eu chiar nu inteleg

  •  
    • 655 mesaje
    5 Iul 2007, 14:16
    0 0
    V-am mai povestit intr-un topic anterior cum ca el ar vrea sa plec, dar doar zice asta, cand il provoc la discutii. De doua saptamani comportamentul lui este foarte ciudat. Ba este cat de cat normal si vb despre unde vom pleca luna viitoare, ba imi aminteste ce mi-a spus acum doua saptamani. De "dormit impreuna" dormim, dar atat, fara alte implicatii, nu ne tinem de mana, nu ne sarutam, decat cand "dormim". Nu stiu ce sa cred. Parca nu as vrea sa fac pasul decisiv si apoi sa regret. Cum ar trebui sa procedez ca el sa ia o decizie ferma? Fie sa se comporte normal, fie sa nu mai discute cu mine sub nici o forma si sa ma preseze sa plec? Nu vreau sa plec din initiativa mea, pentru ca, undeva departe in sufletul meu mai este o ...mica speranta. Inca traieste...Voi ce parere aveti, mai vrea sau nu? Cum sa ma comport?
  •  
    • 1298 mesaje
    5 Iul 2007, 14:41
    0 0
    parerea mea este ca vrea sa scape de tine dar, ca multi (n-am spus toti) barbati, e prea lash ca sa ti-o spuna "verde-n fata".
  •  
    • 7364 mesaje
    5 Iul 2007, 14:43
    0 0
    si respectul tau de sine ce zice? Ii este bine? Eu nu inteleg cum unele femei pot sa suporte atata umilinta... chiar daca nu este un evidenta.

