Satula pana'n gat!
-
0 0Nici eu nu stiu ce vreau sa scriu. Ma simt foarte rau si mi-e foarte sila de tot. Aseara m-am certat cu maica-mea, de fapt, ca de obicei, ea tipa si vorbeste gura fara ea, iar eu ii intorc spatele. Eu am apartamentul in renovare si stau la ei pana se termina toata nebunia, iar taica-miu e sef de santier. Toti banii au stat in casa (lor) si tata a luat de unde stia el ca sunt banii si a cumparat ce era nevoie, a platit muncitorii etc. Ieri, individul de la firma de constructii s-a gandit el, asa spre sfarsit, sa-l ia pe baiatul care mai ramasese sa faca finisarile in casa si sa-l trimita pe alta lucrare, lucru cu care eu nu am fost de acord. Tipul stie meserie si e f. serios. Ieri a venit taica-miu si m-a anuntat ca azi nu vine nimeni, ca o sa vina patronul sa-si ia sculele si o sa trimita zilele urmatoare pe cineva sa termine. I-am zis sa-i transmita individului ca daca imi ia muncitorul, sa-si ia sculele si sa nu mai apara pe la usa mea si nici restul de bani nu-l vede. M-am luat la harta cu tata ca nu asa se face, ca omu’ a muncit si ca daca vreau, il trimite la mine sa-i spun eu chestia asta si sa-mi sparga mie capul. I-am zis sa-l trimita, moment in care taica-miu a inceput sa tipe la mine si a iesit din camera busind usa. Tata e mai coleric si isteric, da’ ii trece repede. Si-a facut aparitia si maica-mea: “ce are draga? Ce s-a intamplat?”. Ofcourse, taica-miu i-a relatat, moment in care a venit ea peste mine urland ca s-a saturat de mine, ca abia asteapta sa-mi iau boarfele si sa plec dracului la mine acasa, sa aiba si ea liniste, ca de cand m-am mutat la ei a disparut iar linistea din casa aia. Ca sunt o isterica si ca nu ma mai suporta. Eu stateam si ma uitam la ea, fara sa spun nimic. Ea era aia care urla. In toata nebunia aia eu eram singura care tacea. Intotdeauna a fost asa... ei au urlat si eu am tacut si mi-am vazut de viata mea si de lucrurile mele. Am evitat sa le dau vreo replica. Dar porcariile pe care le-a spus aseara maica-mea sunt cu atat mai grave cu cat nu e prima data cand mi le urla in fata. Si rezulta ca eu sunt isterica! Niciodata in viata mea nu le-am cerut nimic niciunuia dintre ei si cu atat mai mult maica-mii. Intotdeauna, la noi in casa a fost chestia asta ca ea e cea mai importanta, iar noi nu avem voie sa spunem sau sa facem nimic sa o deranjam, trebuie sa-i facem mereu pe plac, iar ei i se iarta orice pe sistemul “ea e mama”. Sunt atatea lucruri urate, pe care le-am ignorat si peste care am trecut cu aparenta lejeritate, dar, nu stiu de ce, acum nu pot sa trec peste asta. Abia astept sa ma mut inapoi in casa mea si sa-mi vad de viata mea linistita. Dar nici acolo n-o sa am liniste pentru ca are grija sa vina in vizita, sa-mi afume toata casa cu tigarile ei, sa dea cafeaua in foc si sa nu spele aragazul dupa aceea...
-
mika, nici nu ai idee cat de bine te inteleg. hei, capul sus nu mai lasa pe nimeni sa-ti tulbure buna dispozitie.
mama ramane asa cum e n-ai ce sa faci. incearca sa mai pui tu lucrurile la fund
eu am fugit de ea cam 1.000 km si tot nu e de ajuns
incerc sa ma obisnuiesc cu ideea ca nimic nu o sa schimbe si... doar "buna ziua". -
Nu stiu. Probabil ca nimic. Am sa o mai suport pana ce ma mut inapoi la mine. Ca nu se poate face nimic. Nu poti sa deschizi gura in casa aia. Cat timp taci din gura, nu deranjezi pe nimeni, nu ceri nimic (mai ales, nu ceri nimic), dar dai motive sa se laude cu tine si cu realizarile tale, e Ok. Abia astept sa ma mut inapoi in casuta mea!
-
Plus ca daca maica-mea vrea sa vina la mine si sa umble cu tigara aprinsa prin toata casa, eu trebuie sa accept. Ca "Mihaela, e mama ta si daca vrea sa fumeze la tine in casa, nu o poti trimite pe balcon. Trebuie sa taci si s-o lasi sa fumeze". Daca ea vrea sa fumeze in timp ce eu mananc, conduc, desi nu suport fumul de tigara, trebuie sa accept, ca e mama! Tot timpul a fost asa: "sa nu o deranjam pe mama".
Bunica-mea imi spunea "taci din gura, zi ca ea, fa ca tine, nu te pune cu ea ca stii ca poarta ura". -
Mai mikuto,faza cu muncitorii din apartament am patit-o si eu identic acum vreo 3 ani!
