Intalnire de gradul trei cu ...fostul
-
0 0Dupa o despartire de doi ani, iata ca a aparut din nou in viata mea fostul : mama lui pe moarte la spital, niste prieteni de-ai lui ma anunta, ma duc sa o vizitez...ca eram in relatii bunicele, el ma suna sa-mi multumeasca si sa ma roage sa ne intalnim " ca se simte singur si disperat, ingropat in datorii (printre altele), speriat de iminenta pierdere a mamei, ca eu sunt singura persoana cu care simte ca poate vorbi, etc".
Trebuie sa spun ca relatia noastra a durat mai bine de patru ani, o relatie dificila (amandoi divortati si amandoi cu copii de crescut - el doi, eu doi) si multe altele.
Desi initial am acceptat sa-l vad, acum ma simt foarte incurcata, chiar nu stiu ce as mai putea discuta cu el si in ce fel as putea sa-l ajut. Intalnirea e diseara si zau ca nu stiu ce sa fac, el asteapta sa-l sun sa stabilim locul...
A, si cica mama lui, inainte de a intra in coma imi striga numele, desi nu o mai vad pe biata femeie de mai bine de doi ani de zile... si desi eram in relatii bune si ma simpatiza, nu eram noi chiar asa de apropiate.
Am niste indoieli, ceva nu-mi miroase a bine, desi femeia chiar e bolnava rau, am vazut-o, e inconstienta dupa un atac cerebral si sustinuta de aparate, medicii nu ii dau prea multe sanse.
Habar n-am ce atitudine sa am in timpul intalnirii, pentru ca de fapt nu stiu ce vreau si nu stiu ce ar mai putea vrea el de la mine dupa doi ani de tacere totala (eu am fost cea care am plecat). Am nevoie de niste incurajari
. -
curaj. sigur e alegerea cea mai buna sa fii acolo! imi dau seama ca iti este greu, iti este greu sa te gandesti la asta, dar vb ta- vei vedea!
daca iti bate inima ceva mai repede nu inseamna ca esti indragostita, daca vei avea niste fluturashi in stomac nu inseamna ca il iubesti......omul acela a insemnat ceva pt tine si a ocupat un loc in inima ta. de aceea intalnirea nu va fi chiar banala- nu vreau sa te sperii- si subiectele vor veni cu greu la inceput. alege un loc public, terasa, ochii vor fi liberi sa fuga si gasiti ceva de vb.
sau poate ca va fi mult mai usor, poate v-ati maturizat si va veti revedea ca doi buni amici.....
mai conteaza? fii acolo, o faci pt mama lui, si rezltatele le vei vedea mai tarziu , dar daca vii sa ni le spui si noua nu ne suparam
-
me_eva, multumesc pentru incurajare !
Adevarul e ca amandoi "am reusit" sa ramanem tot singuri dupa despartire...asa ca suntem cam vulnerabili. Poate daca macar unul dintre noi si-ar fi gasit pe cineva am fi vorbit de pe alte pozitii, dar imi dau seama ca in clipa tentatia unei impacari va fi mare. Chiar sunt curioasa daca vom putea discuta amical
. -
mie mi-au atras atentia doua chestii : faptul ca ti-a zis ca inainte de a intra in coma mama lui te-a strigat pe tine (de ce? cum asa? aici imi suna clar a santaj sentimental), apoi faptul ca e ingropat in datorii...
nu spui ce a dus la despartire, dar faptul ca nu mai sinteti impreuna de 2 ani spune multe. E normal sa ai tresariri, nu?
eu spun sa te duci, este normal, dar ai grija sa nu te lasi impresionata, santajata, la momentul asta eu cred ca el ar apela la orice....
bafta si sper sa ne povestesti! -
ellado, bravo ! Astea au fost chestiile care mi-au atras atentia si mie dar chestia cu partea financiara ...hmmm. Cand eu am plecat eram sub zero financiar, ca sa spun asa, iar el un tip cu oarece figuri, masina scumpa si tot tacamul. Intre timp mi-am cumparat o casa (sunt singura cu copii in stainatate) si imi merge bine si pe partea profesionala. El bineinteles ca a aflat, dar oare sa fie chiar atat de josnic ?
In trecut m-a sustinut financiar, dar (aproape) locuiam impreuna si orice tentativa a mea de a ii inapoia banii era refuzata cu hotarare. Chiar nu stiu ce sa cred. -
Am plecat pentru ca viata cu un barbat divortat care isi creste singur copii cu ajutorul mamei lui (care e "femeia vietii lui " - clasic) devenea o chestie prea complicata pentru mine, plus altele : el e un tip care arata (prea) bine si eu l-am iubit (prea) mult, avea (prea) multi bani si un caracter (prea) independent - combinatie daunatoare ... sanatatii
.