    Pai la intrebare "Tu cand pleci?" eu imi faceam bagajele si ma caram. Ce naiba? Esti catel sa te tii dupa stapan sa iti dea un colt de paine si o patura sa dormi?
  •  
    • 655 mesaje
    5 Iul 2007, 14:53
    0 0
    Si eu m-am gandit ca ar vrea sa ma dreseze, ca sa zic asa. A mai incercat el, nu a mers si in max o sapt a revenit la normal. Si eu consider o greseala treaba cu "dormitul", dar s-a intamplat de doua ori de cand suntem certati (o sapt jumate) si tot speram ca e semn ca trece, dara data viitoare cand va vrea, o sa ii dau de inteles ca tb sa faca mai mult... Eu as vrea ca din comportamentul lui sa reiasa ca nu mai e nici o speranta si la intrebarile mele legate de viitor sa o tina pe aia ca nu mai e viitor, dar nu sa fie cu c.uru intre doua luntre. Asta mi se pare aberant. Simtit nu e, sa ma menajeze, dar nu stiu cat de hotarat e...Nu stiu cat timp sa ii mai las (fara sa ma rog de el) ca sa vad in ce ape se scalda...
  •  
    • 120 mesaje
    5 Iul 2007, 14:57
    0 0
    chiar asa eva draga
    just-do-it
    Adica intai citeste cartea asta si s-ar putea sa nu mai ai nevoie de alte sfaturi
    Mie una din ceea ce ai scris tu mi-e limpede ca esti muuult prea atasata da el
  •  
    • 1151 mesaje
    5 Iul 2007, 15:01
    0 0
    chiar vorbeam zilele trecute cu un amic, a carui iubita sta la el si nu o mai iubeste.au vb despre asta, dar nu o poate da pur si simplu afara si nu stia ce sa mai faca sa plece ea ..
    si ca ea mereu plangea si el o impaca...
    ca mai dorm impreuna, dar nu o mai vrea
    eu zic sa pleci !!
  •  
    • 655 mesaje
    5 Iul 2007, 15:12
    0 0
    Mai, noi nu am discutat serios. Noi ne-am mai certat si alte dati, ne-am spus reciproc diverse, inclusiv de despartire, dar in cateva zile ne trecea. Acum la fel, vineri totul ok, iar sambata ne-am certat (din nimicuri) si mi-a zis chestia asta. El se incapataneaza mereu, ma tine ceva in stand by si apoi se calmeaza, dar acum...parac vrea sa imi dea lectii. Noi mai ziceam "nu te mai iubesc", dar fara a fi adevarat, acum nu stiu ce sa mai zic.Daca ar fi o perioada calma si m-ar lua sa imi zica sa plec, probabil ca l-as crede ca "dragoste cu sila nu merge", dar avand in vedere ca a fost o cearta si inainte era ok dpdv al sentimentelor, tot tind sa cred ca se joaca cu mine. Iar termenul pe care sa mi-l propun...cam cat sa fie? E stupida intrebarea, dar habar n-am cat sa ii las...
  •  
    • 528 mesaje
    5 Iul 2007, 16:33
    0 0
    draga mea,
    te inteleg foarte bine, pentru ca si eu sunt intr-o situatie similara oarecum... suntem impreuna de 5 ani, lucrurile au mers... cu mari hopuri: intai mi-a pus in vedere (la vreo 3 luni dupa ce ma mutasem la el, dupa insistentele lui) ca nu se mai insoara. am trecut peste asta, mi-am zis ca in fond nu hartia conteaza, etc. pe urma aminceput sa descopar tot felul de mici "indicii" cum ca ar umbla cu altele... am facut scandal, el s-a jurat ca nu-i nimic si ca ma iubeste... pe urma, acum vreo 2 ani l-am prins ca trimetea niste mailuri dragastoase unei gagici. am plecat. a venit sa ma ia inapoi cu flori si promisiuni de casatorie !!! eu, fraiera si indragostita, l-am iertat. numai ca i-am zis sa mai stam, ca nu e graba mare cu casatoria - partial pentru ca incepusem sa nu mai am incredere in el, partial ca sa-i demonstrez ca nu sunt disperata sa ma marit. acum un an m-a inselat cu o colega de serviciu, iar eu, tampita de mine, nu am mai plecat, ca sa "nu-l las celeilalte fara lupta". i-am spus doar ca daca nu termina relatia, eu voi pleca. lucrurile s-au calmat, el mi-a jurat ca nu se mai culca cu ea (ca de vazut se vad zilnic la birou...) a reinceput sa se poarte frumos, mi-am zis ca si-a invatat lectia.
    iar acum 3 saptamani am descoperit chitanta de la un hotel unde a stat cat a fost "singur" in delegatie. Pt o singura camera si 2 persoane.
    Unde vreau sa ajung cu mesajul meu lung: nu mai pierde timpul langa cineva care nu te apreciaza si nu te face sa te simti iubita si respectata. Eu mi-am pierdut 5 ani din viata cu barbatul asta si inca il mai iubesc, dar mi-e clar ca nu putem avea un viitor impreuna. Si cu toate astea, nu ma simt in stare, nici acum, sa il parasesc naibii si sa-l las sa se spele aia pe cap cu el. Nici macar nu i-am spus ca stiu, pentru ca ar insemna sa iau atitudine si nu ma simt in stare. Am 30 de ani si am senzatia ca, daca ma despart de el, voi ramane singura vesnic. Poate tu poti sa inveti ceva din exemplul meu negativ
  •  
    • 100 mesaje
    5 Iul 2007, 17:24
    0 0
    Cristinika, de ce iti e asa de greu sa-l parasesti? Si eu trec prin ceva asemanator....Daca esti curioasa, topicul se cheama "Neintelegeri" e pe-aici pe undeva...

