hm! tell me about it

  •  
    • 91 mesaje
    30 Iun 2007, 14:43
    0 0
    buna ziua!
    am nevoie sa stiu parerea voastra intr-o problema care ma apasa de ceva timp.
    de ce se grabesc unii barbati spre casatorie? de ce unora le place prea mult libertatea si altora deloc?
    am mai postat aici despre relatia mea, cea serioasa si stabila, care ma multumeste, dar nu e ceea ce vreau eu de la viata, ceea ce ma implineste pe deplin... ei bine, ea a avansat si nici nu stiu cand.
    acum se pune problema mutatului impreuna, el e sigur ca vrea sa ramana cu mine, ca ma iubeste, e sigur si de mine, si vrea famelie.
    da, si eu vreau, si mie imi place ideea, dar nu acum... inca ma bucur de studentie, de tinerete... imi place libertatea mea, dar si relatia cu el, il iubesc, dar nu la modul navalnic si patimas, ci mai degraba calm, afectiv, nu stiu sa explic...
    nu vreau nici sa ne despartim... suntem de un an impreuna, ne-am obinuit mult unul cu celalalt. mie imi e bine asa cum e acum, dar el vrea the next step.
    prietene bune ale mele care s-au mutat cu iubitul ori s-au casatorit, imi povestesc cu atata placere despre atmosfera lor casnica, de caminul lor, de cum fac ele mancare la 2 zile, cum ies numai impreuna cu alte cupluri, cum le suna telefonul la 2 ore sa se raporteze, cum au rate si cheltuieli cu casa... hehe... ce frumoosss nu?

    vreau sa stiu mai mult, cum e sa stai cu cineva?singuri, fara parintii tai sau ai lui. ce se schimba? cum te acomodezi? la ce renunti?
    si daca nu vreau sa fac pasul, cum fac sa il tin in continuare langa mine, asa cum e acum. cum il aman?
  •  
    • 340 mesaje
    30 Iun 2007, 15:13
    0 0
    uimitor dar povestea ta e la indigo cu a mea. sunt intr o rel de 1 an cu un baiat si el are ganduri mari iar eu am ganduri mai modeste/// il iubesc ne intelegem bine dar parca mutatul impreuna si casatoria pot sa mai astepte...

    la mine toate prietenele sunt casatorite, si o colega de la facultate a facut si copil deja... eu sunt mai rebela si pun in balanta la ce renunt si ce castig...

    momentan e bine acasa la ai mei, sunt rasfata (nu ca iubitu nu ma rasfata!), dar ma bucur da tinerete de mai multa libertate, nu gatesc eu nu spal eu curatenie deja facem impreuna si la mine si la el, la noi nu vad care ar fi schimbarea (in afara ca ar treb sa incep sa gatesc daca ne mutam impr si ar treb sa tin eu o casa singura - ) dupa parerea mea sunt inca mica si i-am spus asta clar...

    totul la vremea lor... il iubesc enorm dar momentan imi e bine unde sunt...desi amandoi muncim el sta deja singur si am vazut la el ca e greu fara parinti/// si avand in vedere ca in fam mea e obicei sa ramai cu parintii in casa, ei sa faca treaba tu sa ai servici e mai usor nu dai banii pe femei de servici si restaurant, mereu gasesti pe cineva acasa si iti si dau libertatea sin intimitatea de care ai nevoie (mai ales ca am casa etajata si mansarda e numai a mea)

    tot ce te pot sfatui e sa pui in balanta bine ... ce renunti si ce castigi! oricum daca va iubiti asta e tot ce conteaza! iar daca te simti ca nu esti pregatita nu o face numai pt el!

