Ati putea?!

  •  
    • 510 mesaje
    28 Iun 2007, 13:56
    0 0
    ati putea trai in minciuna?sa va claditi viata pe minciuna,indiferenta,remuscari,indoiala,lacrimi,incertitudine? eu nu...nu sunt corectitudinea in persoana...am gresit enorm si eu...
    dar am facut ceva, atunci cand mi-am dat seama ca nu sunt numai eu pe aceasta lume,si ca altii sufera din cauza mea...
  •  
    • 9367 mesaje
    28 Iun 2007, 14:10
    0 0
    eu nu.
    dar la ce te referi mai exact?
  •  
    • 1298 mesaje
    28 Iun 2007, 14:12
    0 0
    "sa va claditi viata pe minciuna,indiferenta,remuscari,indoiala,lacrimi,incerti tudine?"

    nu sunt cam multe deodata?
  •  
    • 1711 mesaje
    28 Iun 2007, 14:14
    0 0
    ...literatura...
  •  
    • 2085 mesaje
    28 Iun 2007, 14:18
    0 0
    Pisoi, la inceputul vietii, cu toatele (sau aproape) ne propunem :"eu, n-am sa fac niciodata asta sau ailalta, nu voi fi niciodata in situatia lui cutarica".
    Ca mai apoi, dupa ani, sa constatam ca viata ne-a pus exact in postura celui pe care l-am condamnat candva.
  •  
    • 2642 mesaje
    28 Iun 2007, 14:20
    0 0
    Sint momente in viata cind chiar este necesara cite o minciuna. Asta nu inseamna ca-ti cladesti viata "pe ea".
  •  
    • 510 mesaje
    28 Iun 2007, 14:32
    0 0
    am ca exemplu pe ioanna...
    nu vreau sa creada ca am ceva cu ea... dar pur si simplu as vrea sa va stiu parerea...
  •  
    • 7364 mesaje
    28 Iun 2007, 14:34
    0 0
    parerea noastra o stii de pe topicul ei... de ce mai este nevoie de topic separat
  •  
    • 339 mesaje
    28 Iun 2007, 15:26
    0 0
    stii cum se spune, niciodata sa nu spui niciodata! nu stii cum se "joaca" viata ta pana la final!
    iar ioana nu cred ca a ales sa-si cladeasca viata pe minciuna si ce mai spui tu acolo, ci doar a ales sa fie, pe moment, fericita!
  •  
    • 9367 mesaje
    28 Iun 2007, 15:33
    0 0
    lalamama, eu cred ca raspunsul la o astfel de intrebare e sincer atata vreme cat in momentul cand il dai chiar crezi ceea ce spui.
    ca o sa te schimbi pe parcurs si unde azi zici "nu", peste un an sau 10 ar putea deveni "da", asta e alta chestie.

    daca te intreaba cineva "esti sanatoasa" tu sa zici ca nu stii pentru ca maine sau peste o luna te-ai putea imbolnavi?
    sau sa zici ca nu esti, tot din aceeasi cauza? chiar daca acum, in acest moment, crapi de sanatate?
  •  
    • 339 mesaje
    28 Iun 2007, 15:42
    0 0
    ok, m-ai prins, recunosc! doar ca nu sunt de accord cu pozitiile vehemente impotriva unei situatii pe care n-ai trait-o, n-ai vrea s-o traiesti, dar nu stii ca/daca n-o vei face!
  •  
    • 9367 mesaje
    28 Iun 2007, 15:47
    0 0
    dar daca intr-o anumita situatie stii ca ai reactziona intr-un anumit fel datorita firii tale? care zic eu ca nu se schimba totusi?
    de exemplu, eu una nu as putea trai cum a trait ioana 2 ani, intre doi, sau cu doi.
    nici nu-mi place sa traiesc "pe muchie" dar in primul rand sunt o fire prea comoda sa ma complic si sa stau cu teama ca sotzul ar afla de amant.
    daca s-ar ajunge ca in casnicie sa ajungem sa nu ne intzelegem si fiecare s-o ia in alta directzie, cred ca as discuta deschis cu el, sa facem un fel de pact: in mod cat se poate de discret, fiecare sa aiba dreptul la aventuri daca asta vrea.
    nu stiu daca am reusit sa ma fac intzeleasa.
  •  
    • 365 mesaje
    28 Iun 2007, 15:48
    0 0
    NEVER SAY NEVER!!!
    atat am de spus aici.. pe acest topic pe care vad ca sunt puternic criticata..
  •  
    • 1703 mesaje
    28 Iun 2007, 16:36
    0 0
    e adevarat ca nu stii ce iti rezerva viitorul, dar daca ai cateva principii de viata solide, poti evita sa faci ceea ce critici la altii. exemplu concret trait pe propria-mi piele: o singura data am avut de facut o alegere care implica astfel de principii (mai exact ideea ca in casnicie hotarasc numai cei doi soti, nu parintii lor). cu putin timp inainte sa ne casatorim, omul incerca sa impace si capra si varza (adica pe mine cu parintii lui care vroiau sa amanam nunta ca sa aiba timp sa-l determine sa renunte la idee-evident ca nu asta era scopul declarat; si nu aveam 15 ani, ceea ce ar fi justificat comportamentul lor, ci 28 si eram impreuna de 2 ani). il iubeam, era (si este deocamdata cel putin) singurul barbat pe care l-am iubit vreodata, dar stiam ca daca accept o data sa se amestece ei in viata noastra, o vor face mereu, drept pentru care i-am spus ca exista 2 variante: 1.ne casatorim cand am hotarat noi si nimeni, niciodata, nu va hotari in locul nostru (nu este vorba de dat sfaturi, e altceva); 2.n-are decat sa se insoare cu cine o vrea, dar nu cu mine, ca nu-mi trebuie langa mine un om care nu e capabil sa gandeasca singur. a ales prima varianta, fara sa incerc in vreun fel sa-l influentez, doar i-am expus problema. daca as fi facut altfel decat imi spunea creierul, as fi ajuns in timp sa nu mai dau 2 bani pe el si nici pe mine, pentru ca ar fi insemnat ca suntem doi oameni fara personalitate. si acum probabil deschideam si eu topic pe tema cum sa iti recapeti increderea in partenerul de viata.
    am scris foarte mult, dar sper ca ati inteles ideea. cred ca tocmai respectarea unor principii atunci cand te lovesti de ele face diferenta intre oamenii care chiar se comporta asa cum spun ca ar face-o intr-o anumita situatie si cei care in situatia respectiva procedeaza exact pe dos.
  •  
    • 371 mesaje
    28 Iun 2007, 17:30
    0 0
    nu am nimic personal cu ioana
    fiecare poate face jocuri duble, triple etc, problema este sa stii cand sa te opresti sa nu-i afectezi pe cei din jurul tau
    da, am facut-o si eu cu multi ani in urma, nu eram casatorita si chiar nu-mi pare rau. cel putin m-am distrat si am ce invata
    si culmea culmilor, la starea civila a venit si fostul dupa care a plecat din tara
  •  
    • 2576 mesaje
    28 Iun 2007, 17:38
    0 0
    Ce inseamna "sa fii corect in primul rand fata de altii si abia apoi fata de tine"?

