variatiune pe tema dani-elle-ei
-
0 0fetele,
am o mama nebuna cam asa ca dani-ella... din conceptiile si ideile ei nu o scoate nimeni. totusi, eu o iubesc, pentru ca e mama mea, si pentru tot ce a facut pentru mine, cat si cum s-a priceput.
am avut o copilarie si adolescenta foarte nasoala, plina de abuzuri. de-aceea cand am plecat de-acasa am rasuflat usurata ca acum am viata mea. ei, acuma vine mama... mama e obsedata de control si inca incearca sa imi conduca viata. ea, in mintea ei, ar vrea sa ma ajute, dar vorbele ei imi fac atat de mult rau ca nici n-as mai vrea sa vorbesc cu ea. iar cand organizeaza cate-o reuniune de familie, ma duc, dar e un iad constant. si ea zice, "uite, ce frumos e acasa!".
cum sa fac sa pot avea o relatie cu ea? nu vreau s-o abandonez, dar interactiunile cu ea imi fac rau. cum pot s-o tin la distanta si sa-i explic ca nu o vrea mai aproape (nici fizic, nici psihic) fara sa o ranesc, cand ea se inversuneaza sa ma "ajute"?
ma gandeam sa-i zic ca o sa pastrez relatia cu ea cu o conditie, sa se duca la psiholog... dar nu stiu daca ar merge.
cum sa reusesc macar sa am incredere ca o se schimbe, cand nu am nici un pic de incredere in ea, cand dintotdeauna i-a pasat doar de scopurile ei, pentru care a mintit si a manipulat? -
probabil ca proportiile nu sunt aceleasi, dar am avut si poate inca am o relatie foarte dificila cu taica-meu. Tin minte ca atunci cand am intrat la facultate mi se parea ca, faptul ca nu o sa mai stau acasa ci la camin era cea mai mare realizare (mai mare decat ce in mod logic reprezenta luarea examenului in sine pentru viata mea viitoare). Tin minte ca vedeam in weekenduri si inevitabil ne certam - singurul ground de discutie era cand plecam la meci, e funny ca asta era singurul bonding pe care il faceam
. Cu toate astea, nu am incetat nici o clipa sa cred ca, in felul lui poate twisted, taica-meu a tinut la mine ca orice parinte la copilul lui. Si a dovedit asta in nenumarate randuri. Dupa ce am plecat din tara, la scurt timp au venit si ai mei si a trebuit sa stau din nou cu ei o perioada (babysitting period am numit-o eu
). Au fost iar clinch-uri dar trebuie sa recunosc ca de data asta eu am avut the upper hand si in mod surprinzator dar poate firesc, taica-meu a acceptat.
Ce vreau sa spun, este ca dupa ce nu am mai stat sub acelasi acoperis cu taica-meu si dupa ce mi-am capatat independenta financiara nu am mai resimtit asa tare neintelegerile mele cu el. Nu stiu cat de diferita e povestea ta, poate ca mama ta e mai mult de atat.
In incheiere, cu riscul de a deveni lacrimogen, iti spun ca dupa ce am aflat povestea lui Bono cu taica-sau (da stiu...poate e aiurea exemplu) si cand am realizat ca odata parintii nu o sa mai fie, am incercat si eu sa nu fiu asa intransigent....nu e ca si cum nu pot sa imi traiesc viata cum vreau, daca se mai baga si el pe ici pe colo....dar repet, poate povestea ta e diferita -
http://www.telegraph.co.uk/arts/main.jhtml?xml=/arts/2003/11/20/babono20.xml
http://www.youtube.com/watch?v=cf0I5c1gmO4
Tough, you think you've got the stuff
You're telling me and anyone
You're hard enough
You don't have to put up a fight
You don't have to always be right
Let me take some of the punches
For you tonight
Listen to me now
I need to let you know
You don't have to go it alone
And it's you when I look in the mirror
And it's you when I don't pick up the phone
Sometimes you can't make it on your own
We fight all the time
You and I...that's alright
We're the same soul
I don't need...I don't need to hear you say
That if we weren't so alike
You'd like me a whole lot more
Listen to me now
I need to let you know
You don't have to go it alone
And it's you when I look in the mirror
And it's you when I don't pick up the phone
Sometimes you can't make it on your own
I know that we don't talk
I'm sick of it all
Can - you - hear - me - when - I -
Sing, you're the reason I sing
You're the reason why the opera is in me...
Where are we now?
I've still got to let you know
A house still doesn't make a home
Don't leave me here alone...
