N-am noroc!?

  •  
    • 1883 mesaje
    20 Iun 2007, 20:49
    0 0
    Stiu ca sunteti plictisite deja de evele care s-au plans de-a lungul timpului de singuratate,de lipsa/imposibilitatea de a-si gasi un partener.Cu toate astea,vin si eu cu aceeasi problema.Doar ca in cazul meu e mai acuta,sa zicem,pentru ca deja am o varsta:44 de ani.
    Si nu-i deloc simplu la varsta asta sa-ti cauti pe cineva,pur si simplu posibilitatile sunt mult mai limitate.
    Probabil ca o sa va-ntrebati (firesc) de ce pana acum nu mi-am gasit jumatatea.
    Credeam c-am gasit-o,prima oara la 22 de ani,a doua oara la 27 de ani....apoi,am tot incercat,dar se pare ca n-am avut succes in cautarile mele.
    La fel de adevarat este ca dupa acele insuccese m-am axat pe cariera,la un moment dat am renuntat si la asta (acum vreo 4 ani) si de-atunci....am avut parte de incercari nereusite.
    Oi fi eu "defecta" tare?!
    Dati-mi un sfat,va rog!
  •  
    • 9367 mesaje
    20 Iun 2007, 20:54
    0 0
    dreamer, eu cred in soarta.
    daca va fi sa fie, va fi. daca nu, nu.
    ai fost castorita? ai copil/copii?
    stiu ca ai postat dar nu tzin minte amanunte si la cum merge ps-ul meu acum, daca dau cautare...
    da-mi ceva detalii te rog. cat de pe scurt vrei si ai chef.
  •  
    • 1883 mesaje
    20 Iun 2007, 20:56
    0 0
    Nu,Carmen,n-am fost casatorita si nu am copii.
  •  
    • 1883 mesaje
    20 Iun 2007, 20:59
    0 0
    In privinta copiilor,m-am gandit deja ca as vrea sa infiez unul.Nu ca n-as putea face (n-am incercat demult ) dar ma gandesc ca fiind deja la varsta asta,n-ar fi indicat sa m-apuc sa-l fac asa,la intamplare,plus riscul varstei (da,stiu,exista metode gen Iliescu).
  •  
    • 8253 mesaje
    20 Iun 2007, 21:07
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 9367 mesaje
    20 Iun 2007, 21:16
    0 0
    dreamer, in legatura cu infiatul, am niste prieteni care se chinuie de mai bine de un an sa infieze un copil.
    e o birocratzie de te doare capul, vizite la domiciliu si fise la rude pana la al nshpelea grad de rudenie. daca esti singura, sanse de adoptzie nu ai decat daca ai pe cineva in familie care are- sau va avea- un copil si vrea sa tzi-l dea spre adoptzie.
    altfel... nici eu nu ma gandeam ca ar fi atat de greu pana nu am aflat de experientza amicilor. si ei au situatzie financiara f.buna, cuplu f. solid, intzelegere, tot restul... dar nu pot avea copii si isi doresc cu disperare unul.
    de asta spun, mai bine o "inseminare artificala" sau cum ii zice, daca itzi doresti atat de mult un copil... dar sa creshti un copil de una singura e f.f.f.greu.sau potzi sa cautzi o adolescenta gravida "din greseala" si sa te oferi sa infiezi copilul. poate va fi mai usor, daca mergi cu ea de mana si o convingi (probabil contra-cost) sa-tzi ofere ea spre adoptie viitorul copil.
    altfel, daca stai la rand, va fi imposibil, cred.
    ceva rude apropiate, nepotzi, ceva?
  •  
    • 1883 mesaje
    20 Iun 2007, 21:17
    0 0
    Da,stiu dili ca nu-i usor sa cresti un copil (mai ales daca-i unu` care mi-ar semana ),da` in jurul meu...e vid,zau asa.Locuiesc intr-un oras mic acum,nu ies nicaieri...
