stiu ca este forum de dragoste dar....

  •  
    • 8403 mesaje
    19 Iun 2007, 22:44
    0 0
    Din fire, sunt genul care iubeste oamenii.de orice fel ar fi ei.suport multe, caut sa inteleg destule..pana cand...o anumita limita este atinsa.

    dincolo de ea, oricat de mult incerc...ceva ramane stricat.si oricata imaginatie, bunavointa si intelegere am...la ceea ce era inainte, nu mai pot reveni.poate ca asta se datoreste cerebralitatii mele, dar si faptului ca sunt prea intuitiva uneori, poate ca ma gandesc prea mult la consecinte, mai ales in situatii in care este necesar sa o fac.cert este ca daca unii oameni ajung sa imi displaca, ma inchid in mine si refuz orice dialog cu ei.mai trec pe un buna ziua, la revedere, zambetul de complezenta si un soi de respect elementar.dar...refuz mai mult.

    mi s-a reprosat ca nu dau o a doua sansa.insa nu este adevarat.dau n sanse pana in momentul in care este depasita limita de suportabilitate.ca nu mai pot dupa aceea sa fac acelasi lucru...e ceva ce ma depaseste, logic.mai ales, atunci cand sunt obosita mental ca spun asa.

    am deci, un sef deosebit.pe care il respect foarte mult, dar care imi impune sa discut mai mult decat vreau eu cu o colega de serviciu.respectiva ...are un pic din teama omului care a fost calcat in picioare ani la rand-am inteles ca si-a luat portia ei de suferinte-, un pic de lipsa de cultura si de bun simt, ambitie nemasurata plus un apetit pentru barfa care sincer, imi repugna.si inca o impertinenta fata de persoane mai in varsta in momentele in care se pune problema unor discutii mai aprinse-nu, nu este vorba de mine aici.

    cand anumite discutii au clarificat faptul ca ea raporta tot ce se discuta in grupul nostru mai sus, a inceput antipatia mea.recunosc, am ceva cu turnatorii, indiferent cat de motivati sunt ei.cand a inceput sa isi bage nasul in lucrurile mele si sa puna intrebari de genul"de ce faci aia?de ce nu faci asta?" si sa imi impuna de la o conduita pana la activitate, mai aveam putin si o dadeam pe usa afara.paharul s-a umplut la un moment dat cand am descoperit ca din punct de vedere profesional face niste prostii mai mari decat ea, dar ca incerca mai direct sau mai subtil sa manevreze situatiile in asa fel incat sa faca ca de cele mai multe ori eu sa alerg la ea pentru niste lucruri elementare, eventual sa ma si rog de ea.colac peste pupaza, sheful ne-a impus-o ca pe un soi de supraveghetoare.evident ca nu am mers la el sa ii spun de ce nu pot lucra cu ea-are "darul" de a minti uneori, si de a pune in gura altora vorbe pe care acestia nu le-au spus, destul ca sa obosesc eu tot incercand sa discern adevarul de minciuna.

    la o discutie mai aprinsa, urmata de cateva rautati din partea ei...am trecut pe ignore.dar sheful..se pare ca nu intelege ca nu vreau sa discut cu ea mai mult decat este necesar si azi...a incercat iar o sugestie de genul"i-am spus lui X...sa...".am incercat sa ii explic calm omului ca eu si respectiva nu avem prea multe de discutat, el nu si nu.am sfarsit prin a-l ruga sa nu mi-o mai indese pe gat.

    evident, reactia nu a fost cea normala.iar eu...am cam picat de ...capricioasa cred.si culmea este ca ...ma simt prost tot eu.stiu...mereu mi s-a spus"descurca-te singura!", insa de data aceasta am obosit.sau poate ca este doar o stare...si maine ma voi trezi cu mintea mai limpede.

    intrebarea este insa" cum reusiti voi sa convietuiti daca este cazul cu astfel de persoane, fara ca divergentele de opinii si caracter sa nu isi spuna cuvantul?"

    ce metode aveti ca atunci cand va vine sa trimiteti la naiba pe cineva...sa zambiti dulce?

    admitand faptul ca am gresit si eu, respingand-o la un moment dat atat de direct si de vehement,ce pot face ca pe viitor sa o tin la distanta mai rafinat si mai subtil de atat?
  •  
    • 6273 mesaje
    19 Iun 2007, 23:04
    0 0
    Nici daca eram surori nu ne asemanam atat.Pe mine cand cineva ma calca pe coada nu ami vede de la mine nici macar buna ziua iar daca as fi pusa in situatia sa lucrez cu o persoana pe care nu o sufar as cere expres la sef sa ma mute din birou sau daca nu se poate pur si simplu nu mai bag acea persoana in seama,o ignor total.

    Scanteie,ce zodie esti?
  •  
    • 5531 mesaje
    19 Iun 2007, 23:30
    0 0
    Dupa ce am scris un mesaj lung cat o zi de post, rahatul asta de pagina facu' refresh de capul lui

    Incerc sa sintetizez:

    1. Nu stiu de ce seful tau ti-o impune la modul la care ai explicat ...

    2. Daca ei doi nu au o aventura, e clar ca tipa se pricepe de minune sa il manipuleze si sa isi ascunda greselile cu 'eleganta' iar tu nu poti face mare branza ca sa il faci pe seful tau sa deschida ochii...
    In postura in care esti acum (mai ales dupa discutiile avute) vei pica tu de barfitoare si i se va parea sefului ca o sapi pe ea pe la spate.