    Just_do_it, scuze pt off-topic!
  •  
    • 10 mesaje
    6 Iul 2007, 07:48
    0 0
    Te inteleg ca ti-e frik sa-l parasesti...mai ales daca-l iubesti.Te intreb cati ani ai si daca ai unde sa pleci?
  •  
    • 621 mesaje
    6 Iul 2007, 10:48
    0 0
    Just, nu stiu daca varianta cu o data fixa pana la care sa pleci e una buna pentru voi , din cauza ca am impresia ca el face des faze de astea :cand e lapte si miere, cand tuna si fulgera. Cu toate astea, daca te hotarasti pentru un termen, nu cred ca e unul standard. El ar trebui sa fie exact cat mai poti tu sa induri situatia. Daca e o zi sau o luna , doua , trei , tu stii cel mai bine.
    Daca pleci tu acum la ai tai ce crezi ca se va intampla? Isi va vedea linistit de viata sau dupa o perioada va veni smerit sa vii inapoi?
  •  
    • 655 mesaje
    6 Iul 2007, 12:57
    0 0
    Draga Cristinika, imi pare rau ca treci prin asa ceva. Iti doresc curaj ca sa poti lua o decizie.
    Eu pot trece peste multe, foarte multe, chiar si peste jigniri si vb urate (depinde daca e chestie generala, sau la nervi) - cum sunt descrise intr-un alt topic de aici, dar nu as putea trece peste "o alta femeie". Nu m-as mai uita in urma.
    Referitor la comentariul anterior, daca as pleca, chiar daca ar suferi ca un caine, nu ar face nimic, ar astepta sa fac eu si posibil sa fie de acord, dar sa se roage el de mine....NEVER. Ne-am mai certat o data, eu am facut PRIMII pasi , nu a acceptat, dar apoi a sunat el si m-a chemat la el, dar ATAT. Nu stiu ce sa zic...
  •  
    • 528 mesaje
    6 Iul 2007, 13:12
    0 0
    ai dreptate
    fiecare are limitele ei de "suportare". eu, de exemplu, daca as avea de ales intre un barbat care imi e fidel, dar se poarte urat (ma jigneste, ma injura...) si unul care se poarta frumos dar ma inseala, l-as alege pe al doilea de fapt se pare ca l-am ales deja - desi uneori nici macar frumos nu se poarta.
    dar ideea e ca nu ar trebui sa acceptam nici una din chestiile astea. eu nici nu-mi dau seama in ce masura inca il iubesc (desi stiu sigur ca e si asta) si in ce masura am devenit dependenta afectiv. si mesajul meu se doreste a fi un semnal de alarma in sensul asta, pentru ca, pe masura ce timpul trece, dependenta se adanceste, cercul de prieteni si iesirile cu ei se raresc, anii trec... si esti din ce in ce mai putin in stare sa pleci

    am citit despre nancy si m-am ingrozit. pentru ca si eu am indurat, o perioada, ironii pe tema salariului mic si al familiei "necorespunzatoare". intre timp asta s-a mai rezolvat (pentru ca am luat atitudine si AM TIPAT la el - dar macar a inteles ca nu are voie sa-si bata joc...). in ultimul an chiar aveam senzatia ca lucrurile s-au schimbat mult in bine, ne certam mai rar, etc. mi-am zis ca, dupa ce am trecut prin atatea "impreuna", am ajuns sa ne cunoastem si sa ne acceptam mai bine. dar se pare ca de fapt e doar el mai fericit de relatia cu cealalta
  •  
    • 2439 mesaje
    10 Iul 2007, 15:11
    0 0
    Cristinika, cum mai esti, ce ai mai facut?
    M-a impresionat povestea ta! Ai grija de tine!
  •  
    • 1564 mesaje
    10 Iul 2007, 18:33
    0 0
    Just-do-it, inteleg ca, desi el ti-a zis sa pleci mai demult, tu inca nu ai plecat si, cum necum, ai obtinut un armistitiu... Mult dorit, de altfel. Numai ca acum ai dori sa stii pe ce durata de timp este si cand vor reintra lucrurile in normal. Esti confuza, el iti da semnale contradictorii: nu te da afara cu arme si bagaje, dar nici nu e incantat ca esti acolo; doarme cu tine in pat, dar fara sa faca si sex cu tine.
    Aici sunt niste semnale, pe care le-am mai spus: nu este multumit de tine si refuza intimitatea ca sa nu crezi ca el totusi te mai vrea. El nu vrea ca lucrurile sa reintre in normalitate, pt ca nu-i place normalitatea voastra asa cum era.

    Eu, in situatia ta fiind, acum un an si ceva, am stat doua luni muta si nemiscata in pat langa Gigel al meu cel intors cu spatele si, intr-o frumoasa seara de mai am venit de la serviciu, m-am apucat de curatenie si, vazand ca intarzie la serviciu pana dincolo de normal (a venit la 11), m-a gasit carand la portbagaj ultima tura de bagaje. Iar pe masa o scrisoare. De care oricum nu mai era nevoie, pt ca era... clar ca rabdarea mea se terminase. De doua luni nu mai presam,nu mai spuneam nimic ci doar asteptam ceva ce nu venea. Parca nu era viata mea, parca ma uitam la un film, cu interes, sa vad cum se termina. A fost singura situatie din viata mea de femeie cand nu am dat ultimatumuri cu fulgere in ochi, cand am refuzat sa fac ceva ce stiam ca e sub demnitatea mea: sa stau unde nu eram dorita.
    E neplacut sa evoc asta, dar poate totusi te bag in atmosfera: stergeam praful pe frumoasele lui mobile, de pe calculatorul unde petrecea ore in sir (pe care era deschis intr-o sfanta nepasare contul lui de pe Sentimente), aranjam patul in care nu ne mai iubisem de doua luni si, intre peretii frumos decorati ai apartamentului lui am auzit o voce care a spus: "merit mai mult".
    Trei saptamani cat am stat atunci despartiti, desi nu-mi era usor deloc, ideea aceea a fost leit-motivul gandurilor mele. Mi-am spus asa: "buna-rea, s-o gasi si pentru mine unul care sa ma iubeasca asa cum sunt. In fond, nu sunt eu mai rea ca altele." Asta m-a ajutat sa trec peste senzatia de vinovatie, mustrari de constiinta, regrete, TOT. Constiinta ca merit sa fiu iubita, merit sa mi se raspunda la iubire- cu iubire.

