papuci eleganti :P
-
0 0Acum ca s-a mai calmat furtuna de pe eva, sa revenim la scopul principal al forumului eva: cineva plange si multe sar in ajutor cu sfaturi si imbarbatari

So, dragele mele, pentru ca nu prea gandesc acum atat din cauza caldurii cat si a nervilor, va rog sa imi dati idei de a da papucii elegant cuiva care, saracul, nu se simte gresit cu nimic ....
Realitatea este ca imi place sa cred ca exista undeva prin lumea larga cineva mai bun decat el, care ma asteapta
Realitatea este ca am obosit, ca nu mai vreau sa trag la caruta asta ... pur si simplu nu mai vreau. Am fost izbita de o constatare socanta, si anume in cele doua zile pe saptamana cand el este plecat la mama lui in alta localitate, ma simt aaaaatat de bine, atat de linistita si relaxata, si Doamne, ma sochez: asta nu mai e relatie! asta nu mai e iubire! nu e normal sa se intample asa!
Si nici nu mi se pare normal ca, pentru ca m-am plictisit eu, sa ma apuc sa arunc cu scuipat pe ceea ce a fost: superb la inceput, frumos apoi, transformat in ceva foarte trist fara voia nimanui insa.
Nu pot sa ii pun bagajele la usa sa ii zic: la revedere!
Nu pot sa ii zic nici sa-si adune tot ce are prin casa si sa nu ma mai caute. Firesc o sa se simta gonit si umilit si NU VREAU ASTA.
Il respect si respect ceea ce a fos, chiar daca nu il mai iubesc ... sau nu mai vreau sa mai iubesc ceea ce se intampla acum.
Cum sa fac sa nu doara? Cum sa fac sa ramana mai presus amintiri frumoase si nu un sfarsit "fara motiv"?
-
Nu te supara, sfatul tau este bun, dar de cate ori se da sfatul: "spune-i!" ar trebui sa se ia in calcul ca solutia a fost deja vazuta ca prima solutie dar nu a dat nici un rezultat. E intradevar important sa vorbesti, dar mai trebuie sa ai si cu cine.
I-am spus de nenumarate ori ca nu sunt fericita cu el, ca nu mai stie sa ma faca sa ma simt relaxata in preajma lui, ca relatia nu imi mai aduce nici o bucurie, dar nu a facut nimic sa schimbe asta, a asteptat ceva de genul "lasa ca-i trece", de cate ori incerc sa ridic o problema o ia ca pe un afront personal, am avut si perioade scurte cand nu l-am mai primit acasa pentru ca pur si simplu nu-l mai doream langa mine, a asteptat cuminte la distanta, presand cu telefoane nevinovate "te iubesc" "mi-e dor de tine", apoi s-a intors si a continuat ca si cum ... ne e bine sa ne fie rau
-
Esti prea valoroasa ca sa te chinui langa un barbat pe care nu-l mai iubesti.
Pana la urma tot trebuie sa dicuti, tu spui ca ai discutat, insa NU conteaza ceea ce spui ci ceea ce TRANSMITI.
Trebuie sa fi ferma atat in cuvinte, tonalitate, comportament, intreaga ta fiinta sa transmita asta. Si ceea ce spui si sa faci. Da, te suna ca ii e dor! Ii mai explici odata, nu agresiv. Sormea, imi spune: "Fata tu esti cea mai importanta", las-i pe altii, mai ales un barbat.
Deci, sfatul meu este: ai grija ceea ce transmiti. Daca ii spui ca nu va mai potriviti,...si el incepe sa te sarute si tu accepti de mila, de dragul timpului trecut, nu ai transmis ca vrei si anume incheierea unei relatii.
De asemenea oricat de ferma ai fi in voce, daca ai ochii tristi si expresia ta este una de mila, dragostem, suferinta, tristete..tot degeaba.
Sper ca m-am facut inteleasca.
pup
Tare imi este ca aceasta metafora a ta"papuci eleganti, nu transmite mesajul, nu ne mai intelegem, nu are rsot sa mai continuam" -
e clar ca nu merg explicatiile logice de genu "nu ne mai intelegem" pt. ca se pare ca pt. el nu conteaza sa va intelegeti, conteaza sa fii pur si simplu acolo. Asa ca o abordare directa de genul "sorry, game over" cred ca e cea mai buna solutie. Ce amintiri frumoase&stuff, oricum te va uri pt. asta, dar mai bine sa te urasca el decat sa te urasti tu insuti pentru ca nu ai curajul sa zici stop si sa cauti altceva mai potrivit pt. tine

Parerea mea™ (testata de altfel) -
anisia80, nu ma supar sa stii, dar dupa cate spui nu cred ca poti proceda altfel decat sa-l faci sa inteleaga ca nu-l mai vrei in viata ta. Sint persoane care au tendinta sa se agate de cei de langa ei si sa faca tot posibilul sa ramana acolo. Si el pare la fel. Poate chiar te iubeste in felul lui...dar mai si ca este foarte egoist daca ai discutat cu el si nu a inteles ce te doare.
-
oh, zi-mi ca nu stiai tu in adancul sufletului ca tot vei ajunge aici!

