A revenit acasa...
-
0 0Va pup pe toate cele care isi mai amintesc de mine..
In speranta ca da am revenit, asa cum am promis sa va zic deznodamantul..
A revenit in tara desi a intarziat cu 1 saptamana venirea lui..timp de 3 saptamani el a avut telefoanele inchise.Nu am stiut nimic de el, nici mesaj, nici nu a sunat..absolut nimic.Asta dupa ce ultima oara ne-am certat!Poate ca a fost mai bine asa caci m-am putut linisti si eu..si el.A venit mai intai colegul lui,m-am intalnit cu el, stai intr0un fel situatia noastra...si mi-a zis sa astept sa vina el acasa si sa vorbim atunci.
Duminica trecuta a venit,nu m-a sunat din aeroport asa cum o facea de fiecare data.De altfel cred ca nu ar fi facut-o deloc daca nu l-as fi cautat eu chiar duminica seara dupa 2h de la venirea lui.Parca l-am simtit..desi nimeni nu stia o ora exacta, nu a anuntat pe nimeni..parca l-am simtit acasa!
Am vorbit la telefon..era suparat pe mine si eu pe el.De ce? Pur si simplu pentru stitatia in care ne aflam..Desi vroia sa ne vedem peste cateva zile am insistat sa ne vedem chiar duminica,aveam nevoie de asta..trebuia sa-l vad,sa-l sarut,sa-l simt langa mine chiar daca era pentru ultima oara.
Ultimele 3 saptamani in care nu am stiut nimic la el nu am facut decat sa ma usuc picatura cu picatura, imi reprosam tot ceea ce am zis desi mi-a dat dreptate..ajunsesem sa ma urasc si sa nu mai vreau pe nimeni langa mine.Cred ca intrsem intr-o stare depresiva.
Asa, ne-am intalnit duminica seara la ora 19.00,el m-a invitat in oras dar am refuzat,mi-am dorit sa ajung la el acasa,sa putem sa stam de vorba linistiti..Am facut-o,am vorbit mult,cam 5 ore fara opriere asta dupa ce am sunat la usa si am sarit de gatul lui, tinandu-l aproape de mine timp de cateva minute fara sa ne zicem nimic.
Daca ati fi putut fi acolo sa vedeti cum ma atingea,cum ma saruta..desi eram suparati ne-am simtit lipsa..si asta s-a vazut.
Se astepta sa plang,sa-i reprosez suferinta prin care am trecut,a ramas surprins de atitudinea mea... nu am putut decat sa-l sarut,sa-l imbratisez,sa zambesc..eram fericita ca il vedeam!!!Ne-am atins,ne-am povestitit zilele si noptile petrecute,eu aici,el acolo...ocolind amandoi situatia dintre noi!Nu am facut dragoste, ne placea doar sa ne simtim alaturi..mi-era atat de dor de mirosul pielii lui..iar el..el nu a facut altceva decat sa ma stranga la pieptul lui cat putea de strans si cat sa ma lase sa respir.
Inca ma emotionez si paraca retraiesc acele momente..si va scriu plangand iar!
Concluzia:ne-am despartit!Vrea sa fie singur,ii e dor de felul in care traia pana sa ma cunoasca..
Revin.. -
Ii e dor sa faca doar ce vrea el,fara sa tine cont de programul lui..de al meu..de noi.Se doreste doar pe sine si atat.Mi-a zis-o cu blandete..stiu ca il doare ca ma doare..
Am strans din dinti si mi-am pus tot pansamentul pe suflet si l-am lasat sa-si regaseasca libertatea..dupa care tanjeste.Mi-a zis:"Am simtit dorul libertatii mele de abia atunci cand nu mai eram doar eu in viata mea..ci si tu"..acum pot spera doar sa-mi simta dorul cand va vedea ca nu mai sunt in viata lui?!
Cu toate ca, chiar duminica seara am iesit sa ne plimbam tinandu-ne de mana ca doi indragostiti..inclusiv la terasa unde incercam sa mancam ceva, ne sarutam si ne mangaiam..Si pana azi,cand va scriu ne-am mai vazut,apropape in fiecare zi..dar nu mai este ceea ce a fost..nici eu si nici el.Suntem impreuna..dar totusi separati.