Iar acum sa-l aud asa speriat si bland... too weird ! -
zouz..,du-te diseara, dar ATENTIE! nu te lasa manipulata, santajata, nu lasa amintirile placute (ca alea ne zgindare mintile si corasonul) sa te copleseasca (asta o vei face acasa, despicind firul singura)
dupa cum l-ai descris, mie nu imi pare genul care sa fi reactionat la fel daca situatia lui era alta.
ai mare grija!
du-te si multa bafta! -
poate ca da! nu stiu cat de caine poti fi sa-i intorci cuiva spatele cand trece prin ceva greu. de aceea combinatia aia daunatoare nu s-ar fi amestecat in asa ceva.
dar cred ca ai capacitatea de a-l simti, doar daca e un actor prea bun.
draga iti urez succes, eu tre sa plec, si sper sa ne spui rezultatul. sigur vei face ce e mai bine pt tine si copiii tai!
take care! -
Stii ellado, am devenit foarte cinica cu trecerea anilor si trebuie sa spun ca in clipa da fata am ajuns la punctul in care spun : mai, voi fi cu cineva daca-mi convine si e bine in primul rand pentru mine si copii mei (si nu ma refer neaparat la partea materiala, pe planul asta ma inceput sa ma descurc destul de bine dar mai e loc si de mai bine) iar el e o persoana de care nu mi-e frica sa o las apropape de fiica mea care are 16 ani si o scumpica, nu ne-am certat niciodata (doar ne-am despartit
), el nu injura, nu bea, nu e zgarcit, arata bine si are grija de persoana lui mai ceva ca o femeie, e saritor, iesea de mai multe ori cu mine decat singur, nu ma batea la cap cu diverse prostii si alte nimicuri de-astea care la cate au vazut ochii mei de-a lungul anilor chiar sunt importante (fetele mai romantice sa nu-mi sara in cap
). Asa ca chiar nu stiu ... Oricum va voi tine la curent ! -
e foarte sanatos modul asta de gindire (ma ref. la a fi cu cineva doar pt ca simt cei implicati acelasi lucru, nu din motive materiale).
tu vb. foarte frumos despre el, atunci care a fost motivul despartirii? e clar ca ceva nu a mers (faptul ca e barbat div., ca are copii asta este un motiv TIMPIT pe care il citesc mereu pe aici......asa, fara legatura, si eu sint cas. cu un barb. divortat, cu copil, copil care ma considera mai ceva decit mama lui -doamne, urla modestia in mine-)
gindeste-de bine la momentul asta, adica la momentul in care el reia legatura cu tine...la modul in care o face...
nu te grabi, nu s-au terminat barbatii in lumea asta, nu reincepe, nu relua o relatie doar din motive sentimentale, sa zic asa (ma ref la situatia mamei lui in primul rind) -
Eu presimt ca individul o s-o convinga sa se impace cu el,o s-o duca cu zaharelul amintindu-i de vremurile bune si apelind la partea aia sentimentala la care sintem asa de sensibile noi femeile,si dupa ce isi va fi revenit din rahatul in care e-si cel financiar si cel afectiv-o sa-i dea un mare flit.
-
Ne-am despartit pentru ca el nu se "conforma", in mai multe privinte. Incerca, dar nu putea. Cand l-am cunoscut era divortat de 7 ani si liber ca pasarea cerului, propria lui persoana era universul lui si nu stiu cu ce puii mei de femei era obisnuit pentru ca atunci cand am iesit prima data impreuna s-a asezat pe scaun si m-a lasat in picioare. Spun ca incerca sa se conformeze pentru ca chiar asa era, a trebuit sa iau totul de la zero ca sa-l invat cum sa se comporte cu o femeie si era foarte distractiv, de exemplu chestia cu scaunul, dupa ce l-am pus la respect n-a mai repetat-o nici macar o data in mai bine de patru ani : ), sa-l vezi cum alerga prin localuri sa-mi gaseasca taburet dupa aia
. Nu stiu, cred ca era obisnuit ca femeile sa astearna covorul rosu cand trecea el, sau sa-l sune ele pe el tot timpul si alte prostii din astea, iar cu mine era totul invers (adica asa cum trebuie
) si cred ca asta la un moment dat a devenit obositor pentru amandoi, si oricata bunavointa ar avea cineva barbatii nu se mai educa la 40 de ai cat avea el, barbatii se educa din fasa
.