And it's you when I look in the mirror
And it's you that makes it hard to let go
Sometimes you can't make it on your own
Sometimes you can't make it
The best you can do is to fake it
Sometimes you can't make it on your own -
scumpa mea, de ce TREBUIE sa ai o relatie cu mama ta? Stiu pare socant ce spun dar... parintii sunt niste oameni care pot fi buni sau rai, pot merita respect sau nu. Nu s-a reglementat prin lege ca trebuie sa ne consumam nervii cu ei pana la moarte, indiferent cum sunt!
Stiu, stiu, toata lumea iti va spune "e mama ta totusi! te-a facut!" - really, nu ii esti datoare pentru asta.
Din ce spui inteleg ca mama ta este un om rau si de aceea imi permit sa-ti spun sa nu ii mai faci jocul, detaseaza-te, nu te lasa consumata. Daca s-au purtat urat cu tine in copilarie ti-au facut deja foarte mult rau... acum, cand esti adult, poti alege daca sa te incarci cu mai mult rau, cand erai copil nu aveai de ales.
Acum e alegerea ta. Stiu ca o sa ti s epara ciudat ce ti-am scris... dar te rog stai un minut si gandeste-te. De ce TREBUIE? -
3_07, asa era si relatia mea cu maica-mea. ea nu este obsedata sa-mi controleze viata (din contra, m-a lasat de izbeliste deseori, chiar si pe vremea cand eram copil), ci sa mi-o otraveasca.
nu are rost sa intru in amanunte - pe scurt, ma folosea pe post de pubela in care isi depozita problemele si nefericirea, chiar si cea legata de relatia cu tatal meu.
in cele din urma, un specialist in terapie comportamentala m-a invatat ca am tot dreptul sa trasez limite in relatiile cu ceilalti, fara sa fie nevoie sa ma cert cu ei.
iti spun si tie care sunt pasii de urmat:
pasul 1: DECIZIA 1
tu insati trebuie sa devii constienta ca esti un om matur, care este capabil sa decida si sa exprime ce este bine pentru el si ce nu.
scrie pe o bucata de hartie (sa stii ca am dezgropat special pentru tine aceste notite ale mele, dintr-un maldar de hartoage, tocmai pentru ca sa fiu sigura ca nu gresesc o iota):
"Eu sunt o femeie in toata firea si ma decid sa-mi percep, sa-mi exprim si sa-mi apar SENTIMENTELE si DORINTELE in asa fel incat sa ma simt bine si sa tin realmente seama de ceilalti!"
invata pe de rost acest text si gandeste-te la el ori de cate ori ai timp. pune bine biletelul pe care il scrii, intr-un loc in care umbli numai tu.
dupa o vreme (in cazul meu a durat 2-3 luni de zile), in care sesizezi ca aceasta idee incepe sa "lucreze" nu numai in mintea ta, ci si in modul in care relationezi cu ceilalti, poti trece la:
pasul doi: DECIZIA 2
"Eu sunt o femeie in toata firea si ma decid sa-mi exprim si sa-mi apar OPINIA bine chibzuita, in asa fel incat sa ma simt bine si sa tin realmente seama de ceilalti!"
(procedeaza in mod identic ca in cazul Deciziei nr. 1)
**********
trebuie sa mentii cat mai mult aceste idei in atentia ta, pana cand ele incep sa faca parte integranta din gandirea ta. dupa aceea, vei putea observa ca modul tau de a gandi despre tine si felul in care comunici cu ceilalti se vor adapta la aceste doua Decizii, iar rezultatele vor fi exceptionale.
invata sa-ti formulezi frazele. poti exprima ceea ce iti doresti in cuvinte putine si simple. de fapt, cu cat sunt mai putine si mai simple, cu atat efectul este mai bun.
de exemplu:
"(A)Mama, ceea ce mi-ai spus ma face realmente sa sufar. (B)Prefer sa vorbim despre altceva. De exemplu, despre..."
sau:
"(A)Ionele, am avut o saptamana incarcata, sunt obosita. (B)Ca sa terminam la timp treburile gospodaresti si sa ne putem odihni amandoi, e nevoie sa faci piata/dai cu aspiratorul/bati un cui."
*A. practic, incepi prin a-ti exprima o stare, fara sa dai vina pe altcineva: "EU ma simt in cutare fel" si nu "TU ma faci sa ma simt in cutare fel".
vei vedea ca, inainte de a putea exprima ceea ce simti, trebuie ca mai intai sa iti dai tu insati seama ce anume simti (dezamagire, tristete, frustrare, iritare etc)
*B. inchei prin a spune exact care este lucrul de care ai nevoie ca sa iti fie bine.
pentru a putea sa ceri o anumita reactie sau un anumit comportament din partea celorlalti, e nevoie sa te gandesti in prealabil care anume este lucrul de care ai realmente nevoie ca sa iti fie bine - asta este o chestie care, desi nu pare, uneori poate fi destul de dificila.
este nevoie de exercitiu, pana sa ajungi sa stapanesti modalitatea corecta de exprimare. vei sti cand ai ajuns la ea atunci cand reactia celorlalti va fi aceea de a raspunde dorintelor tale.
nu uita, insa, ca acestea trebuie sa fie corecte atat fata de tine, cat si fata de ceilalti.