Cred ca e inceputul sfaritului..il eliberez de toata dragostea mea si doar de mine depinde asta.In teama lui de a nu ma rani mai mult decat a facut-o ma va mai cauta insa cea care trebuie sa refuze sunt eu nu?Dar oare pot?!I-ar fi mai bine asa?Cred ca asta inseamna sa-l eliberez de mine nu?!..si eu de el...
Altfel, nu vom ajunge decat sa consumam ceea ce a mai ramas si nu imi doresc asta..macar pe fundul sticlei sa mai ramana urme din iubirea noastra..
Veronica si Gina daca cititi subiectul asta, imi pare nespus de rau ca nu v-am mai dat nici un semn de viata...dar vroiam doar sa fiu eu cu mine si atat..Va pup! -
Multumesc Iris..asta sper si eu.Sa ma vindec acum...si sa mi se para viata la fel de frumoasa ca atunci cand o traiam langa el.
Nu sper intr-o reintoarcere caci nu cred ca va mai fi la fel,desi nu vreau sa recunosc m-am inrait un pic..si nu mai sunt cea care a fost!Poate ca este un raspuns al psihicului meu..un mod de autoaparare nu stiu..Dar m-a lasat si cred ca a fost constient de ceea ce face.Plus ca..vad ca ii este bine asa!Desi prietenii comuni mi-au zis ca e mereu trist! Dar nu vreau sa ma mint si sa cred ca eu sunt cauza,,ci cred ca de fapt se regaseste si el si apoi..va fi bine! -
Imi pare sincer rau pt tine..dar in acelasi timp ma si bucur...e timpul sa te eliberezi de o dragoste ce nu te-ar fi facut fericita niciodata.
imi pare rau ca iti spun asta dar stiu cum e din proprie experienta...iti va fi greu dar timpul le vindeca pe toate!
Iti doresc din tot sufletul sa treci cu bine peste povestea asta, pentru ca pana la urma toate nu sunt decat povesti in viata noastra...fericite sau mai putin fericite
-
am mai comentat la posturile tale anterioare dar acum ma abtin. ma depaseste povestea asta. iar ceea ce am spus atunci este valabil si acum. sunt convinsa ca esti o persoana foarte speciala. parerea mea e ca iti va fi infinit mai bine fara el, odata ce vei fi capabila sa renunti la "dragostea" asta
-
Ai sa poti, ceea ce nu ne omoara ne inatareste si ar fi bine ca de acum incolo sa te gandesti mai intai cum te simti tu..cum iti e bine tie..inainte sa te gandesti cum ii e celuilat..stiu ca suna egoist dar altfel iti va fi foarte greu sa mergi mai departe si e pacat, crede-ma.
Te imbratisez si eu sper sa iti dau putina putere si incredere ca va fi bine. -
pai nu cred ca trebuia sa ma asculti pe mine sau pe altcineva. tu ai facut ceea ce trebuia sa faci si anume ti-ai trait povestea de dragoste. oricine altcineva ar fi facut la fel. din afara e usor sa dai sfaturi rationale. si sincera sa fiu cred ca tocmai am realizat ceea ce ma deranjeaza cel mai mult la omul asta. nu e faptul ca pretinde ca are nevoie de libertatea lui si ca relatia cu tine l-ar ingradi cumva, e foarte bine ca stie ceea ce isi doreste. insa ma scoate din sarite modul in care te trateaza. ca si cum ai fi vinovata de ceva, ca si cum din cauza ta e el nefericit acum. asta nu imi place deloc. si atat
-
Iti stiu si eu povestea desi mi-o amintesc destul de vag. Citind povestea ta (cea de acum) chiar m-ai facut sa trec prin multe stari .. furie (cum sa nu te sune 3 saptamani?!, cum sa vina si sa nu te caute? sa nu isi doreasca sa te vada .. mai bine zis sa isi suprime aceasta dorinta), bucurie (pentru acea regasire) si tristete (binenteles pentru ce a urmat). Simt ca nu am cuvinte. Si din ce spui tu el imi pare mai mult speriat de o relatie serioasa si nicidecum sa ai tu vreo vina in toata povestea asta.
Oricum un om de genul acesta ti-ar da batai de cap, daca tu il convingi sa se intoarca la tine in orice moment va putea sa isi doreasca sa plece, sa isi regaseasca "libertatea"
.