    te pup si multa fericire iti doresc!
  •  
    • 120 mesaje
    30 Iun 2007, 15:26
    0 0
    Hm, mie mi-a atras atentia faptul ca spui ca nu te simti pregatita de un asemenea angajament. Dar nu imi dau seama daca nu te simti fiindca ti-e teama ca nu faci fata sau poate te temi de rutina sau daca nu te simti fiindca pur si simplu mai vrei sa "arzi gazul" cum se spune.
    Cred ca nici o experienta a altor eve nu te poate convimge sa faci pasul daca interiorul tau nu o vrea.
    Cat despre cum sa-l convingi si pe el ar fi deajuns sa-i spui adevarul, sa-i explici ce-ti doresti si de ce si restul depinde si de el
    Eu una am facut pasul fara sa fac prea multe calcule(ca sunt genul care despica firul in 7 si uita de unde am plecat de fapt si ce era de demonstrat)
    Am stiut pur si simplu ca sunt pregatita pentru si am trait experienta fara sa-mi fac multe griji.
    Am renuntat la tot, m-am mutat in alt oras,alt servici, alta locuinta bla bla
    Dar nu regret ptr ca viata mea e plina de alte binecuvantari: caminul meu, o viata noua cu multe schimbari care-mi plac, copilul meu, sotul meu, prieteni noi si cine stie ce mai urmeaza
  •  
    • 91 mesaje
    30 Iun 2007, 15:30
    0 0
    exact laurie!
    banuiesc ca sunteti amandoi tineri si chiar nu inteleg de ce graba asta. graba de altfel caracteristica fetelor... de unde si vorba "te grabesti ca fata mare la maritat" trebuie modificata zicala

    de ce oare unele femei au in instict placerea pt gospodarit, pt a fi sotie model... ca unele o fac obligate, dar sunt si unele care chiar isi gasesc placeri nebanuite in a face macare din dragoste pt el, pt caminul lor, in a munci in casa pana la epuizare, in a se lasa pe ele ca sa ajunga banii in casa... ca apoi sotului sa le fuga ochii dupa altele ca sotiile s-au remodelat dar asta e alta problema...

    so... cum facem sa mentinem relatia asa cum e acum, cum tragem de timp?
  •  
    • 6273 mesaje
    30 Iun 2007, 16:06
    0 0
    Daca nu esti pregatita nu te casatori.

    Casatoria inseamna o responasabilitate mare.Sincer?mie nu imi place desi am facut marea prostie sa ma marit la 21 de ani.Cand m-am casatorit am crezut ca totul e numai distractie adr cand am vazut eu ce inseamna era prea tarziu sia cum regret enorm ca nu mi-am trait si eu viata.
  •  
    • 91 mesaje
    30 Iun 2007, 16:14
    0 0
    asa mi se pare i mie, ca iti strici tineretea... la inceput cred ca este frumos sa stai zilnic in casa cu barbatul pe care il iubesti, si acomodarea cred ca e faina, si pasiunea mare... dar mai apoi pe fiecare ne ajung grijile, lipsa sau neajunsul banilor, incep sacrificiile materiale pt mobila, masina, alta casa poate, apoi copilul, copiii...
    da, grijile, copii, mobila masina sunt inevitabile, si nimic nu e usor si de-a gata... dar... de pe acum? am 22 de ani... nu sunt nici tiganca, nici de la tzara, nici pe vremea bunicilor...

    si, da, imi este frica de esec... nu e vorba, ca stiu si eu sa fac o mancare, o curatenie, nu sunt extrem de cheltuitoare, nu ar fi asta problema... dar eu deocamdata sunt la facultate la zi, nu am cum sa imi iau un serviciu, poate doar part time cum am mai avut... am ajutorul parintilor pt taxe si tot ce imi trebuie. nu am grija intretinerii si celelalte facturi... iar de casa ma ocup cand am eu chef

    bun, eu stiu toate minusurile mutatului, si schimbarile ei asupra vietii mele, dar cum i le explic eu lui? am tot incercat, am discutat mult pe tema asta... el zice ca intelege, dar ca facem dovada iubirii noastre prin acest pas firesc. nu de nunta de vorba, ci de acest mutat...
    discret, printre picaturi, mi-a zis ca daca eu nu vreau sa "ne asezam si noi", sa o terminam... m-am suparat putin...
  •  
    • 4503 mesaje
    30 Iun 2007, 16:45
    0 0
    intrebari:
    1. cati ani are el
    2. unde propune sa va mutati? are deja casa lui? cu chirie? la unul din voi cu parintii?
    3. presupunand ca aveti deja si relatii secsuale, cat de des se intampla si unde? in sensul daca aveti intimitate... sau este pe furate...