  •  
    • 1883 mesaje
    20 Iun 2007, 21:21
    0 0
    Carmen,n-am incercat inca sa apelez la adoptie,motivul fiind acela ca m-am mutat de curand (dupa o demisie) si-acum incerc sa-mi "creez" o situatie financiara stabila,fara de care stiu c-as avea "0" sanse de adoptie.
    Nu,n-am rude de la care as putea infia.
  •  
    • 9367 mesaje
    20 Iun 2007, 21:36
    0 0
    daca nu si te hotarashti pt adoptie, cauta sa zicem in maternitatzi. gravide gata sa nasca un copil pe care nu-l doresc. sunt o gramada. multe dau o identitate falsa si fug din spital lasand copilul acolo. ar fi o varianta buna si pt ele sa apara cineva dornic sa le scape de copilul care pt ele e o povara, fara sa existe pericolul unei raspunderi legale pt faptele lor...repet, daca e s-o iei pe calea legala, nu ajungi nicaieri.
    cand te hotarasti, poate ar fi bine sa consulti un avocat si sa te apropii de cineva de la serviciul social, sau cum s-o numi. cred ca la primarie.
    dar trebuie sa te gandesti foarte, foarte bine inainte. o data pornita pe calea asta nu vei mai putea da inapoi...
  •  
    • 1883 mesaje
    20 Iun 2007, 21:42
    0 0
    Da,Carmen,stiu ca nu-i cale de-ntors,nici nu vreau asta.Luasem hotararea de anul trecut,doar ca intre timp mi-am dat demisia de la vechiul loc de munca,acum astept sa prind nitel "cheag financiar",de-asta am amanat momentul.
  •  
    • 1883 mesaje
    20 Iun 2007, 21:44
    0 0
    Si nu uita,ca simultan,imi doresc si pe cineva...un iubit,care sa ma sprijine,sa ma inteleaga.
    Ufff,prea multe vreau!
  •  
    • 13910 mesaje
    20 Iun 2007, 21:47
    0 0
    dreamer, bine ai revenit!
    off, iti simt tristetea, nu te lasa coplesita de singuratate.
  •  
    • 1883 mesaje
    20 Iun 2007, 22:01
    0 0
    Multumesc Ellado,incerc sa-mi mentin tonusul.
  •  
    • 9367 mesaje
    20 Iun 2007, 22:02
    0 0
    un iubit... nu vrei prea multe, scumpo, e in firea lucrurilor. doar ca la capitolul acesta nu stiu ce sfat sa-ti dau...
    am avut si eu, candva, o perioada de singuratate, cand credeam ca nu va mai fi nimic inainte in viatza mea. si eu avusesem tot 2 experientze in care am crezut ca "el e alesul" dar nu era... nu a fost sa fie...apoi am avut o perioada cand au aparut ca ciupercile dupa ploaie si apoi a aparut el, alesul, de unde si cum nici nu gandeam!
    de asta spun ca eu cred cu toate puterile in soarta. roaga-te si spera. ce-i al tau, e pus de-o parte!
    te imbratzisez si-tzi tzin pumnii. sincer.
  •  
    • 1883 mesaje
    20 Iun 2007, 22:09
    0 0
    Iti multumesc din suflet pentru sfaturile legate de adoptie si pentru incurajari,Carmen.
    E-adevarat ca fiecare om are soarta lui,eu incerc doar sa verific daca asta e soarta mea,sau pot face ceva s-o indrept spre fagasul dorit de mine.
    Esti o draguta,multumesc mult.Te tin la curent,fii sigura!
  •  
    • 765 mesaje
    20 Iun 2007, 22:56
    0 0
    daca nu ti-ai pierdut speranta pana acum, nu ti-o pierde nici de-acum incolo!
  •  
    • 2778 mesaje
    20 Iun 2007, 22:59
    0 0
    Dreamer_girl mii de scuze ca intru in topicul tau dar poate imi dai un sfat si tu si celelalte eve cu experienta mai multa si mai intelepte ca mine.
    Asadar...treaba sta cam asa...