I-am dat afara cu scule si tot calabalacul si le-am platit pana in acel moment,asa cum simti si tu ca e normal sa faci.
Referitor la mama ta..cam nasol,e adevarat.Bine ca ai casuta ta si ai unde fugi mancand pamantul!
Eu sunt fumatoare,dar n-as fuma sa ma omori acolo unde stiu clar ca nu se poate..
Nici eu n-am cine stie ce superrelatie cu a mea mama..asa ca te-nteleg 100%.A mea are prostul obicei de a da tuturor dreptate,numai mie nu,chiar daca evidenta este de partea mea!
Asa ca vezi,se poate si mai rau,daca te consoleaza cu ceva asta
-
Lupescu, sper ca intr-o luna sa se termine totul.
Scriu si eu aici ca sa ma descarc… Imi amintesc de cativa ani in uram, cand familia noastra trecea prin niste momente foarte grele…erau sarbatorile de iarna, mai précis Sf. Nicolae si decisesem ca nu dam banii pe cadouri, pentru ca situatia era asa cum era. Ea cand a vazut ca nu are nimic in ghetute, a luat toate pastilele din frigider si ne-a lasat noua un bilet de adio in cizme in care ne spunea sa nu-i facem inmormantare cu bani multi ca o sa vina sa ne bantuie, ca nu are nevoie de nimic de la noi si mai ales de la mine. De atunci, inainte de o sarbatoare sau ceva cu cadouri ne sunam : « vezi, sa-i iei cadou, ca stii cum face daca nu primeste nimic ». -
Eu nu inteleg de ce daca poarta statutul de "mama" trebuie sa i se permita orice.NU!NU!NU! Asta inseamna sa ne lasam calcate in picioare anumite principii,dorinte numai pe considerentul ca este "mama"....atunci intreb unde este dragostea de mama daca este atit de acra? Nu zic cu rautate dar am si eu o mama si ceea ce apreciez la ea este faptul ca de mici ne-a spus clar "sa nu-i dam voie" sa se impuna numai pt.faptul ca are acest statut sau sub scuza ca are o anumita varsta.....nu! si ele ca mame trebuie sa ne respecte dorintele,principiile...sa ne respecte ca oameni!
Mika aceeasi problema a avut-o si sotul meu,intotdeauna au lasat de la ei pt.ca ea era "mama si sotie" pina a observat cum sta situatia la mine in familie si a inceput sa ia masuri.....nu i-a convenit lui maica-sa noua atitudine,binenteles se simtea jignita dar cind nici el nu a mai lasat de la el a inceput usor usor schimbarea,deja a corectat-o mult fata de cum era relatia lor,in primul rind a invatat sa-i respecte si pe ceilalti sot, copii!
Si scuza-ma daca te supar dar voi ati obisnuit-o asa! -
stiu ca scrii ca sa te descarci...
insa nu-i suficient, gandeste-te si la solutii, o luna e cumplit de mult...
Mika zambesc, nu te supara pe mine dar mi te imaginez dand buzna peste Mishu`n casa cu "eu la ai mei nu mai stau nicio secunda, da` nicio secunda, intelegi?" in loc de "buna ziua"...
apoi ochind o canapea: "e perfecta. acolo voi dormi la noapte. banuiesc ca nu ai tu inima aia sa ma lasi sa dorm sub cerul liber?"
iti dai seama ce moaca ar face? -
Mika_me,te inteleg perfect.Si eu am avut parte de asa ceva numai ca la mine era invers ca erau amandoi la fel de isterici si de turbati si tot mie mi se zicea sa tac cu toate ca nu suflam.Acum sunt o femeie casatorita la casa mea si crede-ma ca de cand am plecat si m-am casatorit tot eu le dau mereu ba ce gatesc fac mai mult sa le trimit si lor,ba mama mea care e inneb dupa toale,pantofi,farduri,tot ceea ce tinme de cochetareala,vede la mine ceva ce ii place si incepe sa se miorlaie sa ii iau si ei si eu mai bine ii dau,ca asa m-a crescut bunica mea,mama ei,care a fost un om de milioane,asa imi zicea si ea sa ii las deacu in pace pana ma marit si sa ii ascult si sa stau in banca mea.asa am fct acum sunt la casa mea si toate astea au ramas in urma undeva...In gluma mama mai si imi zice:"Eu de cate ori vin la tine,mama nu plec cu mana goala...Sa stii ca mai vin"poate o zice 80-90% in gluma dar suna de kkt.Asa ca te sfatui sa "te faci frate cu ....parintii tai pana treci puntea" :grim: Si dupa aceea iti vezi de viata ta,raman parintii tai ca asta nu o poti schimba si GATA.