    dupa ce imi rasp la intrebari iti spun si parerea mea
  •  
    • 91 mesaje
    30 Iun 2007, 17:11
    0 0
    el are 24 de ani, lucreaza si face facultate la id...

    sta cu parintii lui in apartament, deocamdata.
    bunicii lui aveau o casa, pe care de vreun an au transformat-o, i-au mai facut 2 camere, intrare separata, bucatarie separata, apa, gaz, toate alea... si acolo vrea el sa ne mutam... am mai fost, e frumos, imi place, eu care sunt crescuta la bloc cu rondul tramvaiului in fata si linia ferata lateral... casa "noastra" e tot in oras, aproape de centru, si zona e linistita, imi place, nu asta e problema...
    intimitatile aveau loc intr-un timp f des, cand prindeam cateva ore singuri la mine sau la el
    dar in ultimul timp... ce sa zic... o data pe saptamana, de 2 ori poate... rutina? sau... cheful? ambele... si lipsa timpului, mai ales ultima luna... examene.... mh...
    astept parerea ta mara.
  •  
    • 4503 mesaje
    30 Iun 2007, 17:23
    0 0
    parerea mea este, ca isi doreste foarte mult sa te aiba langa el, la varsta asta este foarte dornik de secs,nici pe departe nu cred ca se gadeste la implicatiile unui mutat impreuna... ideea e sa te aiba langa el cat mai mult si cat mai des, fara restrictii de genul, hai acum ca suntem singuri
  •  
    • 91 mesaje
    30 Iun 2007, 17:32
    0 0
    daca ar fi asa, ar rezulta ca ma foloseste si ca o sa ma dea afara in suturi cand o sa incerc eu sa ma impun... sau cand or sa ma apuce nervii...

    dar nu cred sa fie asa, nu este genul, si sunt sigura de asta... el are niste tabieturi de bunic, nu ii place sa iasa seara in oras, nu ii place sa asculte muzica tare, nici la petreceri nu ii place sa stea mult, sa se distreze... si eu m-am molipsit de la el... de pe acum...
    cat despre partea intima, nu spun ca nu este dornic, sau ca ma respinge, pur si simplu nu este innebunit. obisnuiesc sa raman des la el in weekenduri sau cand suntem mai liberi, si nu e disperat... lui ii place sa gatim impreuna, sa ne uitam la tv, sa adormim imbratisati... e f de casa...
  •  
    • 4503 mesaje
    30 Iun 2007, 17:42
    0 0
    atunci n-am nimerit-o
    oricum sfatul meu este, ca daca nu te simti confortabil sa va mutati impreuna nu o face... esti prea tanara sa faci pasul asta, sa incepi sa iti asumi grijile unei case
    daca aveti si posibilitatea sa fiti impreuna, sa aveti intimitate atunci nu vad de ce ati da zorul cu mutatul
  •  
    • 91 mesaje
    30 Iun 2007, 17:55
    0 0
    mari, nici eu nu vad zorul, tocmai!
    dar ti se pare normal sa ma preseze?
    mergem la mare pe la jumatatea lui iulie cu 2 cupluri de prieteni care si ei stau impreuna... cred ca o sa vrea si mai mult sa "ne asezam"

    dupa el, daca eu nu accept sa ma mut cu el, inseamna ca am nevoie de libertate ca sa ma vad si cu altul sau sa astept sa apara un altul, cu care sa pot incepe ceva si el sa fie rezerva in caz ca nu merge... si precizez ca nu e gelos in general, nu mi-a facut crize decat de vreo 2 ori... nu se opune sa ies singura cu colegii, sa ma duc pe la prietene... dar ziua. seara daca e sa ies undeva, tre sa vina si el cu mine... pe de alta parte si el se duce la bere fara mine, si nu ma deranjeaza...
    ce nu vreau eu este sa am griji
    ultima perioada s-au linistit multe in viata mea, ca am trecut prin niste situatii urate... si acum ca sunt ok, si nu am probleme, vreau sa mai lungesc aceasta perioada, e un pacat?? cum sa fac sa inteleaga si el asta, pt ca nici nu vreau sa ne despartim, il iubesc.
  •  
    • 4503 mesaje
    30 Iun 2007, 18:29
    0 0
    nu mi se pare normal sa te preseze
    si nu mi se pare normal nici ca tu sa cedezi daca nu-ti doresti mutarea
    continua sa vb cu el, sa-i expui motivele pt care nu iti doresti inca sa te muti cu el
    daca nu te intelege este un semn pt tine
    daca incepe sa-ti faca mizerii din cauza refuzului tau inseamna ca nu este tocmai in regula
  •  
    • 340 mesaje
    1 Iul 2007, 02:20
    0 0
    si mutatul impreuna si casatoria sunt un pas important... eu cred ca sinceritatea e calea ce am ai buna sau comunicarea (asta a sunat chiar a cliseu!!)eu i am spus ca il iubesc il respect dar sa ma lase sa mi termin fac masterul si mai vedem .. desi muncesc fac si facultate pe de o parte...si el la fel are studiile de terminat...

