barbatii si problemele lor
-
0 0Pe scurt: dupa o relatie de aproape 10 ani partenerul meu trece printr-o criza a varstei. Nu-si gaseste locul, nu stie ce o sa fie de acum incolo, ce a realizat pana acum (desi sincer a realizat mult mai multe decat multi de varsta lui)...
In ceea ce ma priveste nu are ce sa-mi reproseze, chiar imi spune ca e norocos ca m-a gasit pt ca ne intelegem foarte bine si i-am fost alaturi mereu. Si totusi accepta cu greu problema transformarii pasiunii de la inceput in dragoste asezata. Neavand inainte de mine relatii de lunga durata e explicabil. Dar cum sa-l fac sa inteleaga ca asa e normal?
Recunoaste ca trece printr-o perioda grea si vreau sa-l ajut. Any ideas? -
Pct de vedere al unui barbat: dupa o perioada de la inceputul relatiei el trece printr-o criza. Nimic neobisnuit zic eu. Pasiunea nu o sa fie mereu ca la inceput ma gandesc eu chiar la amarati de 26 de ani care ii am. Oricum, daca vi se inradacineaza ideea ca relatia s-ar putea sfarsi din cauza asta, eu zic s-o taiati chiar de la radacina, pentru ca e o idee tampita. O relatie e ceva reciproc. Daca unul e cu un picior in groapa, celalalt ii da mana si il ajuta. Daca s-a indragostit de alta, atunci frate, scutura-l un pic. Eu sunt convins ca si asta e o tampenie.
Cum poti sa te indragostesti de o alta femeie dupa 12 ani de relatie care dupa cum zici tu este destul de frumoasa?
Eu zic sa ii propui sa scapati undeva, luati eventual si cativa amici, undeva unde nu ati mai fost... (si asta ajuta la revitalizarea unei relatii, cum zicea cris). Si vorbiti mult. Asta ajuta... Nu ocoliti problema, pentru ca se va transforma intr-o pasiune latenta care va iesi la suprafata cand va e lumea mai draga.
Stiu ca e usor de zis, dar chiar trebuie sa lupti pt el daca chiar il iubesti
-
Mda, NIX a incurcat putin povestile

Anyway, multumesc pentru sfaturi tuturor. Sincer, aveam nevoie de putina incurajare.
E complicat pt ca pentru el e o experienta noua - nu a mai stat cu nimeni atata timp. Deci nu stie la ce sa se astepte sau cum sa reactioneze. Iar barbatii nu sunt ca noi, nu stau la povesti si schimb de experienta cu prietenii, nici macar cei apropiati.
Ce sa zic, eu traiesc cu speranta ca dragostea invinge totul. Pentru ca am siguranta ca ne intelegem foarte bine, ne iubim, avem pasiuni comune, nu ne certam, discutam deschis etc. E de muncit, stiu si tot greul tre' sa-l duc eu. Dar stiu ca merita!
Stiu pe de alta parte ca toate astea pot insemna 0 barat daca i se pune pata si renunta pt ca i se pare prea greu. Am intalnit atatea povesti incat nu ma mai mira nimic... -
me_eva, nici nu stii ce creativ devii cand trebuie

am incercat sa-i sugerez sa vb si cu altcineva (are prieteni buni deci ar putea primi un sfat bun sau macar o parere), dar nu-l pot obliga. Sper sa aiba minte si sa lupte si el intr-un fel sau altul. Nu e nici prost, nici foarte tanar, nici fraier deci...
Partea buna este ca in urma discutiilor noastre il vad ca reactioneaza.