    3. Ce poti face tu .... sa iti prioritizezi foarte bine activitatea zilnica iar in momentul in care iti faci agenda de lucru, sa ai mereu in minte si argumentul care te face pe tine sa iti pui task-urile in acea ordine si nu altfel; astfel, vei avea gata pregatite raspunsurile la eventualele intrebari.

    4. Te inteleg foarte bine ca si eu am in birou un astfel de specimen; e fix nevasta sefului si mai mult incurca decat descurca ceea ce ne face pe toti sa ne urcam pe pereti ... "norocul" nostru este ca de o vreme sta acasa (pe bani grei, a se retine ) din cauze medicale mai mult sau mai putin inchipuite /.... noi suntem mai relaxati asa, o spun cu mana pe inima desi poate parea dur fata de problemele femeii, fiindca ne facem treaba foarte bine fara ea.

    Nu stiu ce alt sfat sa iti mai dau ... poate sa invoci niste motive personale mai dificile ca o motivatie a lipsei tale de chef de discutii lungi ... poate tzine si asta.

    Oricum, atentie mare tie si colegilor tai. Din ce ai spus, face si greseli ... cand o sa faca una gogonata rau de tot, o sa va bage pe voi, ceilalti, in fata. Asa ca, acoperiti-va fundul bine.
    E nashpa ce spun dar, din pacate, se intampla foarte des.

    Later edit: cu toate ca sunt femeie, va spun cu mana pe inima: "sa va (ne) fereasca D-zeu de o femeie 'sef' cu probleme 'hormonale' sau instabila emotional! Ca am dat si de din astea si e crunt rau! ... din pacate ...
  •  
    • 8403 mesaje
    19 Iun 2007, 23:39
    0 0
    Raluca, leoiaca sunt.de regula sunt mai bataioasa.dar mereu folosesc armele corecte.nu spun ca nu m-as pricepe la manipulari, mintea ma duce.problema e mai mult de constiinta.parca sunt setata sa imi para rau mereu cand uzez d cate o metoda mai neortodoxa.de fapt, nu parca, ci sigur.

    Dubious_poem...tot ce ai scris tu, am gandit si eu.ma chinui sa gasesc ins ametoda potrivita ca atunci cand imi vine sa o trimit la naiba, s ama ancorez brusc ori in umor, ori in calm, genul de calm care sa nu mai tradeze dezgustul pe care il simt.la naiba...cateodata stiu s ajoc teatru destul de bine, nu pot intelege de ce in acest caz nu reusesc s ama stapanesc.azi cel putin, mi-au dat lacrimile in tramvai.iar eu nu plang de fata cu nimeni, darmite din astfel de emotive, in public.

    am nevoie de simtul acesta al umorului..pana obtin putin timp.timp in care sa inceapa sa se vada greselile pe care le face.voi va puteti imagina o tipa - cunoscuta ca fata muncitoare, profesionista, care transforma 50 mg in grame, folosind calculatorul si regula de trei simpla?poate ca exagerez eu...dar astfel de oameni imi fac sila,mai ales atunci cand se cred centrul pamantului.

    la naiba...uite ca am cazut si eu in barfa..
  •  
    • 5531 mesaje
    19 Iun 2007, 23:49
    0 0

    Hai mah, ca nu e barfa ... pur si simplu, te descarci.

    Da, cunosc si eu oameni din acestia. Oameni care au pretentia ca au facut nu'sh ce facultate (nu se pune ca e facuta pe perioada serviciului, adica mergi la examene la oha, nu ca pe vremea mea )

    Din pacate pentru tine, mare lucru in acest moment nu poti face.
    Poate doar sa eviti a-i mai acoperi greselile? ...

    Hai sa iti zic ce fac eu cand nu mai pot - intr-o situatie similara cu a ta.
    Am invatat sa ma gandesc ca, pana la urma, it's only a f%^%*&g job si ca daca madama se pune pe invers numa' ca asa vrea muschiu' ei, n-are decat. Nu e firma lu' mama (desi sunt de fel constiincioasa si ma implic asa ca foarte greu am invatat sa nu-mi mai pese) si imi spun mereu ca nu am eu ultimul cuvant, deci ma limitez la atat.
    Trag aer in piept, actionez in consecinta si ies la o tigara.
    N-o sa ma tina nici pe mine mult, curand va trebui sa gasesc o alta modalitate de auto-calmare dar deocamdata asa procedez ...

    Si sa stii ca pe tine te doare mai mult indiferenta sefului tau pe care il credeai, poate, mai obiectiv. Nu te-a inteles si e ca si cum ti-ai pierdut sprijinul si esti dezamagita de el.
    Micsoreaza doza de respect pe care i-o porti proportional cu obiectivitatea lui.
    Deocamdata, poti sa-i scazi nota cu alea 50 de mg (sau ce-or fi fost)
  •  
    • 1628 mesaje
    20 Iun 2007, 19:16
    0 0
    hmmm.....nasoala chestie eu cred c-as incerca cu "un luat peste picior" subtil