-
De toale, pantofi si parfumuri nu mai vorbesc... Ca daca-mi iau ceva, incepe "da' mie de ce nu mi-ai luat? Uite, tata, ce rea e: ei si-a luat si mie nu". Si incepe taica-miu ca de ce nu i-am luat si ei, ca ea cum imi lua cand eram mica?! Si ma urc in masina si ma duc sa-i iau si ei. Asta in cazul in care nu se autoserveste de la mine, mai ales cu pantofi. Eu port 36, ea 37, dar nu conteaza ca mi-i strica, important e sa se incalte si ea. Daca spun ceva incepe cu atmosfera de genu' "esti rea si egoista".
Lupescu, as putea face chestia asta, da' nu vreau sa ma folsesc de nicio imprejurare din viata mea sa fiu cu el. Si, oricum, mama nu-l suporta. Ii zice "ala", pana i-am spus ca-l cheama Mihai... -
sunt alaturi de tine in incercarea grea prin care treci legata de apartament, stiu ce inseamn l-am renovat si eu si am stat zece zile la hotel Astoria de linga gara si a fost un chin. Cit despre parinti nu stiu ce sa spun. Tocmai i-am facut mamei de un la La Florii si parca mi-as dori sa ma cicaleasca dintr-o grija prea mare pentru mine si pentru neincrederea ca pot sa ma si maturuzez, dar nu mai e... Incearca sa treci cu vederea si acest defect. Sunt ai nostri si ramin ai nostri.
-
Mika nuuuuuuu
cum naiba sa faci asa ceva? glumeam iubita.
am vazut ca esti picata-n butoiul plin cu tristeti si ma gandeam ca poate-ti smulg un zambet la imaginea figurii lu` Mishu, pus intr-o asa situatie.
sau hai sa schimbam decorul, sa putem in locul lui Mishu pe altcineva. stai sa ma gandesc...pe sotul surorii tale?
hai Mika, ce naiba! stii doar ca parintii nu ni alegem din targ. si tot ce ne ramane de facut este sa dezvoltam acel scut protector suficient de rezistent la cizmele varate cu sete-n sufletul nostru. -
asa deci...
mie mi se pare ca tu, mika, semeni foarte mult cu mama ta.
amandoua concurati pentru locul 1 cu coronita, iar lui taica-tau ii ramane pacostea de a fi persoana impaciuitoare.
cat despre muncitori: taica-tau avea dreptate. ca de obicei, el a optat pentru raul cel mai mic (recte: amanarea lucrarilor cu cateva zile, in loc sa se certe cu seful de echipa si sa fie pus in situatia de a gasi alt meserias - ceea ce eu una stiu foarte bine ca poate dura saptamani de zile).
probabil ca bietul de el reuseste cumva sa va faca fatza amandurora, dar nu simultan, ci luate separat.
cand sunteti amandoua laolalta, se incing spiritele, asta-i clar.
miss universele lu' tata...
-
Lupe, mai bine Mishu, CA CUmnatu' e olandez naspet din Olanda...
Ce ma deranjeaza e ca o sa ma duc acum acasa si o sa-i gasesc pe toti cu curu'-n sus si o sa aiba tot ei pretentia ca eu trebuie sa-mi cer scuze si sa ma port normal. Mi-e lehamite sa ajung acasa, crede-ma. Si daca ma duc la mine, or sa inceapa cu "aha, nu ne suporti, las-o, draga, sa plece, sa stea unde vrea, daca nu ne mai suporta nici pe noi, parintii ei". Asa ce m-am saturat de santajul emotional...
Toata viata mea am luptat sa ridic ziduri si sa ma apar pe mine, casnicia mea, barbatul meu, iubitul meu, prietenii mei de mama. In ochii ei, toti au defecte, toti sunt iremediabil putrezi. M-am saturat sa aud ca bunica-mea e asa si pe dincolo, unchiu-meu e si asta in multe feluri, prietenele mele sunt c'urve, Mishu e smecheras...
Mai nou, e indragostita de fostul meu, care, in opinia ei e singurul barbat care ma iubeste si m-a iubit si ea pe el il place....Innebunesc! -
Nu, Donna, eu nu seman deloc cu mama mea, Slava-Domnului! E obiectivul meu in viata: sa nu seman cu mama! Eu sunt persoana care tace si intoarce spatele.
Mama are niste complexe pe care le poarta cu ea si le va lua cu ea in mormant. Are impresia ca nu i se acorda niciodata suficienta atentie. Ea trebuie sa fie centrul atentiei, ea are cea mai buna opinie, ea e cea care manipuleaza toate discutiile, toata lumea trebuie sa taca, iar ea sa vorbeasca, sa-si expuna parerile docte. De asta, eu mereu, cand e si ea intr-o adunare prefer sa ma retrag, pentru ca sunt satula de discutiile ei (aceleasi tot timpul), de felul in care nu mai poate nimeni sa deschida gura; toata lumea trebuie sa o asculte. Prefer sa ies si sa ma joc cu cainii de pe strada. Asa am facut mereu, inca din copilarie si toate rudele au observat chestia asta. Toti zic: "las-o, asa e ea. Parca n-ai sti...".