    lalea_albastra eu cred ca daca aveti o relatie frumoasa iar tu ii vei spune frumos ca aia sentimenete puternice pt el dar ca inca nu vrei sa faci un pas asa de mare, te va intelege...

    mult mult succes si tine-ne la curent!

    si da exista femei care li se indemana sa stea 'la cratita' sa gateasca sa trebaluiasca prin casa din pacate eu nu sunt una din ele.. eu dupa ce termin cursurile la faculyate si serviciul nu mai vad nici praf nici haine murdare , vad decat iubitu si daca iubitu e la servici direct patul!

    inca o data iti doresc numai bine!
  •  
    • 340 mesaje
    1 Iul 2007, 02:28
    0 0
    iarta ma ca te intreb asta daca cumva ai spus si eu nu am citit bine - e destul de tarziu.. de cat timp sunteti impreuna?

    am vazut si cupluri vechi si noi care dupa ce s au mutat impreuna s au certat ca orbetii dar am vazut si reversul medaliei... cunosc 2 oameni care au avut o relatie 7 ani (amandoi au fost virgini!!! - ca sa vezi in timpul nostru asa ceva) s au iubit nebuneste, dupa 7 ani s au casatoprit si s au mutat impreuna...rezultatul: ea fata rasfatata el nu i da acelasi lux ca parintii ei , el doarme pe jos sau pe canapea, nu vb unul cu altul... deci nu stiu viata are cai misterioase...

    iar ce face iubitul tau cu 'daca nu te muti, o terminam' imi suna a santaj emotional! va rog sa ma corectati daca gresesc.. eu sunt mai iute de sange si daca iubitul meu ar spune asta i-as arata frumos unde e usa...conteaza si cum l-ai crescut (ca un animalutz- iubitul este asa cum il inveti)...la mine in relatie eu am ultimul cuvant si pana acum nu a fost rau, nu ne am certat niciodata, nu l am pus sa faca lucruri imposibile... nu stiu altceva ce sa mai zic...

    vorbesc cam mult nu?