-
keyser, psihologii sustin ca exista doua modalitati de exprimare a afectiunii: pozitiva si negativa.
se vede treaba ca tatal tau si-a insusit-o mai mult pe cea exprimata in mod negativ - probabil asa a fost educat, la randul sau. sau, poate, asa a crezut el ca trebuie sa se poarte un barbat. sau, cine stie, a avut parte de niste parinti prea moi, care nu l-au pregatit suficient pentru greutatile vietii, iar el a dorit sa faca lucrul asta pentru tine, ca sa-ti fie mai usor decat i-a fost lui.
sau... sau...
motive pot fi multe, dar, pentru ca nu pot fi schimbate, aproape ca nici nu conteaza.
ceea ce conteaza pentru tine este modul subiectiv, personal, in care reactionezi la afectiunea (asa cum este ea, exprimata negativ) tatalui tau.
daca te face sa suferi, traseaza limitele, ca sa opresti sursa suferintei si sa il poti iubi din toata inima.
daca esti OK, iubeste-ti tatal in continuare, asa cum este el. -
keyser, cum ai reusit sa te descurci cu taica-tau? zi si mie, sa-i zic lu' husbandu', ca are aceeasi problema cu maica-sa... astia doi, daca nu se critica cu drag unul pe altul pana ajung sa se certe, nu simt ca au stat de vorba.
dupa care husbandu' ori cade in depresie, ori tranteste si izbeste orin casa - deci ajung, vrand-nevrand, un fel de victima pasiva (ca fumatorii pasivi
). -
donna, crede-ma ca nu stiu ce sa iti zic...in pozitia de "fumatoare" pasiva era maica-mea la noi in familie si asa rau imi parea de treaba asta...
vezi si tu ca sunt situatii diferite....de aia am si zis ca o relatie d-asta aiurea mama-fiica e probabil diferita de una aiurea tata-fiu si acum tu imi descrii un complex oedipian inversat vad
asa cum am mai spus, faptul ca nu mai locuim sub acelasi acoperis plus acceptarea mea in pozitia de baby-sitter (pentru ca asta am fost pe bune pentru amandoi parintii, ei nestiind nici macar limba)...a facut sa capat the upper hand. Nu a fost usor, nu am vrut neaparat asta, dar nu mai puteam sa fiu nether hand. Vezi, situatia mea si a lui taica-meu a fost speciala pentru ca initial plecasem departe de tot de casa si apoi el a trebuit sa accepte ca devenit dependent putin de mine odata cu reunirea mea cu el aici. Plus ca, ti-am spus, poate ca proportiile relatiei mele nasoale cu taica-meu nu sunt cele descrise de voi.
Si sunt sigur ca niciodata aceste clinch-uri intre mine si el nu vor inceta, dar faptul ca nu ne vedem in fiecare zi ajuta foarte mult.
Un mic amanunt probabil important. Uneori cand vad ca nu exista logical reasoning trec pe "pilot automat", adica il lasa sa zica ce vrea si fac ca mine....in cele din urma accepta si recunoaste greseala. -
multumesc mult de tot pentru raspunsuri!
sunteti niste dragi
hai sa va iau pe rand:
blue_baby, am luat-o o sedinta cu mine la psiholog, cand venise la mine-n vizita. felul cum s-a comportat m-a lasat MASCA. senina, zambitoare, "daaa, stiu ca fata mea a trecut prin toate astea, dar asa era pe vremea aia, in tara aia, etc." si la sfarsit mi-a zis doar mie in privat ceva de genul: da, imi dau seama acum ca am gresit ca parinte, si ca esti "stricata" si n-o sa te mai repare nimeni. asa, simplu, ca o constatare stiintifica, de genul: “uite, asa sta treaba, nu mai pierde vremea degeaba la terapie.” atat de senina. si-apoi mi-a zis ca ea o sa ma “ajute”, de parca eu as fi un copil handicapat. pentru ea, asta e situatia: eu sunt un copil care accidental si cu voia sortii a ramas handicapat, si ea o sa-si faca datoria de mama si o sa ma stearga la fund cand o sa am nevoie.
uf. pentru mine asta a fost cel mai umilitor, jignitor si dureros moment din relatia cu mama. ca ea asta a inteles din gestul meu, ca eu sunt bolnava si-i cer ajutorul, iar ea din mila si dragoste materna mi-l acorda. -
fullmoon: de ce TREBUIE sa am o relatie cu mama? nu trebuie, dar mi-as dori-o, pentru ca totusi tin la ea, pentru ca nu actioneaza din rautate chiar daca mijloacele pe care le foloseste sunt dezastruoase, pentru ca e inca un copil din punct de vedere emotional care a gresit atat de mult vrand sa faca pe adultul incat acum are nevoie de rabdare si sprijin si intelegere ca sa poata sa-si recunoasca greselile, pentru ca nu vreau s-o abandonez si s-o las sa se simta cum m-am simtit eu atatia ani.