    Noi suntem impreuna si acum, dar mult mai schimbati in bine. Mult mai maturizati. Si sunt convinsa, ca schimbarea a venit de la mine. In ce ma priveste, eu am invatat sa tac. Sa tac si sa fac. Gura bogata, ezitarea, reprosurile, pretentiile expuse in o mie de cuvinte, nu mi-au folosit la nimic.

    Daca ceva din ce confesez eu aici nu te lasa rece, incearca si tu.
    Te-as sfatui sa incerci sa fii mai detasata si tu, atat incat sa dai barbatului si relatiei tale exact atata importanta cat trebuie sa aiba. Nici mai mult nici mai putin. Indemnul"invata sa te iubesti pe tine, sa te simti bine cu tine si sa gasesti bucurii si validari si in afara relatiei" este unul DE MARE PROFUNZIME.
    Dai prea multa importanta omului acestuia si relatiei tale cu el! Arzi prea multa energie si afectivitate, iti ocupa prea mult loc pe hard-disk. Si asta de muuult timp incoace.
    Detaseaza-te, uita-te la timpul care-ti trece in mod steril, fie-ti ciuda ca il risipesti aiurea si valorifica-l. Vezi-ti de VIATA TA. Reactiile vor veni SIGUR (mie zilele trecute Gigel mi-a spus ca sunt egoista si ca imi trag spuza pe turta mea). Nu. Nu e decat recent recuperatul meu respect pentru viata mea, timpul meu, calitatile mele. Pe care le daruiesc cu draga inima daca sunt iubita, dorita si importanta.
    Te-am mai sfatuit sa incepi schimbarea cu tine insati, chiar daca asta presupune sa-ti musti limba si sa taci. Nu sa fii oarba, nu sa inghiti porcarii, ci doar sa taci.
    Cred, draga mea, ca e timpul sa pleci de-acolo. Temporar sau nu, daca il vezi ca nu mai face nimic sa mearga relatia voastra, daca vezi ca nu mai crede in ea, retrage-te, repliaza-te si...oi mai vedea dup-aia ce-o mai fi.
    Cred ca e timpul sa te resemnezi: ai gresit si tu, a gresit si el....Buna-rea cum esti, una peste alta,baga-ti in cap ca MERITI MAI MULT.
  •  
    • 201 mesaje
    10 Iul 2007, 18:47
    0 0
    Just-do-it, de ce mai stai??? Daca si dupa ce v-ati mai despartit odata ai vazut ca el nu a venit dupa tine si tot tu te-ai dus inapoi, nu crezi ca omul ti-a cam 'zis' ca nu mai te vrea? Dormitul impreuna se intampla si intre oameni care nu au nici un fel de sentimente unul pentru celalalt, fiind doar impuls sexual si nimic altceva. Pari o tipa foarte puternica care stie ce vrea, a venit cred timpul sa iti zici ca vrei pe altcineva si sa incepi cautatul dupa unul care stie ce vrea si care sa te vrea! Bafta multa si sa fii iubita asa cum vrei si stii ca meriti!

