pt mine nu au importanta lucrurile astea, de ce pt el ar avea? Ok...el vine cu argumentul: respectul de sine("cum sa fiu eu mai prejos de tine???").
Ma gandesc ca se simte inferior si poate nu tocmai bine avand in vedere ca peste tot se vehiculeaza ideea ca "barbatul aduce banul in casa", "barbatul tre' sa fie baza"... si desi eu nu sunt de acord cu asta, ma gandesc ca asta e mentalitatea lui.
In alta ordine de idei, mie mi s-a luat! M-am saturat sa-l cicalesc, sa-l dadacesc, sa-l alint.. sa-i suflu in f.und(mai pe romaneste). Cu mine cum ramane?
LATER EDIT: Discutii cu el am avut si am incercat in toate felurile sa il fac sa (ma) inteleaga, dar de fiecare data imi baga placa : "tu n-ai cum sa ma intelegi atata vreme cat la tine totul e roz si nu-ti pui problema zilei de maine" -
Parca ma vad pe mine acu 20 si ceva de ani. Primul meu sot era exact la fel. Se simtea (si era) mereu inferior mie si prietenilor mei. De ce m-am casatorit cu el???? De timpita.
dar nu a mers pt. ca a incercat sa ma indeparteze de tot ce-mi placea, de prieteni, de familie...
daca nu esti prea legata de el mai bine renunta. -
Eu ma (cam) pricep la psihologie, dar nu dau pe dinafara.

El are, intr-adevar,anumite temeri generate in primul rand de inferioritatea asta a lui si-apoi de instabilitatea din familie(faptul ca ma-sa nu i-a fost niciodata alaturi iar tat-su mai mult plecat). Fara mine ar ramane complet descoperit. Plus ca e si o fire destul de sensibila,si dupa cat il cunosc eu, nu m-ar mira sa isi planga in pumni luni intregi si sa aiba si ganduri sinucigase. Insa, cu toate astea el e un om bun , de aceea am decis sa fiu cu el. Chiar merita, pe alocuri
PS: apropo de ce zisese cineva mai sus...si al meu mai are tendinte subtile sa ma indeparteze de ce-mi place. Un exemplu: nu-mi place parfumul ala al tau, imi provoaca sila, nu te mai da cu el...sau : nu-ti lua bluza aia, e prea decoltata si se uita toti mitocanii la tine.
Imi ingradeste si ma priveaza de anumite chestii care imi fac placere si cu care ma simt bine... -
nu vreau sa fiu rea la adresa barbatului tau - ... dar ... tu nu vrei langa tine pe cineva care sa te completeze, de care sa fii mandra, langa care sa te simti calma si iubita?! .... cat de calma esti cand esti cu el? ...
eu am o vorba: viata este si asa destul de grea ca sa iti creezi singura probleme ... de ce sa iti traiesti viata in astfel de drame inutile? vezi-ti de viata ta, discuta cu el si spune-i tot ce simti ... si vezi care e reactia lui ... si asa o sa iti dai seama ce ai de facut.