-
keyser:
la tine e "generation gap", la noi e o intreaga nebunie. as fi vrut eu sa fie atat de simplu, nu le-am purtat niciodata pica parintilor, am incercat din toate puterile sa recladesc relatia cu ei, dar sunt prea multe traume neadresate, si intre mama si tata, si intre ei si noi, copiii. iar ei (mama si cu tata) si le-ngroapa, stau ca strutii cu capul in nisip. stii, daca ar fi doar unul poate ar fi altfel, but they only confide in each other and it's the rest of the world that has it wrong. -
donna, sarumana! inseamna enorm pt mine ca ti-ai cautat biletele ca sa le imparti cu mine

ce zici tu acolo am invatat cu prietenul meu, care m-a educat mult din punct de vedere emotional si m-a ajutat sa comunic.
cu mama insa... teama mi-e ca e-n zadar... ca daca-i vorbesc asa zice da, da si tot cum crede ea de cuviinta face. ma ia de zuza. nu asculta decat daca-i vorbesc in zuzo-limba ei. are ea un stil aparte de comunicare, mitizat si metaforic si rupt de realitate. acolo chiar are un raspuns emotional. in rest, vacs. so... sa-i vorbesc in zuzo-limba e total contraproductiv, ca nu fac decat s-o incurajez in pseudo-realitatea ei. sa-i vorbesc normal, n-o atinge. of si vai. -
3_07, ambii mei parinti comunica in double-bind, lucru care, pe langa faptul ca m-a facut o buna canditata pentru anxietate, mi-a creat si un mare handicap atunci cand am crescut si a trebuit sa ma inteleg cu restul lumii.
(in cazul in care psihologul nu ti-a vorbit despre double-bind, poti gasi pe net materiale.)
te asigur ca metoda de comunicare pe care am descris-o zilele trecute poate sa penetreze baricada pe care ti-o pune mama ta, prin metacomunicarea pe care o foloseste.
cand maica-ta te face sa te simti zuza, ridica sprancele si spune-i asa:
"nu inteleg ce zici, poti sa fii mai explicita?" (este o formulare in double bind, adica pe limba ei).
intrebarea asta ii va trage doua semnale de alarma, in sensul ca:
1. isi va da seama ca, daca ceea ce a vrut sa spuna constituia o jignire voalata la adresa ta, urmeaza sa te superi si sa va certati. de aceea, va renunta sa te jigneasca in fata. (printre altele, ea comunica in metafore pentru ca nu vrea sa spuna verde in fatza ceea ce gandeste, tocmai pentru ca ii este teama de conflicte).
2. se va intreba daca nu cumva vrei sa-i sugerezi ca este incoerenta.
fa-te ca nu intelegi nimic din ceea ce spune, pana cand ea va gasi o formulare in termeni care iti convin.
pur si simplu, nu ii permite sa schimbe subiectul ("stai asa, lasa asta, ca inca nu am inteles ce ai vrut sa zici mai devreme"), pana cand nu o face intr-un mod cat mai apropiat de normalitate.
poti sa dirijezi ceea ce spune, plasand din cand in cand intrebari scurte, de ganul: "adica?", "cum asa?", "poti sa-mi dai un exemplu?", "esti sigura?" etc etc etc
vei vedea ca, la un moment dat, o sa inceapa sa vorbeasca mai putin, mai controlat si cu mai multa precautie.
de fapt, ea POATE sa comunice si normal, pentru ca altfel n-ar fi reusit sa supravietuiasca in societate. o ia pe aratura numai cu cine stie ca poate s-o faca fara a-si pierde prestanta, ba chiar din contra, castigand-o prin faptul ca exercita o anumita presiune psihica. -
apropo de double-bind, soacra-mea este un mic copil comparativ cu maica-mea, insa are si ea cateva piese de rezistenta, dintre care cea mai demolatoare este, de departe:
"Asa te-ai gandit tu?"
de ani de zile ma gandesc la cum anume ar trebui sa-i raspund ca sa ii arunc pisica moarta inapoi, si inca n-am gasit o varianta valabila...