    Cristinuta, m-a impresionat povestea ta si cum ai deja 30 de ani te voi intreba ceva aparent neobisnuit: tu iti doresti copii? Motivul intrebarii? Cam pe la 30 de ani incepe ceasul biologic al nostru sa ticaie nerabdator ca vrea copii. Ori cum tu nu vrei sa te mariti cu tipul cu care esti acum, banuiesc ca nici copii nu vrei cu el iar daca intr-adevar iti doresti copii cred ca a venit timpul sa pleci si sa-l lasi sa-si traiasca viata cum vrea el, dar fara sa te mai raneasca pe tine. O sa fie greu pentru ca pari sa fii foarte sensibila si foarte usor atasabila, dar daca iti doresti copii atunci va trebui sa le gasesti un tata cat de curand! La gasit sot si tata pentru copii tai, ceasul ala biologic al tau va incepe sa ticaie cat de curand daca nu o fi inceput deja! Asa ca mult curaj si fii optimista, partea buna e ca sunt inca multi barbati singuri dornici de insuratoare si de avut copii (culmea e ca si unii dintre ei dupa ce trec de 30 de ani incep sa se uite dupa tipe cu care sa se insoare si sa aibe copii, greu de crezut dar adevarat!), asa ca sansele sunt foarte bune pentru tine! Curaj si ...la agatat cu tine!
  •  
    • 1260 mesaje
    10 Iul 2007, 18:51
    0 0
    "eu chiar nu inteleg" ... nici eu.
    oricat as incerca, nu va pot intelege.
    fiecare sta si se ingrozeste de situatia celeilalte, dar in aclasi timp, situatia proprie e cel putin la fel de rea. vazut din afara!
    sau credeti ca vor aprecia eforturile voastre, ingaduinta cu care le acceptati toate magariile? vor vedea doar ca au niste proaste langa ei, cu care-si pot permite sa faca ce vor.
  •  
    • 1564 mesaje
    10 Iul 2007, 18:52
    0 0
    Ah, si mai am ceva sa-ti spun, care sper sa te convinga de inutilitatea si lipsa de eficienta a provizoratului in care traiti acum. Baiatul asta al tau si-a pierdut increderea ca lucrurile vor mai merge bine intre voi. Adica tu ti-ai pierdut credibilitatea in ochii lui. Ar trebui acum sa vii ori cu un miracol,ori cu o revelatie a greselilor voastre, inarmata cu o noua strategie (chestie in care eu cred cu adevarat!), ori, cum te-am sfatuit de-a lungul relatiei, cu UN CUMUL DE LUCRURI BUNE, de atitudini bune, ca sa iti recastigi credibilitatea. In fond, el asta si asteapta de la tine.
    De-asta spun ca schimbarea trebuie sa fie la tine. O schimbare de esenta, o evolutie venita dintr-o lectie primita si asimilata. Dar aceasta intelegere a lucrurilor vine numai dupa o repliere, o reevaluare a comportamentului, caracterului, reactiilor tale. Si prin repliere inteleg de obicei o sfanta pauza, cu tot ce presupune ea: chinuiala, furie sau depresie, mandrie sau mustrari de constiinta, in fine. Ai taria sa pleci si sa nu-l mai cauti o luna. Abia apoi suna-l, invita-l la o cafea si pune situatia pe masa, casazicasa Daca iti va mai da credit inseamna ca merita sa reinvestesti. Daca nu...paguba-n ciuperci, ce-ai avut si ce-ai pierdut....
  •  
    • 1564 mesaje
    10 Iul 2007, 19:05
    0 0
    Pescarush, radicalismul nostru feminist are marele dezavantaj ca ne orbeste. Atat de tare ne orbeste si ne indarjeste, incat uitam ca si ei, la randul lor au facut eforturi si tindem sa scapam din vedere "ingaduinta cu care si ei inghit magariile noastre".

    Daca just-do-it nu a facut nici o "magarie", eu imi fac mea pulpa, retrag tot ce am zis si devin cea mai infocata sustinatoare a VICTIMEI impotriva NENOROCITULUI care ii face numai magarii. Daca poate ea sa afirme sus si tare asta, eu ce naiba sa mai fac?
    Nu pot decat sa zic,cu sinceritate, ca in propria mea relatie eu am fost dracu` gol. Sau, ca sa fiu mai temperata in afirmatii, eu am fost in majoritatea cazurilor tonul care a facut muzica Dar m-am plictisit si de rolul asta si ii mai las si celuilalt placerea de a avea mingea in terenul lui, sau de a tine fraiele relatiei. E...un pic prea multa responsabilitate in rolul asta si, nu de alta, dar mai am si altele
  •  
    • 18 mesaje
    10 Iul 2007, 19:55
    0 0
    Mahabharata, cam ce intelegi tu prin faptul ca ai fost dracul gol, ca ai facut si tu "magarii"?Ca am si eu o duvida, al meu imi spune ca ne certam doar din cauza mea,ca nici eu nu stiu ce sa mai cred?Poate ma mai lamuresc daca imi raspunzi.