ai dat prea multe sanse acestei relatii si se pare ca el nu a dat la fel; cred ca cel mai elegant mod ar fi sa pui mana pe telefon si sa-i zici, "m-am gandit bine si nu mai putem continua; nu sunt fericita"
de durut probabil o sa-l doara, nu stiu din ce motiv, pt ca te iubeste, pt ca ii e comoda relatia voastra, din orgoliu masculin... dar chiar nu conteaza; decat sa mai pierzi timp cautand o metoda nedureroasa (care nu cred sa existe), mai bine ai cauta sa faci ceva sa nu te mai doara pe tine, zic io -
Nobila dorinta ta, dar s-ar putea sa nu se poata din prima....doar mai tarziu, dupa ce el constientizeaza ceea ce tu ne explici noua acum si poate isi da seama de ceea ce ai incercat sa faci si motivele care te-au determinat sa procedezi astfel.
Sau poate dupa ce-si aduna putin orgoliul ranit isi da seama ca de fapt si lui ii este mai bine.
Oricum ar fi, eu zic sa nu mai cauti "manusi" ci sa-i vorbesti pe sleau si apoi sa pui un mare punct peste care sa nu(mai) treci. -
avand in vedere ca experienta mea de a da elegant papucii cuiva s-a soldat cu o tentativa de suicid si apoi cu amenintari ca imi va distruge viata (asa cum i-am distrus-o eu lui) zic sa fii categorica din prima, sa nu tradezi nici un semn de slabiciune si sa nu ii dai sperante ca te-ai putea razgandi. mai bine sa te creada o insensibila decat sa ai si tu parte apoi de mesaje de corason intr-una si amenintari ca-si ia viata. doamne fereste, sper sa nu ai si tu parte de asa ceva. spune-i si lui tot ce ne-ai spus noua, dar fara vreo nota sensibila. bafta!
-
Stii tu draga anisia cam cat timp am cautat acei papuci eleganti, mai pretiosi decat papucii reginei roomilor care cantaresc 2kg de aur de 14 karate si care au si briliante?
Nu exista!!!!(pt unii)
E lupata cu morile de vant. Unii oameni nu stiu sa piarda!!! Nu au invatzat!!!
Mare pacat!
Intelegi ce vrei din ce-am scris. -
Anisia, parerea mea (formata din postarile tale de-a lungul timpului) este ca lui ii este comod in relatia asta. Pentru ce sa se complice? Chiar faptul ca te lasa sa treci peste framantarile tale, fara sa devina si ale lui, mie imi demonstreaza asta…

Donna, insul sta in casa ei, impreuna cu parintii sau numai cu mama Anisiei, nu mai retin exact.
Edit later.. mult later: papuci eleganti?... Doar cu toculete, inimioare si ale accesorii, insa teribil de incomozi -
Imi cer scuze ca am disparut asa, dar am primit un telefon si am fost "smulsa" din fata calculatorului.
Ca sa raspund intrebarilor voastre: suntem impreuna de aproape 3 ani si locuieste cu mine, la mine (cu mama, sora si iubitul surorii).
De cand simt ca-mi e mai bine cand nu e si el prin preajma? De ceva vreme, de cand am obosit sa lupt. Cred ca senzatia a inceput acum cateva luni discret si s-a acutizat enorm in ultima vreme.
Nu ne mai intelegem decat atunci cand facem sex. Si mi-as dori ca efectul sa mai dureze macar o ora dupa, dar nu mai dureaza nici 5 minute. Dintr-o data devine alt om si eu nu mai contez. Si incepe sa sforaie, iar mie imi vine sa il arunc peste balcon. Asta nu e iubire, nu-i asa?......... Era un banc foarte fain: de ce isi omoara insecta calugarita masculul dupa imperechere? ca sa scape de nesimtitul care se intoarce cu spatele si sforaie

Ma sfatuiati sa il indepartez eu prin comportament acru. Nu merge nici asta. A avut parte si de asa ceva pentru ca pur si simplu am obosit sa zambesc dragut si sa ofer caldura numai eu, si rezultatul este un oftat prelung: "ce urat ai inceput sa te porti cu mine" ....... si atat.
Daca as putea sa-i spun intr-o zi in timp ce pleaca pe usa la munca: "te rog sa nu te mai intorci niciodata" ar fi usor, pentru ca ar fi scutit si el de acele priviri pline de durere de care spuneati voi, din care oricum nu ar intelege nimic, si as fi scutita si eu de reprosuri de genul ti-ai gasit pe altul. Pentru ca asta baga la fiecare racire a mea. Nu poate sa inteleaga ca totul putrezeste din interior. Pur si simplu nu poate.
Si mi-e teama sa nu cad in capcana de a sta totusi cu el pentru a-i demonstra ca sunt "fata cuminte" si nu am pe altul ... capcana care mi-a mai irosit cativa ani buni de viata intr-o poveste anterioara.
Si mi-e teama de momentul cand va trebui sa se apuce sa isi stranga lucrurile din casa si de durerea care se va raspandi atunci in aer si pe care probabil nici unul nu o va putea privi cu detasare.
Si da, July, sufletul meu simtea de ceva timp ca nu va mai merge, doream sa astept totusi acel sfarsit de an, limita pe care i-am impus-o de curand pentru a face ceva pentru noi (si evident ca nu va face, deci aveam motivul perfect), dar NU MAI POT. Efectiv nu mai pot mima fericirea printre lacrimi. -
Ti-e teama de momentul adevarului?????Deci ma derutezi complet.
Ori NU MAI POTI si atunci o retezi scurt, ori ti-e teama si continui sa te complaci.
Nici sa nu te miri ca nu te ia in serios.
Probabil ca transmiti teama prin toti porii, iar el te adulmeca f bine si te trateaza asa cum o face.
Stii cum "traduce" instinctul lui teama asta a ta?
Ca pe o mare nehotarare, pendulare- cand nu vrei cand o mai lasi ca....ti-e lehamite.
E ok sa-ti para rau ca il ranesti, dar nu folosi asta ca o scuza ca sa-ti motivezi( tie) teama de ruptura sau de singuratate( ca ma gandesc ca poate inconstient de aceea nu actionezi dupa cum spui ca simti)