Iti doresc numai bine si sa gasesti pe cineva care sa te merite cu adevarat
. -
Eu nu pot sa-ti zic "o sa-ti fie mai bine fara el" sau "timpul le vindeca pe toate"...Mi se par clisee, niste fraze/propozitii lipsite de continut, pe care nu le poti intelege atunci cand suferi, cand iubesti, cand respiri prin el. Ti se pare ca vei ramane intepenita pe vecie in starea aia de iubire profunda, de nebunie si ca suferinta nu se va mai sfarsi.
Nu-ti pot spune nici sa fii tare, pentru ca mie imi este clar ca esti. Nu-ti pot spune nici sa-l uiti pentru ca, la modul in care iubesti, nu-l vei uita niciodata indiferent cine iti va fi alaturi peste ani.
Stiu ce inseamna sa-l respiri, sa traiesti prin el, sa-i vorbesti prin tacere, respiratie si mangaieri, sa stai in bratele lui si sa-ti doresti sa nu se miste, sa nu vorbeasca, sa nu-ti pese ca au trecut ore.
Te imbratisez si ma rog sa-ti fie bine
-
erener ,draga mea am mai scris si pe alt topic de al tau..omul asta e un sadic,te cheama te managaie iti spune ce bine ii e cu tine dar te alunga si ti face sufletul bucati...
ca si cum ai fi un catelus care se bucura cu sufletul lui nevinovat ca isi revede stapanul dar totusi il alunga in strada ,pt ca ca il iubeste nu?il doare sufletul ...dar parca tot mai bine e fara el in casa.
nu pot sa cred cat de mult ii place sa te chinuie...ai grija de sufletul tau si de viata ta...te pup -
erener ceva este putred in povestea asta, ci nu ca venind din partea ta, ci dintr-a lui...sigur este ceva in neregula cu el, ori are o alta relatie , ori vreo sotie in alta tara, ceva este sigur ca-l impiedica sa fie cu tine si in nici un caz nu este vorba de multpropovaduita lui ,,libertate''...incearca sa te detasezi ca are motive serioase sa nu vrea sa fie cu tine.
-
Buna dimineata..
Tango, trebuie sa iti mai zic inca o data..ai mare dreptate.Tocmai ca asta cred ca ma doare mai tare, faptul ca desi sustine ca sunt importanta pentru el..a suferit cand i-am ingradit libertatea.A fost fericit cu mine dar renunta la noi pentru a fi singur.
Zicea o eva ca e posibil sa aibe pe cineva..crede-ma ca as prefera sa cred asta insa stiu ca nu este vorba de asa ceva aici.Mi-ar fi mult mai usor sa cred ca fie este insurat,alta iubita etc etc..as stii ca sunt lasata pentru altcineva si nu pentru "libertatea" lui.
Mika, te pup draga mea si iti multumesc ca ai scris ca si cum ai fi in inima si mintea mea.
Ma rog doar sa-i fie bine pe drumul care l-a ales..si sa nu se intoarca niciodata din drumul lui.Sau daca o va face sa o faca atunci cand "m-am vindecat".. -
Nu stiu povevstea de la inceput, dar tot ce citesc aici parca e despre mine. Dupa trei ani jumate de relatie perfecta, si al meu, vrea libertate. Si el se intoarce cu jumate de suflet la mine, pentru ca tot el nu poate sa treaca peste despartirea noastra. Dar eu? Eu mor cate putin de fiecare data cand imi vorbeste. Nu stiu cum sa fac sa-l scot din mine cand tot ce fac ma duce cu gandul la el. si el ma zgandare
(
Trebuie sa gasesc o cale sa ma rup, desi tot ce am in minte este o impacare
-
sfantul egoism masculin functioneaza din plin in aceasta legatura gen du-te incolo vino'incoace lasa-ma si nu-mi da pace. imi pare rau si stiu ca sfaturile sunt de prisos in aceste situatii, deoarece fiecare simte durerea si tristetea in felul lui, iar relatia dintre doi oameni o stiu doar ei. nu poti decat sa-ti consumi durerea si iubirea pana se fac cenusa si abia atunci sa-l vezi cu alti ochi pentru ca mie mi se pare ca e o persoana care joaca un film romance cu sfarsit trist si ai place acest lucru la nebunie si mai mult ai place suferinta ta.i-as spune santaj emotional si sadism sentimental, chiar daca te supara asta. nu-i raspunde deloc daca poti, da-i ignore ca sa-ti pastrezi sanatatea mentala si sa nu te afunzi in acel abis al suferintei din care iesi foarte greu, crede-ma stiu ce spun. numai bine