Help...
-
0 0Fetelor, va rog sa ma ajutati caci sunt disperata...Sunt cu prietenul meu de jumatate de an,desi ne stim de 3.Ne iubim foarte mult, ne respectam foarte mult, insa ne certam ZI DE ZI de la toate nimicurile; iar chestia asta nu se intampla de ieri - de azi ci de la inceputul relatiei.
Am stat de multe ori sa analizam situatia, sa cautam sursa certurilor, de fiecare data am convenit sa incercam sa inghitim in sec insa de fiecare data deznodamantul e acelasi. Amandoi suntem foarte orgolosi, nu vrem sa cedam si aruncam cu cuvinte. Insa ce ma doare e ca daca la inceput de fiecare data, indiferent daca gresea el sau eu ma cauta, acum nu o mai face,chiar daca e vinovat. Iar eu il las asa...si lasat este. Si nu e vorba ca nu-i pasa, ma iubeste si sufera ca si mine, doar ca este f orgolios.
Nu stiu ce sa fac, m-am saturat pana peste cap.M-am gandit de o gramada de ori sa il las, mai ales ca sunt si destul de tanara insa il iubesc si chiar vreau sa vad un viitor alaturi de el. -
Nu e vorba de consumat sau de plans..chiar nu sunt genul.E vorba de ceva mai mult si anume de faptul ca uneori simt ca trece timpul pe langa mine si chiar nu merita sa stau alaturi de el in asemenea conditii.
Repet ce ziceam si-n postul anterior: ne certam IN FIECARE ZI si deja mi-a ajuns la os.
Dar in acelasi timp il iubesc, e un om deosebit langa care merita sa stai...ma gandesc ca poate suntem incompatibili...offf -
Ralu,
stiu, mama, din pacate stiu...
Dar na, acum, fiecare cuplu are stilul lui.
La mine , la inceput, eram cei mai linistiti, dupa care a urmat o perioada de certuri din nimic. foarte lunga perioada.
Acum se pare ca ne am linistit.
Asa ca poate e doar o faza prin care treceti si voi.
Important este ca aceste certuri sa nu sape, ci sa consolideze relatia, sa va clarifice sentimente, sa va tempereze. -
Ralu...da! El e si mai visator,diferenta dintre noi este ca eu sunt si cu picioarele pe pamant, el nu prea. E sentimental, romantic, linistit...exact ce-mi trebuie.
Insa ne certam...si cand o facem ne indepartam tare de tot unul de celalalt.Nu vorbim cu zilele si ma intreb,zau,cat o s-o mai duca relatia asta..caci degeaba innozi, vine un moment cand nu mai ai ce. -
Pai...same story here

Uite care e treaba...daca va iubiti cu adevarat cu timpul o sa invatati sa va tolerati greselile unul altuia si nu o sa va mai certati asa des.Si mai lasa si tu de la tine daca vrei sa mearga relatia voastra...mai bate-i un apropo finut.
Daca nu o sa fie asa...atunci nu a fost sa fie pa pa si la revedere
-
Unui barbat la 22 de ani chiar nu ai ce sa ii ceri,este imatur.
Barbati visatori si romantici nu prea mai exista, iar tu esti chiar o norocoasa sa ai un asa exemplar dar daca spui ca va certati zilnic e un lucru destul de grav.Incearca sa vezi de unde vine excat problema si sa discuti cu el si daca nu merge si nu merge pune punct. -
Al meu nu e chiar atat de imatur, iar faptul asta mi-a fost confirmat in repetate randuri si diferite situatii. Problema este ca las de la mine cat pot, insa nu pot s-o fac atata vreme cat nu eu sunt cea vinovata. Si ma doare ca i s-a urcat la cap, a devenit exact asa cum nu-mi place mie:tipul ala de barbat care tine coada pe sus desi a gresit.Imi vine sa-i tai gatul!
-
poi ar trebui sa discutati despre chestia asta ptr ca daca va iubiti unul pe altul si veti vrea sa aveti o relatie destul de serioasa...nu o puteti creea cu asemenea certuri....si cred ca ar trebui sa mai lasi si tu de la tine caci daca tu nu lasi el nu lasa si nu iese nimik.....nu stiu...asta e parerea mea
-
ancuta, nu e vorba de lupta de putere, daca asa m-am facut inteleasa,imi cer scuze.
E vorba ca spre deosebire de mine,care caut solutii si vreau sa fie totul bine momentan si pe termen lung...el a devenit impasibil si-l doare-n cot. Ca sa nu mai vorbesc despre faptul ca parca ar cauta cearta in orice fleac.