    21 de ani...cam pe la mijlocul facultatii.Din ce vad si aud...perioada asta este buna pentru a inchega o relatie de durata,sa il gasesti cu putin noroc pe El.Eu am relatia aia inchegata...si care ar fi problema va intrebati.Sunt putin dezamagita dupa ce mi-a marturisit in timpul unei discutii ca nu e pregatit sa locuiasca cu cineva decat poate peste vreo 7-10 ani.Si ca el se vede casatorit dupa 35-40 de ani.Mie mi se pare normal ca un om care iubeste sa doreasca sa stea mai mult decat cateva ore la 3-4 zile.Stam amandoi singuri si drept sa va spun m-am saturat de singuratate.In rest e totul perfect.Dar distanta asta nu o inteleg.Suntem de 3 ani jumate impreuna.Ai lui nu ma cunosc pe mine,nici ai mei pe el.Refuza sa vina sa ii cunoasca.Acest lucru ma pune intr-o postura dificila in fata parintilor.Mai nou aflu pe nepusa masa ca si-a facut planuri sa plece la studii in strainatate si sa ramana acolo la lucru cativa ani.Ce se intampla cu mine?Stau cu el pana pe la 24 de ani si dupa aia ma trezesc singura?
    Totusi mi se pare urat din partea mea si nedrept sa racesc aceasta relatie din aceste cauze.Este chiar asa de nedrept?
    Acum m-am trezit ca relatia de la care visam atatea are de fapt un dead-line.
    Va rog eu mult...dati-mi niste sfaturi.Vreau o parere din afara iar cu prietenele mele nu vreau sa vorbesc despre asta,am fost mereu foarte discreta in ceea ce priveste relatia noastra.
  •  
    • 1883 mesaje
    20 Iun 2007, 23:08
    0 0
    Va multumesc Imeda si Krmen,incerc sa nu-mi pierd optimismul,in fond sunt o luptatoare,nu ma las asa...cu una,cu doua!
  •  
    • 13910 mesaje
    20 Iun 2007, 23:10
    0 0
    pt. rebelles, din ce povestesti tu esti ca si singura, adica nu il vad pe el ca fiind viitorul tau, omul cu care sa iti faci planuri, cu care sa ai peste citiva ani 1-2 copii...ma rog!

    despre planurile lui de studii si lucru in afara ai aflat intimplator? adica nediscutind asta sau de la altii? e important de stiut.

    nu stiu de ce, dar eu credeam ca ai mai mult de 21 de ani.....
    a....si mai bine deschide un nou topic, sa nu o invadam pe dreamer!
  •  
    • 1883 mesaje
    20 Iun 2007, 23:22
    0 0
    Rebelles,nu trebuie sa-ti ceri scuze,nu-i nicio problema ca ai intrebat pe topicul asta.
    Mi se pare destul de ciudat ca dupa 3 ani de prietenie,nu va cunoasteti unul altuia parintii.Nu e firesc lucrul asta.Nu vreau sa te intristez,dar baiatul nu cred ca are planuri de casatorie cu tine si te pastreaza drept "rezerva" cat timp lui totul i-e bine si vede ca tu accepti situatia.
    De ce spun asta? Pentru ca eu,la 27 de ani,am cunoscut un baiat,am fost prieteni 3 ani,pe parintii lui i-am cunoscut repede,dupa 2 ani,m-am mutat la ai lui (el fiind plecat la scoala in alt oras),cu 2 luni inainte de nunta planificata ma insela,asa ca mi-am luat lucrurile si l-am lasat,am anulat nunta.
    Nu mi se pare firesc ca el sa faca planuri de viitor in care sa nu te includa si pe tine.Sau macar sa-ti ceara parerea...nu sa-ti aduca la cunostinta ce-a hotarat.
    Eu asa consider,ca trebuie sa discuti cu omul iubit,sa-l incluzi in planurile de viitor,sa-l consulti,sa iei decizii impreuna cu el atunci cand concepi viitorul impreuna cu el.