    Sa zicem ca intr-un cuplu el este fericit cu starea de fapt iar ea este profund nefericita cu starea de fapt. Ea se hotaraste sa-l paraseasca. El considera ca nu este corect fata de el (si poate pana la un punct intradevar nu este deoarece el a facut "his best" doar ca "his best" is not enough"). Fata de ea este incorect sa-i ceri sa aiba o viata intreaga alaturi de el...

    NB: Pentru cei care imi cunosc povestea, nu ma refer in intrebare la mine, este o situatie ipotetica inspirata partial din experienta unor prieteni.
  •  
    • 120 mesaje
    28 Iun 2007, 19:07
    0 0
    Antibody ai pus punctul pe i si degetelul pe rana! Respectele mele!
    Si acum on topic din proprie experienta:
    am avut ocazia sa devin amanta unui barbat insurat pe vremea cand eram singura si fara obligatii.Ba mai mult, tocmai il apucasera nehotararile pe d-l meu de-atunci si din aceasta cauza m-a lasat cu ochii-n soare cu textul" nu stiu ce vreau, cred ca esti prea buna ptr mine etc bla bla"
    bun, deci eram chiar dupa faza asta, putintel dezamagita, frumusica, singurica si nelinistita>
    Colegul meu de servici insuratel cu copilas, program lejer, o mica afacere care putea constitui un alibi perfect, tinerel si nelinistit!
    Si dai si dai cu apropouri, invitatii si uneori chiar coincidente prefabricate ca sa ma conduca acasa si alte cele.Eu ma tot feream cum puteam fara sa-i spun pe sleau cum ca nu se poate.
    Dar fiindca incercarile lui nu au incetat am ajuns s-o fac si pe-asta, adica sa-i spun pe sleau "nu se poate, esti insurat si nu vreau sa provoc suferinta in familia ta doar fiindca am eu chef de zbenguiala si atentia unui purtator de p...."
    Ei si incet incet am ajuns sa tot povestim de unele si altele, din cand in cand aghiuta imi tot dadea tarcoaleeee, raau de tot,dar m-am incapatanat si am ales constient sa-l provoc la o mica introspectie de sine care sa-l ajute eventual sa-si repare relatia cu sotia pe alte cai.In acelas timp eu i-am cerut parerea de barbat in ceea ce priveste relatia mea cu nehotaratul de care va zisei si uite-asa ne-am sprijinit reciproc prin sfaturi sincere si discutii deschise. Si dupa un an s-a declarat oficial invins: orice a facut nu m-a putut transforma in amanta lui!
    Am fost mandra de mine, dar stiti cum am reusit? Cand viata m-a pus in fata provocarii mi-am imaginat imediat ca si eu voi fi intr-o zi nevasta unui barbat, iar daca vreodata sotul meu va ajunge sa-si doreasca o amanta poate voi avea norocul sa dea de o femeie care sa-l ajute pe cai ortodoxe, asa cum am incercat eu.
    Va pup pe toate si s-auzim de bine