    multa multa bafta!
  •  
    • 91 mesaje
    1 Iul 2007, 13:12
    0 0
    buna laurie
    la noi nu se pune problema de cine canta in... relatie... de obicei e maleabil, cand e sa facem ceva impreuna, sa mergem undeva, cadem usor de acord, nu trebuie sa se impuna unul sau altul. dar daca am sta impreuna, ar fi de la sine inteles (banuiesc) ca trebuie sa facem cum vrea el, si as avea griji casnice, care nu ca nu imi plac sau nu stiu sa le fac, dar cred ca m-ar acapara... de exemplu, o zi a mea incepe la 6 dimineata, la 8 plec, am cursuri pana la 12, 14, depinde, apoi pauza de 2 ore, in care daca e liber el, mancam impreuna in oras, apoi ma intorc pt alte 2, 3 ore la fac, si spre seara cand ies ori merg direct acasa la mine, ori vine el si ne mai plimbam prin oras, sau ne vedem cu cativa prieteni, ori ma duc eu la o prietena... daca am sta amandoi, ar trebui sa ma duc acasa la noi direct, sa spal vase, sa vad daca e mancare, daca nu sa ies sa cumpar, sau sa ma apuc sa pregatesc, sa strang de prin casa, sa il astept pe el... el, care vine de la serviciu si e mai obosit decat mine... si eu in loc sa ma uit seara la tv linistita, sau sa citesc ceva in camera mea, sau sa stau de vorba cu mama trebuie sa stau cu el... sa am grija tot timpul sa fiu aranjata... nu stiu... mi se pare ca aceste lucruri sunt love&passion killers... asa zice pititcul de pe creier si asa zic si eu
    poate daca era si el mai ..."modern" nu stiu sa zic... nu stiu sa ma explic mai bine...
    revin
  •  
    • 91 mesaje
    1 Iul 2007, 13:23
    0 0
    acum vara, ca s-a incheiat anul universitar, e si mai aiurea... ca el merge la servici, in schimburi, si eu nu mai am o ocupatie, sunt libera, deci la fundul lui cum s-ar zice... as putea sa imi iau un job part time, dar tot nu se compara volumul meu de munca cu al lui.
    imi pun deja intrebarea daca il iubesc cu adevarat si relatia e si pt mine la fel de serioasa cum e pt el, daca eu am temerile astea...
    mai e problema cu prietenii lui si prietenii mei. deja se cunosc toti intre ei, desi nu suntem o gasca chiar, ne cunoastem. prietenii lui din copilarie, de exemplu, mie nu imi sunt chiar pe plac, au incercat sa se bage intre noi, sa ma critice pe mine, ca nu sunt la fel de "buna" ca femeile lor care spala, gatesc etc... m-am abtinut la a face un scandal dar... cand ne certam noi, din cauza lor e

    laurie, suntem de un an impreuna.
  •  
    • 17 mesaje
    1 Iul 2007, 15:22
    0 0
    dragi eve am intrat intamplator azi si am dat peste discutiile voastre.sunt relativ noua ,ca membru, pe site,dar am ceva ani in pus fata de voi.
    pentru lalea_albastraraguta,daca in timp de 1 an a facut doua crize de gelozie si ti-a vorbit asa cum ai spus mai sus,crede-ma E GELOS si poate si comod.prefera sa se mute cu tine sa aiba cine sa-i faca menajul,sa aiba o oarecare stabilitate.dupa acest pas sigur nu vei mai avea voie sa iesi cu colegii tai.va trabui sa fii numai a lui.
    parerea mea e ca ar trbui sa va traiti viata corespunzator varstei voastre.casnicia si mutatul impreuna presupune responsabilitati in primul rand unul fata de celalalt.cred ca sunteti prea tinere pentru asa ceva.terminati facultatea,distrati-va acum,iar cand veti fi pregatite pentru pasul cel mare veti sti cu siguranta.nu va ingropati tineretea intre oale si masina de spalat .nu merita .aveti tot tipmul pentru asta.
    daca prietenii vostri nu inteleg inseamna ca ceva ,undeva scartaie.probabil ca vor sa le demonstreze colegilor lor ca sunt capabili sa faca ca ei(ca cei care stau impreuna).
    daca faceti acest pas asigurati-va ca nu veti regreta mai tarziu .
    mai bine le explicati punctul vostru de vedere,daca inteleg inseamna ca totusi tin cu adevarat la voi ,daca nu.....
    vacanta placuta si toate cele bune!
  •  
    • 1195 mesaje
    1 Iul 2007, 15:35
    0 0
    Eu te-as sfatui sa nu te bagi.... Imi este clar ca aveti dorinte si asteptari diferite, cel putin in momentul acesta.
  •  
    • 1195 mesaje
    1 Iul 2007, 15:42
    0 0
    Exemplul meu: eu nu sunt deloc o femeie de casa, nici gospodina. Am avut momente cand am lasat de la mine, am zis ia sa fac eu ce face toata lumea, si am fost cumplit de nefericita.

    Lucrurile au devenit mai simple cand am reusit sa ma accept eu pe mine, cu toate damblalele aferente. In sensul ca am inceput sa ma adun cu oameni cat de cat asemanatori, si a trebuit, uneori cu parere de rau, sa zic pas cate unui individ care cerea de la mine ceva ce stiam ca nu pot sa ofer.

    Do I make any sense?