Ce fac?Ma mut cu el sau......
-
0 0Il iubesc foarte mult pe prietenul meu si as vrea sa petrec tot timpul din lume cu el......insa acest lucru implica faptul ca trebuie sa renunt la multe si anume la serviciul meu(fiind alt oras nu ma compenseaza sa fac naveta),la comoditatea pe care o am acasa(stau cu parintii si imi fac toate capriciile),chiar si la relatia cu familia mea(tatal meu are conceptii foarte invechite si nu poate accepta ca eu sa locuiesc cu prietenul meu fara sa fim nici macar logoditi),eu locuiesc intr-un orasel superb pe coasta Atlanticului in Spania iar orasul unde locuieste el nu are nici un farmec aparte.Ar mai fii multe dar nu are rost sa le insir,fiind constienta ca toate motivele mele par marunte...dar privite in ansamblu te pun la indoiala
-
"postat de: ainoa la data: 2007-06-03 04:05
Salutare fetelor!Am o problema destul de grava ...cred....Dupa mult timp de cautare in sfarsit pot spune ca mi-am gasit jumatatea.E o persoana minunata,e cel mai frumos lucru care mi se putea intampla vreodata...e perfect.Ne iubim la nebunie dar...cum in viata nu le poti avea pe toate,eu am fost obligata de imprejurari sa imi cumpar un apartament la 60 km de orasul in care locuiam amandoi(fiecare in casa lui,dar la 3 min unul de celalalt).Aici au intervenit problemele.Ne vedem doar sfarsiturile de saptamana si murim de dor amandoi.Asa au inceput certurile la telefon pe motive cat se poate de prostesti si singura solutie ar fi sa ma mut cu el.Imi este foarte greu fara el dar nu pot sa renunt la serviciul meu si el nici atat.Care ar fi solutia din punctul vostru de vedere? "
n-ai mai rezolvat problema de atunci? plus ca inainte nu ai zis nimic de parinti. -
parintii mei sunt tineri dar au o conceptie foarte cuidata despre viata.Ar fi in stare sa rupa legatura cu mine din cauza ca traim "in pacat".Nu voi sta toata viata cu ai mei dar pentru mine e un pas foarte important in viata.A 23 de ani si ar fii pt prima data cand locuiesc cu un baiat.Si pe deasupra aici sunt comromisa cu banca 35 de ani deacum incolo.Asta nu ar fi problema....Imi imaginez..doamne fereste sa ma mut cu el si sa nu functioneze si sa trebuiasca sa ma intorc acasa...tata nu cred ca ma iarta toata viata.E de conceptie ca daca ma mut la el ...sunt o persoana maritata,deja trebuiesc pregatite toate cele,iar eu inca nu ma consider pregatita pt asa ceva.Prietenul meu nu poate venii aici pt ca asta ar implica multe modificari in afacerea pe care o are acolo si mai ales pierdere de bani,fiind alta regiune guvernul ii pune o gramada de taxe.Asa ca....
-
pune in balanta ce ai de pierdut daca pleci din orasul tau si ce ai de castigat si cred ca iti vei da raspunsul singura.
si eu locuiesc cu prietenul meu de multi ani.
nici parintii mei nu au fost de acord la inceput,dar eu am simtit ca el e alesul si am mers mai departe.(el a venit la mine in oras)
nu poti fi sigura de nimic,ca va fi bine sau nu,dar daca va iubiti si nu mai puteti sta unul fara celalalt ce te impiedica sa nu faci pasul?serviciul?parintii?casa?
pe mine casa m-ar impiedica
sunt atat de legata de orasul meu incat nu m-as putea muta in alta parte!
sper ca am fost cat de cat coerenta...
sunt obosita rau
sa-ti fie bine!